Life in your green eyes

[What sky scrapers]

Doar Toamna...


Aerul rece imi invaluia fata rigida si mainile firave deja inghetate. Vantul batea facandu-ma sa imi doresc sa ma pot ghemuii inauntrul meu unde stiam ca era bine si cald. Parul imi era usor incurcat din cauza ca era suflat incet de colo colo. Ochii imi erau semi deschisi iar capul plecat pentru a nu lasa raceala sa ii biciuie , uitanduse la cimentul ud de sub picioarele mele.
Gatul imi era cufundat in gulerul gecii, dar nu intelegeam de ce, acesta era rece, la fel ca atmosfera din jurul meu. Baschetii negrii, care imi placeau atat de mult, tocmai pentru ca erau destul de ponositi, calcau pe frunzele galbejite cu pete verzui, facand un usor zgomot. Incepea sa imi para rau pentru frunze, ele stateau in copaci, bruscate de vantul atat de rece, unele nu rezistau, si cadeau, apoi erau nevoite sa se stinga pe cimentul inghetat. Umezeala din aer se simtea cu usurinta, facandu-mi respiratul un chin. Aerul ce imi iesea usor din gura, fosnetul frunzelor si vantul suierind, atat se auzea in parc.
Pe bancile galbene puse pe marginile drumului se observau nenumarate picaturi de apa, care se prelingeau pe lemn, contopindu-se unele cu altele, pana cand sfarseau zdobite brutal de sol. Copacii pareau suparati pentru ca frunzele iar i-au parasit si i-au lasat sa sufere in frig. Cat egoism.
Incep sa regret ca trebuie sa dau afara aerul cald, macar de mi-ar incalzii nasul rosiatic. Ochii nu inceteaza sa ma intepe, facandu-ma sa lacrimez. Mainile imi sunt bagate in buzunarele gecii pe cat de adanc posibil, insa degeaba, tot reci ca apa ploii abia cazute sunt. Se spune ca cei ce au mainile reci deobicei sunt mincinosi nu? Ma intreb cat de adevarat este asta, cel putin in cazul meu.
In cele din urma se observa iesirea din parc. Urc treptele, punandu-mi mana stanga pe bara uda, cu vopsea verde scorojita pe alocuri, senzatia era extraordinara. Modelul bancilor cat si a barilor acestora era foarte frumos, intortocheat, dar te lasa sa ii descifrezi modelul. Mi-am sters mana pe pantalonii albastri inchis si mi-am continuat drumul spre scoala.
Pe strada se observau masini de toate modelele si culorile trecand peste micile baltoace aflate aproape de trotuar, facand pietonii sa se fereasca. Fetele tuturor erau asemanatoare cu expresia mea, serioasa, vazandu-mi de drumul meu. Ghiozdanul destul de greu din spate imi aminteste ca este acolo la un moment dat, cand un barbat imi loveste usor bratul cu mana sa destul de mare.
-Scuze.
-Nu e nimic.
Asta e singura conversatie care am avut-o de cand am plecat de acasa. Trag mult aer in piept si il expir relaxata afara cand vad scoala. Imi inclestez pumnii pentru a fii constienta ca nu mi-au amortit si ii imping simai mult in fundul buzunarelor, fiind constienta insa ca mai mult nu se poate. Intru pe porta scolii oftand usor, vazand doar cativa copii stand in picioare si vorbind despre cine stie ce.
Ajung in fata usii de termopan si trag usor de manerul mare, intrand in scoala. Mirosul vopselei inca se simte destul de puternic in aer. Admiram peretii proaspat vopsiti, pe jumatatea de jos a acestora erau puse placi de lemn, ce le dadea un aspect ingrijit.
Urc scarile gri, pana la etajul doi si ma indrept spre clasa mea. Odata ajunsa acolo, ma uit deasupra acesteia sa fiu sigura ca nu gresesc.
-A zecea C, e bine.
Am tras aer in piept, tinandu-l doua secunde in mine, poi expirandu-l afara, inchizandu-mi ochii si reluandu-mi respiratia normala. Am deschis ochii, am mai privit o data usa alba de termopan, am pus mana pe manerul rotund din fier si am deschis-o.


EDIT
Putin mai sus a fost scris "a noua" in loc de "a zecea" va rog sa ma scuzati, mintea mea era alt undeva