Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Ganduri Arzatoare [yaoi]

#1
Hello ;)) Deci acesta este un fic Yaoi, pe care eu, impreuna cu nee a mea, Kaname o sa il scriem.
Sunt noua in scrierea ficurilor, dar totusi sper sa ajung la asteptarile voastre ;;)


!!! In primul capitol va fi o convorbire in germana, asadar va dau de acum traducerile :) iar pozele cu cei doi vor fi postate in capitolul scris de Kaname

Dir auch einen guten morgen, Marko. Jahrzornig wie immer. - Buna dimineata si tie, Marko. Irascibil ca deobicei.
Lass das Heuchlen sein - Lasa prefacatoria
Ich kenne dich und du hast mich sicher nicht nur angerufen, um zu fragen wie es mir noch geht. Hast du eine Nachricht fur mich? - Te cunosc, si sunt sigur ca nu m-ai sunat doar pentru a ma intreba cum o mai duc. Ai vreo veste pentru mine?
Ja, das hab ich mein Freund. Ich habe das Programm unseres Opfers erfahren. Aber das wirst du von unserem Ansprechpartner bekommen, du weisst ja, das wir uber solche Sachen nicht am Telefon sprechen konnen. Das ware zu gefahrlich!- Da, am prietene. Am facut rost de programul victimei noastre. Dar il vei afla de la persoana noastra de legatura, stii doar ca e prea periculos sa vorbim despre astfel de lucruri la telefon. Ar fi prea periculos!
Der Treffpunkt ist vor der Kathedrale Sankt Peter in einer Stunde. Beeil dich, sonst wirst du dich verspaten. Viel Gluck- Locul de intalnire esta in fata caredralei Sf. Petru intr-o ora. Grabeste-te sau vei intarzia. Mult noroc!
Warte! Wie sieht diese Person aus? Wie werde ich sie erkennen?- Asteapta! Cum arata persoana aceea? Cum o voi recunoaste?








Capitolul I


Ma intreb cum ar reactiona lumea daca ar sti ca printre ei se ascunde un om cu puteri nemaiauzite, cu o inzestrare atat de rara, incat toate organizatiile de pe pamant si-ar dori sa il aibe in slujba sa. La cum ii stiu eu pe fricosii astia fara caracter, probabil ar incerca sa se ascunda. Cat de patetic! Din nefericire pentru ei, nimeni nu poate scapa de puterea mea. Asta... daca nu alege moartea, ceea ce e mult prea infricosator pentru niste marionete cu frica de Dumnezeu. Nu i-am putut intelege niciodata pe credinciosii astia, care nu pot face un pas fara sa consulte biblia. Nu au caracter si nu pot hotara singuri ce e mai bine pentru ei. Ma dezgusta absolut tot ce are legatura cu omenirea, de la cel mai neinsemnat gest de afectiune venit din partea lor, pana la cea mai mica atingere. Probabil e gresit sa-i bag pe toti in aceeasi oala, dar nu ca mi-ar pasa. Ori esti in preajma mea pentru ceea ce sunt si nu pentru a profita de pe urma mea, ori te duci dracu! Scurt si la obiect. Inca din copilarie, de cand am fost invatat cum sa imi folosesc darul, ura si repugna s-au aflat in sufletul meu. De asemenea si sentimentul de a fi neputincios, pentru ca nu pot schimba sub nicio forma traiul fiintelor acestea demne de mila. La inceput nu eram asa... dar imprejurarile in care am fost instruit, moartea scumpei mele mame, precum si schimbarea radicala de comportament a familiei mele de atunci m-au schimbat... Inevitabila modificare s-a produs si din cauza unor oameni prefacuti, mincinosi si orgoliosi, care au incercat sa profite de pe urma mea si a inzestrarii mele. Astfel am renuntat la gandurile marete de a schimba lumea, si m-am decis ca o mult mai buna intrebuintare a puterii mele era practicarea unei slujbe pe care putini si-o alegeau, iar si mai putini supravietuiau practicand-o. Ei bine, eu... omor. Dar nu oricum, ci la dorinta unor oameni prea slabi de inger pentru a se ocupa singuri de asta. De placere sau nu, chiar nu conteaza. Important e a ca asa pot face lumea asta un loc mai bun, scapand-o de oamenii aceia parsivi care o strica.
Niciodata nu mi-as fi putut inchipui ca viata mea avea sa se schimbe radical tocmai din cauza unei persoane, ca acelea de care voiam sa scap. Destul de ironic, nu? Eram atat de arogant, incat credeam ca sunt indreptatit sa ma cred superior rasei umane doar pentru ca le puteam citi gandurile. Chiar si cele mai ascunse secrete ale fiintei lor erau pentru mine ca o carte deschisa, care astepta sa-i fie descoperite tainele. Stiam fara sa vreau fiecare detaliu nesemnificativ al vietii lor: primul sarut, prima dragoste, dureroasele respingeri, moartea cuiva drag sau cat de bine aratase intr-o zi de luni colega de la servici... Tot ce le trecea acelor ignoranti prin minte, se reflecta in a mea, daca ii puteam vedea. Eram o arma nepretuita, care ar fi putut declansa multe conflicte daca ar fi fost descoperita. Tocmai de aceea, una dintre conditiile mele, cand am acceptat sa lucrez pentru organizatie, a fost ca puterea mea sa ramana ascunsa. Dar cineva si-a dat drmul la gura iar eu am dat pentru prima data gres! Asta nu va ramane insa asa; oricare ar fi tradatorul va regreta clipa in care a vorbit!

