28-12-2012, 01:56 AM
Capitolul 26
- Naruto! am strigat ridicandu-ma in fund, plangand si tremurand din cap pana in picioare. Naruto... Naruto!
Strigam cat ma tineau plamanii, desi vocea mea suna foarte stins din cauza faptului ca plansesem mult. Nu mai conta unde sunt sau cine e in jur, tot ce conta era Naruto al meu, fiinta pe care o iubesc si la care nu vreua sa renunt.
- Sasuke, ce dracului ai de tipi?!
Era vocea fratelui meu, Itachi Uchiha. M-am uitat printre marea de lacrimi la el si acesta veni si, asezandu-se pe patul meu, ma lua in brate, sarutandu-ma pe frunte. Imi mangaie parul, dupa care eu i-am soptit de alte cateva ori numele blondului, strangand in pumn tricoul brunetului de langa mine.
- Itachi, merg la el! am spus pe un ton hotarat si m-am ridicat in picioare, luandu-mi blugii aruncati pe jos si tragandu-mi-i pe mine inainte ca fratele meu sa poata face orice altceva. Cand, intr-un sfarsit, se dezmetici, se ridica si ma lua in brate, punandu-ma din nou in pat, dezbracandu-ma de pantaloni.
Luam curios seama la fiecare miscare pe care o facea el, deoarece analizam modul cum se comportase Naruto cu mine cand ma dezbracase, si anume toate acele etape intocmite pentru a ma face pe mine sa ma simt bine, toate acele senzatii si toti fiorii pe care mi-i provocase numai in momentele cand imi imaginam ceea ce avea sa se intample si toate acele atingeri fine ale sale pe pielea mea, menite sa ma innebuneasca de placere.
Itachi insa nu se comporta asa. Desigur, eu si Itachi aveam o cu totul alta relatie spre deosebire de cea pe care o aveam cu Naruto. Totusi imi placuse mult cum se comportase Naruto, ma uimise si ma incitase.
- Itachi, lasa-ma, merg la el! am spus alarmat, inca plangand, incercand sa-mi iau iar hainele pe mine.
- Sasuke, stai, nu trebuie sa mergi la el, e noapte si maine ai scoala! Si nu mai plange! imi spuse pe un ton ingrijorat si ma puse in pat, invelindu-ma.
Se bagase langa mine si ma luase in brate. Niciun fior, nimic. Nu simteam nimic si mi se parea ciudat datorita faptului ca ,atunci cand Naruto se afla in preajma mea, hormonii mei o luau razna, se dadeau peste cap, voiam sa-l ating si sa-l am in bratele mele.
Intr-un fel, era bine ca nu earm atras de fratele meu, insa in alt fel er groaznic, fiindca eu ma gandeam asa la Naruto, care era tot un barbat. Eram usor speriat, confuz, nu stiam ce sa spun, cum sa reactionez.
- Sasuke, uita-te la mine! ceru pe un ton calm fratele meu, iar eu m-am uitat lung al el, ascultandu-l. Uite, Naruto e barbat, poate sa-si poarte singur de grija! Nu moare el asa de usor!
In momentul in care a adus vorba de moarte, o durere crunta mi-a strabatut pieptul. Nu imi placea cum ma simteam, nu era placut deloc, iar Itachi, in loc sa ma linisteasca, ma facea sa ma simt si mia rua decat inainte. Voiam la blodnul meu, sa-l ascult cum imi vorbeste, sa-l vad dormind langa mine, orice! Orice, numai sa nu ma stiu departe de el, fiindca aveam sa innebunesc daca se intampla acest lucru!
- Sa te fut in gura! am tunat nervos si m-am ridicat in picioare. Avea dreptate, Naruto avea sa fie bine, stiam prea bine asta, si visul pe care-l avusesem era din cauza faptului ca nu ma simteam in totalitate in regula, deoarece el fusese ranit destul de urat si eu ma simteam, in mare parte, vinovat de acest lucru. Poate ca nu era adevarat - chiar si Naruto imi spusese asta -, insa pe mine ma afectase groaznic si tot ce-mi doream era sa isi revina fara sa pateasca orice altceva, fara complicatii sau mai stiu eu ce.
M-am culcat in sufragerie, tot cu gandul la cel din spital, care-mi furase mintile...
