02-04-2011, 09:38 AM
Deci m-am gandit sa pun acesta mica lucrare aici pentru a afla parerea celorlalti. Sper sa va placa... ^^
Ganduri...
Vantul bate si duce cu el toate amintirile mele. O lacrima-mi mai cade pe obrazul palid, apoi se pierde in neant, lasand in urma ei doar durere si suferinta. Sunt singura acum si nimeni nu imi mai poate alina durerea ce o poarta sufletul meu zdrentuit.
"Imi doresc", acest verb nu mai are nicio semnificatie acum. Totul in jurul meu este scrum si asa va ramane pe veci. Sau asa cred. Poate va fi o persoana ce va reusi sa imi recladeasca lumea si sa imi dea aripi sa zbor. Traiesc, sper si lupt. Un amalgam de sentimente imi obosesc mintea, dar continui sa merg, indiferent de drumul pe care il strabat.
Ne cladim niste principii, care se destrama cand ne asteptam mai putin, dar totusi continuam sa zambim. Acelasi lucru il fac si eu. Inghit in sec, merg mai departe si zambesc cu toata puterea. Suntem obisnuti sa hotaram viitorul altora, sa ne jucam cu sentimentele oamenilor. Stop! Pana aici! Ma intreb, cine ne da dreptul sa facem asta? Nu suntem vreun Zeu ori vreun Dumnezeu ca sa facem ce vrem.
Suntem toti o apa si un pamant, un vas imperfect al Creatorului. Sau poate am fost odata perfecti, dar lacomia, vanitatea si invidia ne-au remodelat, exact cum lutul se modeleaza in mainile pricepute ale unui artist.
Ne nastem, traim, apoi murim. Pamantul isi cere plata si toti ajungem acolo. Si cu ce scop? Pentru a indura greutati, a cunoaste fericirea si apoi? Apoi totul e istorie, un vid intunecat si nul pe care nu-l putem strabate...
Ganduri...
Vantul bate si duce cu el toate amintirile mele. O lacrima-mi mai cade pe obrazul palid, apoi se pierde in neant, lasand in urma ei doar durere si suferinta. Sunt singura acum si nimeni nu imi mai poate alina durerea ce o poarta sufletul meu zdrentuit.
"Imi doresc", acest verb nu mai are nicio semnificatie acum. Totul in jurul meu este scrum si asa va ramane pe veci. Sau asa cred. Poate va fi o persoana ce va reusi sa imi recladeasca lumea si sa imi dea aripi sa zbor. Traiesc, sper si lupt. Un amalgam de sentimente imi obosesc mintea, dar continui sa merg, indiferent de drumul pe care il strabat.
Ne cladim niste principii, care se destrama cand ne asteptam mai putin, dar totusi continuam sa zambim. Acelasi lucru il fac si eu. Inghit in sec, merg mai departe si zambesc cu toata puterea. Suntem obisnuti sa hotaram viitorul altora, sa ne jucam cu sentimentele oamenilor. Stop! Pana aici! Ma intreb, cine ne da dreptul sa facem asta? Nu suntem vreun Zeu ori vreun Dumnezeu ca sa facem ce vrem.
Suntem toti o apa si un pamant, un vas imperfect al Creatorului. Sau poate am fost odata perfecti, dar lacomia, vanitatea si invidia ne-au remodelat, exact cum lutul se modeleaza in mainile pricepute ale unui artist.
Ne nastem, traim, apoi murim. Pamantul isi cere plata si toti ajungem acolo. Si cu ce scop? Pentru a indura greutati, a cunoaste fericirea si apoi? Apoi totul e istorie, un vid intunecat si nul pe care nu-l putem strabate...
![[Imagine: tumblr_m5081nasq41qi2adeo1_r1_500.gif]](http://24.media.tumblr.com/tumblr_m5081nasq41qi2adeo1_r1_500.gif)
Love? No, I prefer vodka <3