*

Ma aflam de vreo saptamana la Roma, iar ultimele zile mi le-am petrecut incercand sa gasesc o cale de a-l omora pe vicepresedintele Frantei aflat in vizita in acest oras. Daca nu gaseam repede un plan, riscam sa ratez misiunea, ceea ce nu ar fi fost pe placul sefilor mei...
Dar gandurile mi-au fost intrerupte brusc, de telefonul care suna deja de cateva minute. M-am indepartat de geamul cu vedere la strada, indreptandu-ma grabit in directia din care venea sunetul enervant.
- Ce e?! m-am rastit eu la persoana de la celalalt capat al telefonului.
M-am calmat insa de indata ce mi-am auzit limba materna, rostita cu un accent perfect de seful meu. Imi facea placere sa-mi aud limba; ma facea sa ma simt acasa, inconjurat de caldura familiei mele.
- Dir auch einen guten morgen, Marko. Jahrzornig wie immer.
Mi-am inabusit un zambet auzindu-l pe seful meu atat de politicos. Nu-i statea in fire sa faca pe catelusul nevinovat, cu mine aratandu-si tot timpul adevarata fata.
- Lass das Heuchlen sein, i-am spus eu plictisit de toata vorbaria inutila. Ich kenne dich und du hast mich sicher nicht nur angerufen, um zu fragen wie es mir noch geht. Hast du eine Nachricht fur mich? l-am intrebat apoi, analizand in acelasi timp camera de hotel in care eram cazat. Trebuie sa recunosc ca era decorata cu mult bun gust, desi la prima vedere arata chiar banal. Era o camera mica, in care nu incapeau mai mult decat cateva piese necesare de mobilier, cum ar fi patul amplasat in mijlocul incaperii, si un dulap intr-un colt, undeva inspre fereastra. Ambele pareau a fi facute din lemn de Mahon, destul de pretentios pentru ceva atat de simplu ca aceasta camaruta de hotel. Iar acest covor persan din fata patului... hmm, minunat! Ma simt nevoit sa admit ca detaliile fac totul; draperiile crem, tablourile decorative cu model floral, si nu in ultimul rand galbenul de pe pereti se imbina perfect si te fac sa te simti comod, ramanandu-ti doar sa-ti savurezi cafeaua de dimineata in timp ce admiri modelul fotoliului din apropierea patului. Ma indoiesc dar, ca ignorantii acestia, carora le sta gandul numai la bani, ar putea vreodata sa pretuiasca ceva atat de nesemnificativ pentru ei... In invalmaseala asta de ganduri, am si uitat sa continui convorbirea, asadar tresar brusc, indreptandu-mi atentia spre vocea sefului meu:
- Ja, das hab ich mein Freund. Ich habe das Programm unseres Opfers erfahren. Aber das wirst du von unserem Ansprechpartner bekommen, du weisst ja, das wir uber solche Sachen nicht am Telefon sprechen konnen. Das ware zu gefahrlich!
Aproape ca am izbucnit in hohote de ras, auzindu-l pe seful meu atat de ingrijorat. Cred ca a uitat ca eu sunt cel care citeste ganduri si omor oamenii ca pe gandaci. Am inganat un simpla "aha", iar fara alte ocolisuri i-am cerut mai multe detalii.
- Der Treffpunkt ist vor der Kathedrale Sankt Peter in einer Stunde. Beeil dich, sonst wirst du dich verspaten. Viel Gluck! mi-a mai rostit Lukas inainte sa puna receptorul in furca.
- Warte! Wie sieht diese Person aus? Wie werde ich sie erkennen? Am strigat eu enervat la culme, deoarece niciodata nu primeam toate detaliile. Le place sa se joace cu mine, insa doar pentru ca il stiu pe seful meu de atatia ani, nu inseamna ca nu ma pot intoarce impotriva lor. NU sunt si nu voi fi niciodata o marioneta fara creier! Credeam ca le-a intrat bine in minte chestia asta. Poate ar trebui sa le dau o lectie candva... curand.
Afisand inca acel zambet atat de specific mie, m-am indreptat cu pasi grabiti spre dulapul rosiatic, luandu-mi o pereche de pantaloni negri, nu prea stramti, si indeajuns de largi incat sa am libertate de miscare. Acestora le-am adaugat o camasa alba, numai buna pentru vremea cu temperaturi atat de ridicate. In picioare mi-am luat niste pantofi negri de piele, apoi completez cu pantantivul pe care il port tot timpul si cateva picaturi din parfumul meu preferat "Str8 My Way" si sunt gata sa ies la agatat... dar probabil de ganduri pentru ca momentan nu am de gand sa implic vre-o femeie cat timp am treburi de rezolvat. Mi-am luat in graba cheile si perechea de ochelari "Ray-Ban Wayfarer", iesind intr-un final pe usa camerei de hotel. Parcurg cu rapiditate holul, incercand sa ignor multimea de ganduri care ma apasa. Chiar nu vreau sa stiu cat de atragator ma mai considera receptionera si cu cata pasiune ar vrea sa i-o pun. Daca ar face ceva cu kilogramele acelea in plus si cu machiajul incredibil de ieftin, poate as fi bucuros sa o fac, dar asa... nu. Sa ma scuteasca. Parasute de-astea gasesc la orice colt de strada! Inainte sa ies pe usa hotelului, i-am aruncat un zambet provocator, iar ea s-a inrosit mai ceva ca un rac. Daca as fi fost mai nesimtit, probabil ca i-as fi ras in nas. Unele femei chiar au o parere prea buna despre ele.
Caldura de afara imi loveste corpul inca de cum pasesc pe asfaltul negru, iar eu trebuie sa merg la catedrala pe temperatura asta incredibila. Noroc ca e aproape. Dupa vreo zece minute de mers pe jos, am ajuns la locul stabilit. M-am uitat in jur, incercand sa ghicesc cine ar putea fi persoana de legatura, dar era pustiu, asadar nu am auzit niciun gand care mi-ar fi putut indica ceva.
M-am hotarat sa dau o raita in jurul catedralei in speranta ca voi intalni persoana respectiva, dar nu am facut nici macar un pas, ca m-am izbit de ceva masiv. Imi dau la o parte ochelarii de pe ochi, asezandu-i putin mai sus de frunte, incat sa pot observa ce anume imi sta in cale. Nu mare mi-a fost mirarea cand am vazut ca in fata mea se afla un barbat brunet, cu parul nu foarte lung, si usor ciufulit. Nu era cu mult mai inalt decat mine, dar totusi aveam senzatia ca ma priveste "de sus", ceea ce nu-mi facea placere. Purta un costum alb, al carui sacou era lasat desfacut, insa in ciuda faptului ca o camasa inca il acoperea, puteam zari cu usurinta conturul muschilor, care erau foarte bine lucrati, fara a parea exagerati. Nu avea trasaturi agresive, ba din contra, totul era in perfecta armonie. Ochii de un negru patrunzator ma priveau oarecum mirati, parca intrebandu-ma de ce ma agat inca de el, cu toate ca trecuse aproape un minut de la ciocnirea nostra. Nici eu nu stiu... poate pentru ca nu mai vazusem pe nimeni atat de fermecator.
-Imi cer scuze, am murmurat cu jumatate de gura, intrerupandu-mi sirul gandurilor deja mult prea injositoare.
Am dat sa ma indepartez, dar am ramas acolo, ca traznit, fiind uluit de descoperirea facuta. Nu puteam sa-i citesc gandurile oricat de mult m-as fi straduit. Imi era greu sa gasesc o explicatie la ceea ce se petrecea...

