Fallen in the Dark

[AngelWithBrokenWings]

Buna tuturor.Pai ma gandeam la un fic la ora asta tarzie.
Deci, este vorba despre o tipa ce are o viata complicata din cauza parintilor si a banilor,prietenii ei fiind singura ei familie.
Are o pasiune pentru cursele de masini si se intrece ilegal in diferite curse.
Pana intr-o zi.... va las sa urmariti povestea.

Sfarsitul unei zile

-La dracu’ cu voi cu tot, nu mai am nevoie de voi , vocea mea ridicata peste limita normalului, se aude in intreaga casa.Picioarele imi merg singure si capata viteza urcand in fuga scarile vilei.Deschid usa si o trantesc in urma mea cu piciorul auzindu-se o bubuitura ce provoaca un imens ecou.
Imi vine sa sparg tot prin casa.Asa zisii mei “parinti” daca le mai pot spune asa, fac ce fac si mereu imi gasesc ac in papura.Numai sa se certe cu mine.De mai bine de 9 ani nu am mai auzit de la ei ca ma striga ca pe o fiica, ci mereu o fac rece ca pe o straina.
Ma indrept catre pervazul ferestrei mari ce lasa lumina soarelui sa capteze intreaga camera.O deschid si un zambet buclucas imi strabate intreaga fata cand vad ca jos la inatrea in curtea vilei,dupa portile mari frumos conturate, sta o masina alba sport iar langa ea o fata blonda,frumoasa cu un zambet multumitor si o fire excentrica si un baiat brunet cu un par rebel ce dadea senzatia ca traieste singur pe lume.
-Haide Cami, te asteptam , tipa foarte tare Liliana prietena mea cea mai buna.O fata voioasa si plina de obtimism,eu il cam pierdusem cu timpul,insa ea facea mereu ca totu sa para mai usor.
-Vin imediat Lil, spun tipand si cand dau sa plec de la fereastra,pentru a fugi afara, usa camerei se deschide aproape lovindu-ma.Femeia la 35 de ani, cu un par negru abisal si niste ochii caprui ciocolatii imi sta in usa facand aceiasi mutra ca deobicei, de parca mai avea putin si ma linsa.
-Nu pleci nicaieri Camelia, nu mai iesi din casa dupa ce ai ridicat tonul la mine.
Ahhh…mai bine ma omoara decat sa nu ma lase sa ies,oricum era imposibil sa stau in casa si ea o stia prea bine, dar ii placea sa se joace cu nervii mei.
-Lasa-ma sa plec Amelia,spun privind-o cu ochii mei albastri ca un cer senin dar ce ascundea defapt o ploaie rece, tunete si fulgere pline de tristete.
-Nu pleci si punct.
-Asta sa o crezi tu,spun si ma indrept catre fereastra unde stiam ca “tata” parca deobicei masina sub fereastra camerei mele.Era axact acolo.Ce previzibil.Ma sui pe pervaz si zambesc strengareste numai in ciuda asa zisei mele mame ce iubea mai mult niste hartii colorate,decat sufletul fetei sale.
-Camelia,daca faci asta nu te mai intorci.
-Nici nu o sa ma mai intorc, o sa realizati cine sunt cand va fi prea tarziu,spun tipand scurt, ii arunc o ultima privire ce reflacta o ura imensa, ce mocnea incet in strafundul sufletului meu plapand si sar de la etajul doi al vilei,pe plafonul masinii luxoase a tatalui meu.
Imi sclintesc glezna la aterizare dar reusesc sa zambesc si sa ma dau jos rapid.Alerg schiopatand prin curte pana ajung la poarta si o deschid iesind din perimetrul curtii familiei Rosses.
Privesc in sus, catre fereastra de unde sarisem si o vad pe mama ca se uita la mine.Se uita lung insa nici de la acea distanta nu puteam sa nu ii observ privirea plina de ura si de regrete pentru simplu fapt ca mi-a dat viata.
Ma sui in masina alba pe bancheta din spate,urmata imediat de Liliana si Drew,un baiat inalt, brunet cu un par mereu ridicat in tepi, cu o fata ce aducea a copil morocanos dar in acelasi timp a prieten adevarat.Mereu imbracat sport in general culori inchise ce il prindeau foarte bine.Avea tot ce isi dorea, iar asta ma facea invidioasa deoarece pe langa faptul ca avea bani cu nemiluita, avea si o pasiune ce pe mine ma facea mereu sa zambesc cand il auzeam vorbind de ea.
Ma facea sa cred ca viata lui era mult mai frumoasa si chear era.Avea familie frumoasa, o mama linistita si un tata ce avea grija ca familia lui sa zambeasca.Blonda ce era pe scunul din drapta soferului era sora lui mai mica.Imi devenise si mie ca o sora,imi stia problemele si mereu in preajma ei zambeam.