Trecuse deja o saptamana de cand avusese acel vis urat. Il vizitasem constant in tot acest timp pe Naruto, sperand sa-l vad mai bine. Si chiar asa era, el, pe zi ce trecea, devenea mai vioi. Doctorii insa nu erau inca de acord sa ii dea drumul acasa. Cand, intr-un sfarsit, am mers intr-o zi la el, Naruto se uita la mine bine dispus, rostind:
- Azi sunt exernat!
Imi venea sa tip de fericire. M-am apropiat rapid de el si l-am luat in brate, inconjurandu-i talia cu mainile, fara insa a incerca sa il ranesc in cine stie ce mod.
- Multumesc... am spus in soapta, iar el imi dadu un sarut pe frunte, apoi imi prinse barbia intre degete, impingand-o in sus. Imi puse stapanire pe buzele dulci pe care le aveam, limba moale si fina strecurandu-mi-se in acel loc, si incepuse a cerceta cu atentie fiecare locusor de-acolo.
- Mi-ai lipsit atat de mult... spuse in soapta, iar mainile sale coborara pe fesele mele, strangand usor. Abia astept sa te aud gemand din nou datorita faptului ca ma aflu in tine si...
I-am prins buzele cu ale mele in acel moment, obligandu-l sa nu mai scoata niciun sunet, deoarece nu voiam sa-l aud. Deja obrajii imi erau rosii din cale-afara, peste masura, ardeau si aratau ca niste mere prea coapte. Ma simteam bine auzindu-i dorintele lui Naruto, fiindca ceea ce voia inseamna ca eu reusisem sa ii daruiesc ceea ce isi doreste, acel lucru de care are nevoie. Cat de fericit puteam fi pentru aceste lucruri!
Mi-am inchis ochii, apoi mana mea dreapta coborase pe abdomenul sau.
- Nu ai voie sa faci efort, asa e? am intrebat si el dadu afirmativ din cap, privindu-ma in oarecare masura confuz. Am zambit, iar el imi adresa la randul sau un suras si ma saruta pe frunte.
- De ce ma intrebi asta?
Se uita cu acei ochi albastri si mari in ochii mei, facandu-mi stomacul sa mi se zvarcoleasca intr-un mod innebunitor de placut. Cat de tare imi placea de el si cat de tare-l iubeam! In ciuda faptului ca era profesorul meu si ca nu se putea sa avem astfel de relatii, fiindca eram barbati amandoi, Naruto nu parea deloc deranjat de acel detaliu, iar eu...
Ei bine, eu ma gandisem in saptamana cat el fusese in spital la ce ar fi de facut, cum ne-am descurca daca lumea ar afla, la multe, multe posibilitati. Ma trecuse un fior, apoi imi inchisesem ochii si ma resemnasem. El era al meu... Sau poate doar se juca.
Gandul ma facu sa scancesc in semn de protest. Cum sa fie Naruto doar cineva care sa se joace cu mine?! La dracu', nu se putea sa faca acest lucru, doar nu voia sa mor de durere ca un caine, nu?!
- La ce te gandesti? ma intreba blodnul, iar eu fusesem strabatut de un fior ca un soc. M-am uitat la el cu ochii pierduti, abia intrezarindu-l in ceata de gelozie care se instalase in fata mea. Naruto se apropiase si imi depusese un sarut pe frunte, apoi unul foarte lung pe buze, facandu-ma sa imi revin in mare parte din acea transa im care cazusem.
- La noi doi, am spus senin si apoi l-am luat de mana, fiindca era gata de plecare. Naru... am spus in soapta. Voiam sa-i spun pe nume, insa al lasat doar aceasta prescurtare, fiindca imi placea cum suna. Se intoarse catre mine si ma privi curios, iar eu am continuat: Realizezi ca trebuie sa te abtii, nu? Nu ai voie sa te zbati, iar sexul...
- Sexul nu implica senimtente, Sasuke, ceea ce inseamna ca intre noi nu a fost vorba de sex! replica intrerupandu-ma, iar trupul imi fu strabatut de un fior. Ochii mei sticlosi ii fixau pe cei ai sai, cercetandu-i parca, in speranta ca nu glumeste, in speranta ca m-as putea asigura din priviri ca nu ma minte ca pe un caine.