#2
heys :)neatza!
SIncer nu te cred k esti incepatoare
E super mega ultra tare capitolul...:X
Mi-a placut cum ai descris, si actiunea in sine, si dialogul:X

un pic uc ce nu sunt eu lamurita e chestia cu tipu care citeste mintile si intanlesti cu tipu care nu poate sa le citeasca, asa sa intamplat si in amurg:D dak sti despre ce vorbes si personajele pricipale au ajuns sa se indrgosteasca, oricum sunt sigura k voi aveti alte idei mult mai tari:x
Deci cum am zis super tare capitolul, scrii foarte frumos
Kana-san sper sa vi repede cu nexul:Xkissuu

Bye bye si kiss:*
[Imagine: innocentlovesig.png]
"Only I know your pain…
Your uncertainty…
Your loneliness…
If only we could be toghether forever.
I’ll say it as many times as you wish.
I will not betray you!"
— Luka Crosszeria


#3
O singura chestie am de obiectat: germana =.=` O fii Mark (parca asa il chema) neamt,dar eu nu`s si mi-e greu sa urmaresc dialogul, chiar daca ai pu si traducerile.
In fine, sarind peste asta, mi-a placut cum ai descris perosnajul si actiunea, dar vreau mai multe detalii si, cum a spus si Yaku-chin, sper sa aveti idei mai originale decat Mayer.