Sunt trezita din gandirea mea de blonda a carei privire mio inclesteaza pe a mea,citind imediat tristetea ce era ca un nor negru in ochii mei albastri.
-Cami,scumpa mea,iara te-ai certat cu ai tai?
-Da..din nou Lil,spun oftand scurt mutand privirea catre fereastra din dreapta mea.
-Da ce ti-au mai reprosat iarasi? Intreaba Drew ce era atent la drum dar in acelasi timp ma privea prin oglinda retrovizoare, facandu-ma sa rosesc scurt cand ochii sai de ciocolata usor amaruie invadeaza
albastrul ochilor mei.
-Ca deobicei Drew, axact aceleasi probleme…spun incet oftand din nou de data asta auzindu-se mai tare.
-Cursele? Vocea Lilianei se aude in ecou in mintea mea cand pronuntase acel cuvant.
-Da Lil, cursele, ei nu pot accepta ideea ca pentru mine masinile au devenit o pasiune mai mare decat conteaza ei, deoarece ei nu vad ca ma alunga pe mine pe zi ce trece mai mult….cuvintele mele devin din ce in ce mai scancite, simteam inima cum imi bubuie.Ma durea si ma durea al dracului de tare sa stiu ca am parinti dar acestia pretuiesc doar banii, nu copilul care l-au conceput.
-Stai linistita Cam, or sa accepte, nu au de ales,spune Drew si privindu-l in oglinda din fata lui,observ zambetul sau prietenos dar calm si cald.Astia doi reuseau mereu sa ma aduca pe linia de plutire inainte sa ma inec.Devenisera ei parintii mei,chear fara intentie.
-Mergem la Alex? Intreaba Lil cu un zambet strengaresc dar prietenos.Zambetul ei ce facea ca acele buze rozosine sa se ridice incet catre centrul fetei,ma fac sa zambesc fara sa vreau si sa uit atunci pe loc,sau macar sa alung din mintea mea problemele astea.
-Sigur, dar nu e ocupat cumva? Intreb eu facand o fata de ganditoare, ce semana mai degraba a unui copil mic si neajutorat.
-nuuu, sti ca pe tine te primeste oricand,spune ea chicotind copilareste.
-Esti imposibila,spun incepand sa rad.
Dupa inca cateva discutii simple ajungem la un conac foarte mare,in fata unor porti negre dupa care se ascundea un adevarat peisaj de basm.O gradina extrem de mare cu o fantana arteziana trona in mijlocul curtii,iar pe alocuri tufe de trandafiri albi si o gramada de lalele si flori multicolore ce te facea sa te pierzi intr-un miros dulce si rafinat.
Tipic lui Alex.Desii avea el 22 de ani si era psiholog la o universitate din orasul nostru,avea pasiunea de a avea grija de flori.Ii placeau foarte mult , chear daca prima data cand il cunoscusem acum patru ani,nu parea genu ce ar iubii niste fiinte asa dragalase ca florile,insa am descoperit ca e defapt un adevarat romancier si un adevarat prieten si frate.
Intram pe holul mare al casei sale intampinati de major domnul casei sale.
-Buna ziua domnisoara Camelia,spune Eduard, un major domn,stilat si imbracat mereu elagant,chear daca pe mine ma unfla mereu rasul cand il vedeam,deoarece mi se parea ca arata ca un pinguin in marime naturala.
-Neata ED,unde-I Alex? Intreb scurt dandu-I geaca de pe mine.
-In biroul sau, are un musafir.
-Bine,spun scurt si incep sa urc scarile inca putin schiopatand simtind ca ma inteapa glezna piciorului drept cu care picasem pe masina tatalui meu.
Ajung la o usa mare, de culoarea castanei si bat scurt cu un ciocanit linistit.Aud un “intra” si apas pe clanta aurie intrand in incaperea parfumata.Mirosea a flori de tei, combinate cu un miros scarbos de….tigara? Alex nu fumeaza.Ma apropii zambind ignorand persoana ce statea asezata pe scaun in fata biroului de lemn de stajar lacuit.
-Buna Alex? Ce mai faci? Intreb afisand un zambet strengaresc de copila neajutorata.
Acesta ma priveste si zambeste imediat ca un tata ce eu nu l-am avut niciodata.Trasaturile fetei sale dadeau impresia de om serios,insa el era plin de viata si defapt mai nebun decat lasa sa se vada.
-Salut Cam,uite stateam de vorba cu un domn,spune el accentuand ultimul sau cuvant.Rotesc privirea in camera,observand fumu de tigara ce ma deranja si pe mine cat si pe Alex,dar se pare ca era nevoit sa il accepte.
-Cine e papusica? Intreaba asa zisul “domn” ce statea picior peste picior pe un scaun si ma privea de parca eram urmatoarea sa prada.
