Imaginaţie stocată în versuri.

[Evvie.]

Poezia I

O zvâcnire a creionului lasă în urmă
Pete gri şi firave fărămiţi de brumă
Încercând să sece o minte, de tortură.
Fără reuşite, mintea priveşte foaia cu ură.

Încă o zvâcnire. Creionul zboară iute
Peste-o lume rece, lăsând în foaie cute.
Mintea se luminează, deşi rătaceşte,
Pe măsură ce mina gri se topeşte.

Poezia II

Te gândeşti la o culoare
Când totul în jur păleşte.
Mă uit absentă la un soare
Parcă timpul nu clipeşte.

Şi îngheaţă focu-n tine
Când te străbate vântul rece
Åži arde frigu-n mine
Când, uscată, vara trece.

Şi-ţi zboară mintea-n zare
Când frunza cade cu tristeţe
Şi-mi plânge cerul gri licoare
Când totu-i numai bătrâneţe.

Şi-ţi cântă scoarţa de copac
Imnuri mult prea sumbre
Ce te lasă rece, fără leac,
Căzând orb printre penumbre.

Un zbor surd de păsări sure,
Un negru croncănit de cioară,
Parcă toamna vrea să mă conjure,
Ca să nu o las să moară.

Tu-mi spui cu disperare
Să te trezesc când noiembrie o fi mai blând.
Eu îţi spun cu nepăsare
Să nu mă mai trezeşti nicicând.

Coming with more soon. Comment, pwease.