Greselute n-am vazut, asa ca, ca sa n-o mai lungesc, spor la scris in continuare si astept capitolul lui Kaname.

See Ya^_^
[Imagine: eeeled-1_zpse54e7424.png]

#4
Aha deci pana la urma tu ai asasinul:-? interesant cum se mai schimba rolurile astea. Si Iso daca tu esti incepatoare inseamna ca eu inca nu m-am nascut:))
In primul rand imi place personalitatea lui Marko, nu e nici exagerata, genul de asasin fara ratiune, nici prea moale, ai reusit combinatia ideala. Ah si e neamt:X Mai stiu eu un german fruuuumoooos, defapt 2:X. Chiar imi place convorbirea in germana mai ales cum suna limba asta desi unele cuvinte le citesc pe silabe uneori:-". Am inteles si eu saluturile si cateva structuri din intrebari dar in rest...cred ca nici in a 12 nu voi sti atat :)) [ce ma faceam eu fara traduceri:o3]
Tipul cu care s-a intalnit cred ca stiu cine e, dupa descriere si din cauza ca nu-i putea citi gandurile, dar asta in loc sa ma faca nepasatoare parca mai rau ma starneste sa aflu continuarea. Chiar sunt curioasa cum o sa evolueze lucrurile intre astia doi, presimt multe chestii interesante si avand in vedere ca scri asa de bine, iar Kame la fel va iesi un fic perfect:X
Deci Kame grabeste-te cu nextu' acum ca am reusit si eu sa citesc...mda cu o oarecare intarziere, dar nu a fost vina mea. Succes mai departe fetelor si multe idei:*
[Imagine: 2rqzqjc.jpg]

* Just...Stay Bizarre *


[Imagine: 28qqdxz.jpg] ♥ [Imagine: 2wf645h.jpg] ♥ [Imagine: 51f0xu.jpg]

"Putina mea experienta de viata m-a invatat ca nimeni nu e stapan pe nimic, totul este o iluzie. [...] Cine a pierdut o data un lucru pe care il socotea garantat invata pana la urma ca nimic nu-i apartine." - "Unsprezece minute" - Paulo Coelho

[center][Imagine: jigapt.jpg][/center]

#5
Ok, deci, ca sa lamuresc pe toata lumea, ideea cu cititul gandurilor a fost a mea, iar eu urasc tot ce tine de Twilight =)) A fost o coincidenta faptul ideea seamana ca cu a lui... habar nam. Mayer parca i se zice _-_ (inca nu-mi vine sa cred ca am avut aceeasi idee ca ea=)))
Oricum, faza e ca ideea mea nu e in niciun caz din Twilight, si cei care ma/ne cunoasteti stiti foarte bine ca nu copiez/copiem alte idei, nici din filme, nici anime si nici manga :D

Kissez :*

Si acum, urmatorul capitol si pozele sunt la sfarsit xD


Capitolul II

Ma aflam in apartamentul meu calduros, purtand o conversatie cu unul dintre angajatii mei, Lukas, un barbat de treizeci de ani, cu parul scurt, de culoarea spicului de grau, si cu ochii de un albastru deschis precum a cerului, ca majoritatea nemtilor, de altfel. Era imbracat intr-un costum negru, uzat si prafuit. Desi avea un anumit statut in "afacerea" mea, se putea observa ca nu punea prea mult pret pe aspectul sau. Ca si mine, el avea angajati, si cred ca era oarecum mandru, desi nu tinea de firea lui...
Sunau a fi interesante lucrurile ce imi erau spuse, desi, sa zicem ca eu cunosteam majoritatea oamenilor care fac parte din asa-zisa "companie" a noastra, de care, oricum nu sunt mai multi de maxim trei sute de persoane care o cunosc, avand in vedere ca oarecum e una secreta, iar cand zic "trei sute" nu ma refer din toata tara, ci din lume.
-Stii ca are puterea de a citi gandurile, dar in raport nu este mentionata si abilitatea de a le controla. E... un baiat special, dupa parerea mea, mi-a spus Lukas, incercand sa capete accentul italienesc, care cu siguranta nu-l putea prinde asa cum trebuie. Statea asezat pe fotoliul din piele neagra, sorbind din cand in cand din vinul pe care i l-am oferit, si fumand in acelasi timp o tigare, pe care o scutura destul de des deasupra scrumierei care era asezata pe masuta dinaintea fotoliului.
-Aproape ca-l ridici in slavi pe baiatul asta. Nu e chiar stilul tau... Dar sa stii ca tocmai mi-a crescut curiozitatea, am rostit, asezandu-ma pe celalalt fotoliu care este paralel cu al sau, incrucisandu-mi apoi bratele. Vreau sa il aduci odata sa il vad. Stii bine ca nu retin chipurile oamenilor din poze, desi le cunosc foarte bine calitatile, continui pe urma, umezindu-mi buzele cu lichidul rosu din paharul de cristal.
-Da. Am sa il aduc aici, inainte de a merge in misiunea pe care o va primi astazi, dupa ce te vei intoarce si tu de la intalnirea cu Adrian . Nu vrei sa o aduc si pe partenera lui?
-Nu ma intereseaza fata. Pe ea oricum am vazut-o, asadar ramane doar baiatul acela... Marko.
Barbatul a aprobat din cap, continuand apoi conversatia cu un alt subiect.