-Taylor ea nu este “papusica” pentru tine, ea este Camelia, spune Alex inainte ca eu sa pot lua cuvantul.
-Aha,incantat domnisoara Camelia,spune tipu ce parea incruntat si avea o privirea amenintatoare,cel putin la adresa mea.Ma miram cum de ceilalti baieti pe care ii cunosc, nu au mutra aia ciudata de badaran si nenorocit.Adica,imi parea prea vulgar tipu, un sentiment amenintator imi cutremura trupul cand vad ca se ridica de pe scaun.
Ma dau in spate cativa pasi ajungand langa Alex.
-Umbli cu minore Alex? Intreaba tipu ce ma scarbeste imediat ce deschide gura. “Dracu sa te ia, dar mai repede” imi spune constiinta ce actioneaza imediat.
-Taylor esti liber sa pleci,spune Alex ce ramane indiferent la propozitia spusa de tip inainte, si isi baga mainile in buzunarul blugilor usor largi,albastri cu imprimeuri albe ce erau in general preferatii mei.
-Nu imi dai voie sa iti cunosc amica? Intreaba el facandu-ma sa inzbucnesc la replicile sale seci ce imi faceau stomacu sa se intoarca pe dus si aceiasi reactie se pare ca o are si Alex ce se abtine sa nu ii sara in gat,observandu-I ochii verzui catre albastru cum se incrunta reflectand nervozitate.
-Auzi baiatas, Alex a zis ca esti liber, fa un bine omenirii si iesi din birou,spun ratoindu-ma imediat la tip,scoasa din pepeni de insistentele sale inutile.
-Esti guraliva fetit-o,spune el zambind pervers lasand la vedere dintii galbui ce ma fac sa ma scarbesc mai tare,gandindu-ma la ipocrizia lui.
-Sunt cu cei ca tine, spun ironic punandu-mi mainile in san.
-Nu te-au invatat parintii ca nu e frumos sa vorbesti asa?
Ahhh..tipu asta isi cere scandal.Nu stie el ce inseamna “familie”.Habar nu are cum e sa fii tratata ca o straina si educata de prieteni ce iti devin parinti.Vizualizez ca un film rulat la cinema pentru cateva secunde,clipele grele ce le traiesc in fiecare zi, certurile,scandalurile ce ma fac dese ori sa fug de acasa, sa dorm la prieteni si ce mi-au injectat in sangele pur o pasiune neprielnica unei fete.Pasiunea curselor de masini.Devenise o obsesie din cauza lipsei parintilor,lipsei atingerilor parintesti ce trebuiau sa ma tina acasa, sa ma tina in sguranta,sa-mi ofere caldura si sa ma invete sa fiu cuminte si la locul meu.
Eu nu mai eram asa.Eram rebela,tupeista, pentru va asa invatasem.Invatasem sa ma comport rau din cauza ignorantei oamenilor si a parintilor.Devenisem impulsiva si rece si de cele mai dese ori imi placea sa arat ca o fata poate face ce face un baiat.
Ma trezesc cand aud vocea suava si blanda a lui Alex, ce ma face sa tresar scurt din gandurile mele neplacute.
-Taylor, daca nu pleci in secunda urmatoare, o sa pleci cu forta,spune Alex vazandu-I in privirea deobicei calma,nervozitatea ce doar eu o pot citii asa de bine.
-Bine Alex, am plecat,vorbim cu alta ocazie domnisoara Camelia,spune el ranjind ca un idiot,dar trecandu-ma un fior rece de frica pe sira spinarii.
Speram sa nu il mai vad vreodata in viata asta,deoarece ma speria destul de tare tipu asta ce parea sadic, ascundea ceva sub masca aia de indiferenta ce o afisa,dar nu stiam ce.
-Pot sa stiu cine e melodramaticul asta? Intreb eu ascunzand senzatia de frica, acoperind asta cu o mantie frumoasa de fericire si un zambet strengaresc.
-Un tip doar, i-am imprumutat ceva si a venit sa-mi inapoieze,spune el zambind.Insa o senzatie de miciuna ma invadeaza imediat.Alex ma mintea si eu nu stiam de ce simteam asta.
Ma asez cu fundul pe biroul sau,privind catre fereastra din fata mea,privirea mea reflectand lumina soarelui ce invaluie camera cat si pe mine.
-Te simti bine Cam?
-Da Alex, sunt bine, nu iti este frica de ziua de maine? Intreb eu fara sa il privesc dandu-mi seama ca gandeam cu voce tare.
-Nu, de ce mi-ar fi? Ziua de maine este…doar un maine..si un nou inceput…
Avea dreptate, de maine avea sa fie un nou inceput,pe care nimeni nu avea sa il cunoasca sau sa il recunoasca mai bine decat mine si cei din juru nostru ce sufereau alaturi de noi sau ne facusera sa suferim.