09-06-2011, 06:16 PM
Huh, iată că am venit şi eu cu continuarea. Enjoy^^
Zilele mele au devenit lipsite de culoare. Parca secundele erau toate la fel, treceau incet si fara rost. Faptul ca ma gandeam mereu la Andrew ma facea sa par ca o papusa de circ controlata de altcineva, in acest caz chiar Riuga. Se juca cu mine, ma folosea pentru a-si satisface propriile placeri, sa tortureze mintea cuiva. Mintea mea.
Vroiam sa pun capat acestui razboi, nu mai puteam suporta. ‘Imi e de-ajuns! Oricine sau orice ai fi, Riuga, sa stii ca nu ma poti opri din a-l salva pe Andrew! Nu poti! Eu voi reusi sa.. ‘ Insa aceste cuvinte strigate in interiorul meu se oprira brusc, ca si cum altcineva preluase controlul asupra mea. Ceva ma tragea la suprafata-- privirea a inceput sa mi se intunece si nu mai puteam gandi. Simteam doar cum se facea din ce in ce mai frig, pana cand nu imi mai simteam corpul deloc.
Dupa cateva minute, am inceput sa-mi revin. Inca nu puteam vedea, dar eram constienta; sau cel putin asa credeam. Am incercat sa ma mist, sa imi ridic mainele dar orice incercam sa fac era imposibil. Era ca si cum ma aflam intr-un abis, fiind neputincioasa si speriata. Dar dupa un timp mi-am dat seama ca in departare se aflau sase raze de lumina, stralucind slab in intuneric. Pareau ca se aproprie de mine, insa nu eram sigura. De abia ca se miscau- ar fi durat luni sau poate chiar ani intregi pana ar fi ajuns la mine, asta daca o tineau in acest pas. Brusc, au inceput sa se miste atat de repede incat ma orbeau si in cateva clipe m-am regasit in cu totul alt loc.
Ma aflam langa corpul unei persoane care semana cu mine. Am incercat sa ma aproprii incet insa aceasta si-a ridicat capul: primul lucru pe care l-am observat era ca avea ochii negri—negri cu totul, insa dupa ce m-am uitat mai bine, mi-am dat seama ca acea persoana eram chiar eu, vazuta insa intr-o oglinda. Probabil ca nu mi-a atras atentia rama neagra ca fumul care o inconjura, sau poate ca aceasta nu exista la acel moment.
Mi-am ridicat mana si am vrut sa ating oglinda, ca un reflex—dar simteam o bariera inexistenta care ma impiedica sa realizez acest lucru. Am inceput sa ma lupt cu o forta incredibila, insa nu eram indeajuns de puternica sa o infrang. Fata din acea oglinda –sau mai bine zis, copia mea- a inceput sa rada isteric si m-am pierdut in privirea ei sinistra. Atunci mi s-a taiat filmul cu totul.
Ma simteam ca intr-un vis; vedeam sase poteci, fiecare indreptandu-se in alta directie. Nu mai traiam, doar vedeam niste lucruri. Pentru cateva minute am fost un simplu spirit ambulant, insa din fericire m-am trezit, aflandu-ma din nou in patul meu.
Inima imi batea deosebit de tare. Acest lucru m-a speriat incredibil, si eram gata sa cer niste explicatii. Astfel, am luat jurnalul care se afla pe noptiera din stanga mea iar restul a venit de la sine. ‘Ce a fost asta? Cu siguranta nu am visat..’
Nici nu am apucat bine sa termin ce aveam de scris ca literele au inceput sa apara, parca din senin, pe foaia galbena si prafuita: ‘Nu-ti face griji; Riuga e de partea noastra. Ne va ajuta. Ai sa vezi.’
Cele spuse de Andrew m-au facut sa ma simt mult mai linistita. Mi-au dat sperante, si nu aveam de gand sa renunt la ele. Urma sa ma agat de ele si sa nu le mai dau drumul. Ma simt din ce in ce mai aproape de Andy...