*

Ma aflam in apropierea Catedralei Sf. Petru, fiind nevoit sa ma intalnesc acolo cu un alt angajat al meu, la fel ca Lukas, cu care va trebui sa stau de vorba o perioada cam lunga de timp. Catedrala fiind la o distanta egala intre noi, am decis ca punctul de intalnire sa fie acolo, pentru ca apoi sa mergem intr-un pub sau poate un bar. In aproximativ cinci minute, ajung in locul stabilit si observ acolo pe cineva, care, nu stiu sigur daca e tipul potrivit, pentru ca ultima oara nu avea parul asa lung. M-am apropiat de el, dar cand am vrut sa vad cine anume este, atunci s-a intors brusc, izbindu-se de mine. Cu siguranta, nu el era persoana pe care se presupunea ca trebuia sa o intalnesc. Un baiat,mai mic decat mine la statura si putin mai slab, cu parul brunet, rebel, ce-i ajungea pana deasupra umerilor, statea agatat de mine cu o mana, timp in care cealalta a ridicat ochelarii de soare ce-i avea ce ochi. Si ce ochi... Am ramas oarecum stupefiat, deoarece nu se parea ca purta lentile de contact, iar culoarea aceea de violet chiar era de-a dreptul neobisnuita. Imi revin repede, observand ca nu numai ochii erau de neconceput, ci si frumusetea persoanei pe care ii poseda. Chipul cu niste trasaturi fine fara niciun fel de defect, dadea impresia ca nu e om, ci inger... iar buzele pline si rozali, parca cereau cu disperare numai sarutari patimase. Adevarul este ca nu ma interesau fetele, ci baietii, iar acele detalii la el, ma lasau fara cuvinte."De-a dreptul superb..." Am gandit eu, inca privindu-l cu o oarecare mirare.
-Imi cer scuze, spuse el, acele cuvinte rostite incet si neclar cu jumatate de gura.
Parca a vrut sa se indeparteze, insa de cum mi-a dat drumul camasii, a ramas acolo, inmarmurit, privindu-ma ca si cum ar fi vazut o fantoma, sau ceva de genul asta. Atunci observ doua suvite lungi din parul sau, care i se preling pana pe piept, dandu-i astfel o aparenta, oarecum feminina. Dar totusi, ca barbat pot spune ca era foarte atragator.
Era inca "pierdut in spatiu" asa ca am decis sa-mi aprind o tigare pana cand avea sa revina pe pamant. Nu puteam sa inteleg ce a patit. Ii fac un semn cu mana inaintea ochilor sai, indemnandu-l sa clipeasca des, revenind la realitate.
-Ai aterizat? Am intrebat in gluma, cu zambetul pe buze, incercand sa-l privesc in ochi.
-Ce idiotenie. Ai putina grija pe unde mergi, a spus el, incruntandu-se si ajutandu-ma sa imi dau seama inca din start ce fel de atitudine avea, Privirea lui confirmandu-mi acea idee.
-Baiete... duhnesti a aroganta, am rostit, eliberand fumul din plamani, tocmai pe chipul lui frumos, indemnandu-l sa tuseasca.
-Poftim?! a intrebat aproape strigand. Cine te crezi sa-mi vorbesti asa? a continuat apoi, incrucisandu-si bratele.
-Cum credeam. O voce frumoasa, dar folosita gresit. Nu ti se potriveste stilul asta.
-Habar n-ai ce vorbesti si nici cu cine. Nu ma cunosti! Ai face bine sa iti tii gura! Replica el, afisand o expresie increzuta.
-Din cate imi amintesc, asta e o tara libera si am dreptul sa spun ce-mi doreste inima, nu? replic pe urma, fara a-mi lua zambetul de pe buze.
A vrut sa-mi raspunda, insa mi-am auzit numele strigat, si m-am intors brusc. Era barbatul cu care trebuia sa ma intalnesc. Am mai tras un fum din tigare, apoi l-am salutat pe baiat, printr-o simpla miscare de mana, auzindu-l pe urma rostind in germana "Arschloch"*. Deoarece e a doua limba a mea, am inteles, si incepusem sa chicotesc in timp ce ma indreptam spre tipul celalalt.
-Dante, cine e baiatul ala? m-a intrebat el, privind peste umarul meu.
-Aroganta in persoana, am rostit apoi, continuand sa ma amuz.