Naruto era calm, iar muschii fetei ii erau relaxati, neparand sa il afecteze aceasta incertitudine pe care o avusesem. Se uita lung, se apropie si ma saruta, fara sa tina cont de faptul ca, intre timp, iesisem din salon, iar acum ne aflam pe coridorul unde circulau o groaza de oameni, asistente, doctori, infirmieri si mai stiu eu ce dracului functii mai aveau astia pe-aici.
- Ma rog... am spus dezamagit, fiindca imi pierdusem ideea, insa aceasta reveni imediat: Treaba sta cam asa: tu nu ai voie sex, iar...
- Dragoste, adauga rapid, facandu-ma sa ma enervez.
- Tu nu ai voie sa te atingi de mine in niciun fel pervers, fiiindca rana ti se poate deschide si ai sa ajungi din nou aici! am strigat aproape, facand pe cateva persoane sa se uite lung la mine, apoi Naruto imi dadu inca un sarut pe buzele mele ramase inca intredeschise.
- Esti adorabil cand esti suparat, stiai? ma intreba in soapta, iar eu ma indepartasem usor,de teama sa nu fim judecati intr-un mod gresitpentru gestul si asa gresit. Cat despre "nu te atingi de mine", explica citandu-ma, e discutabila chestia, fiindca buzele astea cer saruturi la secunda, pielea cere mangaiere, corzile vocale cer sa fie antrenate in gemete lungi...
Inainte ca el sa ma sarute iar, o luasem inainte, purtandu-ma degajat, pentru simplul fapt ca se afla o masina in fata spitalului care ne astepta. Am asteptat ca el sa urce, dupa care am intrat rapid dupa el si m-am facut ghem la pieptul sau.
Ma tinusem tare atata timp ca sa plang acum!?! Ce cacat! Si totusi asta era adevarul, aveam lacrimi in ochi.
- Naruto, ma bucur enorm ca esti bine...
Il stransesem cu tandrete, facandu-l sa scanceasca, apoi m-am indepartat. Inainte sa-mi intorc chipul, acesta mi-l prinse si ma saruta usor pe frunte, pleoape, obraji, nasuc si gurita, facandu-ma sa ma inrosesc.
Si el imi zisese mie ca sunt adorabil!
- Naruto! am strigat ridicandu-ma in fund, plangand si tremurand din cap pana in picioare. Naruto... Naruto!
Strigam cat ma tineau plamanii, desi vocea mea suna foarte stins din cauza faptului ca plansesem mult. Nu mai conta unde sunt sau cine e in jur, tot ce conta era Naruto al meu, fiinta pe care o iubesc si la care nu vreua sa renunt.
- Sasuke, ce dracului ai de tipi?!
Era vocea fratelui meu, Itachi Uchiha. M-am uitat printre marea de lacrimi la el si acesta veni si, asezandu-se pe patul meu, ma lua in brate, sarutandu-ma pe frunte. Imi mangaie parul, dupa care eu i-am soptit de alte cateva ori numele blondului, strangand in pumn tricoul brunetului de langa mine.
- Itachi, merg la el! am spus pe un ton hotarat si m-am ridicat in picioare, luandu-mi blugii aruncati pe jos si tragandu-mi-i pe mine inainte ca fratele meu sa poata face orice altceva. Cand, intr-un sfarsit, se dezmetici, se ridica si ma lua in brate, punandu-ma din nou in pat, dezbracandu-ma de pantaloni.
Luam curios seama la fiecare miscare pe care o facea el, deoarece analizam modul cum se comportase Naruto cu mine cand ma dezbracase, si anume toate acele etape intocmite pentru a ma face pe mine sa ma simt bine, toate acele senzatii si toti fiorii pe care mi-i provocase numai in momentele cand imi imaginam ceea ce avea sa se intample si toate acele atingeri fine ale sale pe pielea mea, menite sa ma innebuneasca de placere.
Itachi insa nu se comporta asa. Desigur, eu si Itachi aveam o cu totul alta relatie spre deosebire de cea pe care o aveam cu Naruto. Totusi imi placuse mult cum se comportase Naruto, ma uimise si ma incitase.
- Itachi, lasa-ma, merg la el! am spus alarmat, inca plangand, incercand sa-mi iau iar hainele pe mine.
- Sasuke, stai, nu trebuie sa mergi la el, e noapte si maine ai scoala! Si nu mai plange! imi spuse pe un ton ingrijorat si ma puse in pat, invelindu-ma.