Beki's diary for Andrew
-Chapter 2-
Lupta de-abia a inceput
Gandurile mele ajunsesera departe, atat de departe incat nu le mai puteam controla. Fizic, eram inca in camera mea, insa mintea imi era alaturi de Andy, in trecutul pe care nu-l voi mai trai niciodata. Imi doream atat de tare sa-l am din nou langa mine, desi stiam ca asta nu se va intampla decat daca voi fi indeajuns de puternica sa lupt pentru viata lui, asa cum a luptat si el pentru a mea.-Chapter 2-
Lupta de-abia a inceput
Zilele mele au devenit lipsite de culoare. Parca secundele erau toate la fel, treceau incet si fara rost. Faptul ca ma gandeam mereu la Andrew ma facea sa par ca o papusa de circ controlata de altcineva, in acest caz chiar Riuga. Se juca cu mine, ma folosea pentru a-si satisface propriile placeri, sa tortureze mintea cuiva. Mintea mea.
Vroiam sa pun capat acestui razboi, nu mai puteam suporta. ‘Imi e de-ajuns! Oricine sau orice ai fi, Riuga, sa stii ca nu ma poti opri din a-l salva pe Andrew! Nu poti! Eu voi reusi sa.. ‘ Insa aceste cuvinte strigate in interiorul meu se oprira brusc, ca si cum altcineva preluase controlul asupra mea. Ceva ma tragea la suprafata-- privirea a inceput sa mi se intunece si nu mai puteam gandi. Simteam doar cum se facea din ce in ce mai frig, pana cand nu imi mai simteam corpul deloc.
Dupa cateva minute, am inceput sa-mi revin. Inca nu puteam vedea, dar eram constienta; sau cel putin asa credeam. Am incercat sa ma mist, sa imi ridic mainele dar orice incercam sa fac era imposibil. Era ca si cum ma aflam intr-un abis, fiind neputincioasa si speriata. Dar dupa un timp mi-am dat seama ca in departare se aflau sase raze de lumina, stralucind slab in intuneric. Pareau ca se aproprie de mine, insa nu eram sigura. De abia ca se miscau- ar fi durat luni sau poate chiar ani intregi pana ar fi ajuns la mine, asta daca o tineau in acest pas. Brusc, au inceput sa se miste atat de repede incat ma orbeau si in cateva clipe m-am regasit in cu totul alt loc.
Ma aflam langa corpul unei persoane care semana cu mine. Am incercat sa ma aproprii incet insa aceasta si-a ridicat capul: primul lucru pe care l-am observat era ca avea ochii negri—negri cu totul, insa dupa ce m-am uitat mai bine, mi-am dat seama ca acea persoana eram chiar eu, vazuta insa intr-o oglinda. Probabil ca nu mi-a atras atentia rama neagra ca fumul care o inconjura, sau poate ca aceasta nu exista la acel moment.
Mi-am ridicat mana si am vrut sa ating oglinda, ca un reflex—dar simteam o bariera inexistenta care ma impiedica sa realizez acest lucru. Am inceput sa ma lupt cu o forta incredibila, insa nu eram indeajuns de puternica sa o infrang. Fata din acea oglinda –sau mai bine zis, copia mea- a inceput sa rada isteric si m-am pierdut in privirea ei sinistra. Atunci mi s-a taiat filmul cu totul.
Ma simteam ca intr-un vis; vedeam sase poteci, fiecare indreptandu-se in alta directie. Nu mai traiam, doar vedeam niste lucruri. Pentru cateva minute am fost un simplu spirit ambulant, insa din fericire m-am trezit, aflandu-ma din nou in patul meu.
Inima imi batea deosebit de tare. Acest lucru m-a speriat incredibil, si eram gata sa cer niste explicatii. Astfel, am luat jurnalul care se afla pe noptiera din stanga mea iar restul a venit de la sine. ‘Ce a fost asta? Cu siguranta nu am visat..’
Nici nu am apucat bine sa termin ce aveam de scris ca literele au inceput sa apara, parca din senin, pe foaia galbena si prafuita: ‘Nu-ti face griji; Riuga e de partea noastra. Ne va ajuta. Ai sa vezi.’
Cele spuse de Andrew m-au facut sa ma simt mult mai linistita. Mi-au dat sperante, si nu aveam de gand sa renunt la ele. Urma sa ma agat de ele si sa nu le mai dau drumul. Ma simt din ce in ce mai aproape de Andy...
![[Imagine: lightning_signature_by_bringerofplagues-d358l5h.png]](http://fc01.deviantart.net/fs70/f/2010/358/4/1/lightning_signature_by_bringerofplagues-d358l5h.png)
Peste tot şi nicăieri.