Adrian era un barbat de aceeasi varsta cu Lukas, fara vreun fir de par in cap, supt la fata, si cu o mustata maronie ce-i ajungea pana la colturile gurii . Purta o camasa alba, in dungi negre diagonale si o pereche de blugi inchisi la culoare. Ne-am dus impreuna la un pub din apropiere pentru a discuta, si cu ocazia asta sa bem ceva... "Altceva decat vin", a spus el, stiind ca sunt un adept al acelei bauturi. "Flamin" este un local pe gustul amandurora, asa ca ne-am gasit locurile la una din mese, si am comandat ceea ce am dorit.
-Ma intreb cum se face ca nu iti petreci timpul cu prietenul tau, in loc sa te intalnesti cu mine, a zis el, zambind, dupa care si-a aprins o tigare.
-Hmm... Care din ei? intreb eu, cautandu-mi bricheta prin buzunar, nereusind din pacate sa o mai gasesc.
-Acum o saptamana, cand am vorbit, ziceai ca e unul de optsprezece ani, roscat si cu ochii albastrii...
-Ah, el e doar un... "prieten de sex". Intelegi ce vreau sa spun. Mai vine din cand in cand pe la mine. Dar nu am venit aici ca sa vorbim despre asta, asadar sa trecem la treburi mai seriose, spun eu, luandu-i bricheta, reusind in sfarsit sa-mi aprind tigarea.
A inceput sa imi explice care e treaba cu angajatii sai, gesticuland din maini si uneori vorbind atat de repede incat nu mai articula cuvintele asa cum ar fi trebuit. In mintea mea era un taraboi, asa ca ma gandeam la cu totul altceva... cum ar fi, baiatul acela. Cred ca avea vreo douazeci de ani... mai mic decat mine, oricum. Si probabil era neamt, desi nu prea semana cu unul. Ochii lui neobisnuiti, dar ai naibii de frumosi mi-au ramas imprimati in minte. Nu puteam crede ca exista o asemenea culoare a pupilelor, decat in desene. Dar se parea ca am intalnit pe cineva cu adevarat special, chiar daca aroganta ii ajungea pana peste cap, iar mandria ii iesea pe urechi.
-Dante, tu ma asculti sau imi bat gura degeaba? intreaba el, readucandu-ma cu picioarele pe pamant.
-Da, imi pare rau. am cazut pe ganduri, raspund eu, aruncand scrumul tigarii ce era aproape terminata. Ciudat, parca numai atunci am inceput-o. Te rog continua... si putin mai rar daca se poate, spun pe urma, luand o inghititura din bautura, care nici aceea nu stiam cand mi-a fost adusa.
Au trecut aproximativ doua ore, iar conversatia noastra se terminase. Ne-am salutat, iesind din local, si luand-o fiecare pe carari diferite. Nu dupa mult timp, ajung in apartamentul meu, si parca nu am facut mai mult de cinci minute pe drum... asta probabil e din cauza ca, din nou ma gandisem la baiatul ala. L-am vazut mai mult de trei minute, atunci? Nu cred. Dar a reusit sa-mi ramana in minte de parca l-ar fi indesat cineva acolo. Oricum, era ca un peste in ocean, asadar probabil nu aveam sa-l mai vad prea curand.
Stiam ca va trebui sa apara Lukas in curand, asa ca, m-am schimbat intr-o camasa pe care am lasat-o desfacuta la toti nasturii si niste pantaloni albi, , completand cu pantofii de aceeasi culoare. Dupa parerea mea, desi este o nonculoare, albul e absolut superb, si de aceea, efectiv il ador. Tot din acelasi motiv, majoritatea hainelor mele erau albe, si purtam o grija deosebita de tot ce e alb, nevrand sa patez ceva atat de pur.
Am auzit sunetul batailor in usa, iar persoana cealalta nu a mai asteptat sa raspund, ci a apasat sigur pe clanta, pasind in apartamentul meu. Era Lukas impreuna cu acel Marko, insa cand am observat ca era de fapt baiatul la care mi-a stat mintea tot timpul de cand l-am vazut, am ramas oarecum stupefiat, iar el la fel.
-Tu?! Am rostit amandoi deodata ca fiind trazniti de fulgere, si privindu-ne de parca ne-am dat cap in cap, nu alta...