Se bagase langa mine si ma luase in brate. Niciun fior, nimic. Nu simteam nimic si mi se parea ciudat datorita faptului ca ,atunci cand Naruto se afla in preajma mea, hormonii mei o luau razna, se dadeau peste cap, voiam sa-l ating si sa-l am in bratele mele.
Intr-un fel, era bine ca nu earm atras de fratele meu, insa in alt fel er groaznic, fiindca eu ma gandeam asa la Naruto, care era tot un barbat. Eram usor speriat, confuz, nu stiam ce sa spun, cum sa reactionez.
- Sasuke, uita-te la mine! ceru pe un ton calm fratele meu, iar eu m-am uitat lung al el, ascultandu-l. Uite, Naruto e barbat, poate sa-si poarte singur de grija! Nu moare el asa de usor!
In momentul in care a adus vorba de moarte, o durere crunta mi-a strabatut pieptul. Nu imi placea cum ma simteam, nu era placut deloc, iar Itachi, in loc sa ma linisteasca, ma facea sa ma simt si mia rua decat inainte. Voiam la blodnul meu, sa-l ascult cum imi vorbeste, sa-l vad dormind langa mine, orice! Orice, numai sa nu ma stiu departe de el, fiindca aveam sa innebunesc daca se intampla acest lucru!
- Sa te fut in gura! am tunat nervos si m-am ridicat in picioare. Avea dreptate, Naruto avea sa fie bine, stiam prea bine asta, si visul pe care-l avusesem era din cauza faptului ca nu ma simteam in totalitate in regula, deoarece el fusese ranit destul de urat si eu ma simteam, in mare parte, vinovat de acest lucru. Poate ca nu era adevarat - chiar si Naruto imi spusese asta -, insa pe mine ma afectase groaznic si tot ce-mi doream era sa isi revina fara sa pateasca orice altceva, fara complicatii sau mai stiu eu ce.
M-am culcat in sufragerie, tot cu gandul la cel din spital, care-mi furase mintile...
Trecuse deja o saptamana de cand avusese acel vis urat. Il vizitasem constant in tot acest timp pe Naruto, sperand sa-l vad mai bine. Si chiar asa era, el, pe zi ce trecea, devenea mai vioi. Doctorii insa nu erau inca de acord sa ii dea drumul acasa. Cand, intr-un sfarsit, am mers intr-o zi la el, Naruto se uita la mine bine dispus, rostind:
- Azi sunt exernat!
Imi venea sa tip de fericire. M-am apropiat rapid de el si l-am luat in brate, inconjurandu-i talia cu mainile, fara insa a incerca sa il ranesc in cine stie ce mod.
- Multumesc... am spus in soapta, iar el imi dadu un sarut pe frunte, apoi imi prinse barbia intre degete, impingand-o in sus. Imi puse stapanire pe buzele dulci pe care le aveam, limba moale si fina strecurandu-mi-se in acel loc, si incepuse a cerceta cu atentie fiecare locusor de-acolo.
- Mi-ai lipsit atat de mult... spuse in soapta, iar mainile sale coborara pe fesele mele, strangand usor. Abia astept sa te aud gemand din nou datorita faptului ca ma aflu in tine si...
I-am prins buzele cu ale mele in acel moment, obligandu-l sa nu mai scoata niciun sunet, deoarece nu voiam sa-l aud. Deja obrajii imi erau rosii din cale-afara, peste masura, ardeau si aratau ca niste mere prea coapte. Ma simteam bine auzindu-i dorintele lui Naruto, fiindca ceea ce voia inseamna ca eu reusisem sa ii daruiesc ceea ce isi doreste, acel lucru de care are nevoie. Cat de fericit puteam fi pentru aceste lucruri!
Mi-am inchis ochii, apoi mana mea dreapta coborase pe abdomenul sau.
- Nu ai voie sa faci efort, asa e? am intrebat si el dadu afirmativ din cap, privindu-ma in oarecare masura confuz. Am zambit, iar el imi adresa la randul sau un suras si ma saruta pe frunte.
- De ce ma intrebi asta?
Se uita cu acei ochi albastri si mari in ochii mei, facandu-mi stomacul sa mi se zvarcoleasca intr-un mod innebunitor de placut. Cat de tare imi placea de el si cat de tare-l iubeam! In ciuda faptului ca era profesorul meu si ca nu se putea sa avem astfel de relatii, fiindca eram barbati amandoi, Naruto nu parea deloc deranjat de acel detaliu, iar eu...