________________
Arschloch= Nemernic

Piiiiiiiiics:

Asa, deci primul e Marko(frumusetea cu lanturile =P~), iar cel din a doua poza e Dante
---MY YAOI BLOG-- *click*
[Imagine: _Gay_Rights__by_Minty_Hippo.png][Imagine: Not_a_choice___stamp_by_ethereal_cr.gif]
Why is it that, as a culture we are more comfortable with seeing two men holding guns than holding hands? [Ernest Gaines]


#6
Genial capitol:X Acum serios fetelor Kaname uraste din tot sufletul Twilight asa cum uraste rozul, nu, mai rau, macar ala ii place cand e pe Strify, deci e doar o coincidenta de idei. Oricum din ce observ pana acum tu si Iso faceti o treaba pe cinste, ati reusit a va sincronizati perfect ca mod de a scrie si idei, chiar imi place.
Kaname sti ca am o slabiciune pentru poza aia cu Dante, imi vine sa intru in pc cand o vad, desi si Marko e frumos, dar poate l-as aprecia mai mult daca as fi baiat:-" Imi place ca deja Dante simte ceva pentru el chiar daca nu-si da seama si totusi ma gandesc cum o sa ajunga sa fie impreuna:-? Ah abia astept sa citesc mai departe, as citi in continuu:X.
Ma intreb cum a ajuns Marko in fata usii lui Dante, mana destinului?;;) O.o nu are cum sa fie doar coincidenta:> Huh succes mai departe fetelor si nu uitati ca fiecare isi are meritul ei asa ca fara cearta ca va dau cap in cap[-x Glumesc, stiti ca va iubesc pentru ca imi scrieti:X [si nu numai] pwp la voi si spor la scris;)

edit: first \:D/
[Imagine: 2rqzqjc.jpg]

* Just...Stay Bizarre *


[Imagine: 28qqdxz.jpg] ♥ [Imagine: 2wf645h.jpg] ♥ [Imagine: 51f0xu.jpg]

"Putina mea experienta de viata m-a invatat ca nimeni nu e stapan pe nimic, totul este o iluzie. [...] Cine a pierdut o data un lucru pe care il socotea garantat invata pana la urma ca nimic nu-i apartine." - "Unsprezece minute" - Paulo Coelho

[center][Imagine: jigapt.jpg][/center]

#7
Citisem Kana capitolul cand?:)))aseara park...dar nu am avut timp sa dau comm...
Oricum stiu foarte bine k chestia cu ideea din twilight a fost doar o coencidenta( park asa se scrie nu?:D)
Oricum, trecand la fic, e absolut divin, imi place mult cum scrieti amandoua, si imi place munca de echipa dintre voi doua( ati auzit? munca de echipa, defapt se scrie asa: MUNCA DE ECHIPA FORMIDABILA, asa e mai bine, si continuati sa o faceti :D)
Oricum as vrea o scena de-aceea stiti voi pentru copilasi asa ca mine:D actiune linistita( Care echivalent cu actiune xxxxx) adik actiune mai deochiata:))
Vreau sa vad cum se iubesc:))) :-"Acloolul dauneaza grav inimi
Trecand la actiunea povesti din nou, spun k e superba, imi place si vreau sa citesc si sa citesc si sa citesc si vreau nexurile va rog:o3 k dak nu stiti k pot deveni criminala ?
Daca nu, cel putin kaname tu sti, pot deveni ucigasa ucigasilor:))( ehh:x sunt parf:)) )
Deci ideea e k vreau sa scrieti va rog( deci v-am rugat!)
Asa k veniti repede cu nexu!

Kissu, hugs si bye bye
[Imagine: innocentlovesig.png]
"Only I know your pain…
Your uncertainty…
Your loneliness…
If only we could be toghether forever.
I’ll say it as many times as you wish.
I will not betray you!"
— Luka Crosszeria


#8
Multumim de comentarii fetelor. Speram sa ne cititi povestea in continuare si sa nu va dezamagim <333