Ei bine, eu ma gandisem in saptamana cat el fusese in spital la ce ar fi de facut, cum ne-am descurca daca lumea ar afla, la multe, multe posibilitati. Ma trecuse un fior, apoi imi inchisesem ochii si ma resemnasem. El era al meu... Sau poate doar se juca.
Gandul ma facu sa scancesc in semn de protest. Cum sa fie Naruto doar cineva care sa se joace cu mine?! La dracu', nu se putea sa faca acest lucru, doar nu voia sa mor de durere ca un caine, nu?!
- La ce te gandesti? ma intreba blodnul, iar eu fusesem strabatut de un fior ca un soc. M-am uitat la el cu ochii pierduti, abia intrezarindu-l in ceata de gelozie care se instalase in fata mea. Naruto se apropiase si imi depusese un sarut pe frunte, apoi unul foarte lung pe buze, facandu-ma sa imi revin in mare parte din acea transa im care cazusem.
- La noi doi, am spus senin si apoi l-am luat de mana, fiindca era gata de plecare. Naru... am spus in soapta. Voiam sa-i spun pe nume, insa al lasat doar aceasta prescurtare, fiindca imi placea cum suna. Se intoarse catre mine si ma privi curios, iar eu am continuat: Realizezi ca trebuie sa te abtii, nu? Nu ai voie sa te zbati, iar sexul...
- Sexul nu implica senimtente, Sasuke, ceea ce inseamna ca intre noi nu a fost vorba de sex! replica intrerupandu-ma, iar trupul imi fu strabatut de un fior. Ochii mei sticlosi ii fixau pe cei ai sai, cercetandu-i parca, in speranta ca nu glumeste, in speranta ca m-as putea asigura din priviri ca nu ma minte ca pe un caine.
Naruto era calm, iar muschii fetei ii erau relaxati, neparand sa il afecteze aceasta incertitudine pe care o avusesem. Se uita lung, se apropie si ma saruta, fara sa tina cont de faptul ca, intre timp, iesisem din salon, iar acum ne aflam pe coridorul unde circulau o groaza de oameni, asistente, doctori, infirmieri si mai stiu eu ce dracului functii mai aveau astia pe-aici.
- Ma rog... am spus dezamagit, fiindca imi pierdusem ideea, insa aceasta reveni imediat: Treaba sta cam asa: tu nu ai voie sex, iar...
- Dragoste, adauga rapid, facandu-ma sa ma enervez.
- Tu nu ai voie sa te atingi de mine in niciun fel pervers, fiiindca rana ti se poate deschide si ai sa ajungi din nou aici! am strigat aproape, facand pe cateva persoane sa se uite lung la mine, apoi Naruto imi dadu inca un sarut pe buzele mele ramase inca intredeschise.
- Esti adorabil cand esti suparat, stiai? ma intreba in soapta, iar eu ma indepartasem usor,de teama sa nu fim judecati intr-un mod gresitpentru gestul si asa gresit. Cat despre "nu te atingi de mine", explica citandu-ma, e discutabila chestia, fiindca buzele astea cer saruturi la secunda, pielea cere mangaiere, corzile vocale cer sa fie antrenate in gemete lungi...
Inainte ca el sa ma sarute iar, o luasem inainte, purtandu-ma degajat, pentru simplul fapt ca se afla o masina in fata spitalului care ne astepta. Am asteptat ca el sa urce, dupa care am intrat rapid dupa el si m-am facut ghem la pieptul sau.
Ma tinusem tare atata timp ca sa plang acum!?! Ce cacat! Si totusi asta era adevarul, aveam lacrimi in ochi.
- Naruto, ma bucur enorm ca esti bine...
Il stransesem cu tandrete, facandu-l sa scanceasca, apoi m-am indepartat. Inainte sa-mi intorc chipul, acesta mi-l prinse si ma saruta usor pe frunte, pleoape, obraji, nasuc si gurita, facandu-ma sa ma inrosesc.
Si el imi zisese mie ca sunt adorabil!
"Iadul e gol si toti diavolii sunt aici. " (W. Shakespeare)
Blog:
Codul Cuvintelor | L'art de L'amour
Blog:
Codul Cuvintelor | L'art de L'amour