Capitolul III


Dupa incidentul cu tipul ala care se credea mai ceva ca Fat-Frumos a venit si persoana cu care trebuia sa ma intalnesc. Nu mare mi-a fost mirarea, cand mi-am auzit numele strigat de bine cunoscuta voce a sefului meu, Lukas. Dar ce dracu cauta aici? Daca s-a sinchisit sa vina pana in Italia, doar ca sa imi transmita niste informatii, inseamna ca e ceva important, ce nu poate fi transmis prin niste angajati oarecare. Tipic lui. Niciodata n-a avut incredere deplina in oamenii sai... Cu mine in schimb, nu e asa. Poate pentru ca stie, ca oricum nu-si poate ascunde gandurile de mine, iar mai devreme sau mai tarziu tot voi afla. Arata ca de obicei... Nelipsitul sau costum negru, intr-o combinatie de-a dreptul patetica cu o camasa scoasa pe jumatate din pantaloni. Cata lipsa de creativitate!
Neavand nici cea mai mica idee despre gandurile mele, Lukas mi-a aruncat un zambet calduros, facandu-mi semn sa ma apropii. De-ar sti ce gandesc despre el, n-ar mai fi asa de binevoitor. M-am apropiat cu pasi repezi de el, nerabdator sa inchei odata misiunea, ca sa ma pot ocupa de gasirea tradatorului. Dulcea razbunare... va fi mai mult decat binevenita. Cel care m-a facut sa raman la Roma pentru atata timp degeaba va plati cu siguranta. Numai sa pun mana pe el, si va regreta ca ma-sa i-a daruit o gura mare.
- Marko esti atent? Nu pari a fi in apele tale, mi s-a adresat seful meu in limba noastra materna, acest lucru inviorandu-ma putin.
- Da, sigur. Nu am nimic. Hai sa facem o mica plimbare, sti doar ca bisericile nu sunt locurile favorite ale asasinilor, i-am spus, facandu-i cu ochiul.
Lukas m-a aprobat scurt din cap iar apoi a inceput sa imi dea toate detaliile necesare misiunii. Astfel am aflat ca asasinatul va avea loc in urmatoarea seara si ca pentru asta, voi avea nevoie de partenera mea Jane, o englezoaica sufocanta, indragostita pana peste cap de mine. Sau ar trebui sa spun obsedata? Ideea e ca se tine scai de mine ori unde m-as duce... Sunt cumva centrul universului ei si trebuie sa admit ca inteleg de ce. Nu oricine e indiferent farmecului meu, mi-o dovedesc asta zi de zi gandurile persoanelor care ma viseaza trecand prin patul lor. Chiar si unii barbati despre care ai crede ca sunt hetero pana in maduva oaselor. Din pacate pentru ei, eu doar ofer placerea, si nu am de gand sa-mi schimb "rolul" prea curand. Ma mir ca Jane nu m-a urmarit ca un catelus pana la Roma. Dar la cum o cunosc, n-as spera prea mult. Cine stie daca nu e ascunsa printr-un coltisor, asteptand sa las garda jos ca sa imi sara la gat. Daca nu ar fi fost atat de istesta si de folositoare, probabil ca as fi omorat-o de mult. Macar e si ea buna la altceva in afara de stresarea mea si facutul sexului...
Dupa o ora, in care Lukas a vorbit aproape non-stop, eu intrerupandu-l din cand in cand doar pentru a-i pune intrebari, acesta si-a luat la revedere, dar nu inainte sa-mi spuna ca marele sef al organizatiei dorea sa ma cunoasca inainte de misiune. Ma intreb ce mai vrea si asta de la viata mea. Sper ca nu e genul de om, care obisnuieste sa profite de pe urma altora. Defapt, daca e, ghinionul lui! Eu nu sunt jucaria nimanui, cu atat mai putin a oamenilor, care fac umbra pamantului degeaba.
- Vin dupa tine in jumatate de ora. Ne intalnim jos la receptia hotelului, mi-a mai spus Lukas inainte sa plece.
Mda, ceau si tie. Cred ca cineva si-a uitat bunele maniere acasa. Eh, oamenii... Nu stiu la ce sa ma mai astept din partea lor, sunt niste gunoaie care se duc tot mai jos, nestiind ca prapastia nu are fund. Cineva ar trebui sa le bage mintile in cap, dar atunci nimic nu ar mai avea farmec... Eu as fi nefolositor, iar puterea mea de asemenea. N-as mai avea satisfactia sa stiu ca am facut ceva in folosul reanimarii gandirii de demult.

*

Nici nu mi-am dat seama cand am parcursc drumul pana la hotel, am pasit in camera sau cand mi-am aruncat hainele pe fotoliul din apropierea patului. Eram atat de prins in cugetarea mea, incat am uitat sa fiu atent la lumea inconjuratoare. Gandurile oamenilor pe langa care treceam erau in acel moment foarte departe... nimic nu-mi putea distrage atentia de la el. In mod ironic, mintea imi statea doar la acel brunet. Poate pentru ca era imun la puterile mele sau din cauza frumusetii sale. Nici macar eu nu stiu. Sau sa fi fost din pricina mirosului imbatator?! Georgio Armani Black Code... Parea un tip stilat, in ciuda atitudinii sale extrem de enervante. Cum ziceam: arschloch!
Nemaiumplandu-mi capul cu prostii, m-am bagat intr-un final la dus. Picaturile calde de apa mi se revarsau pe trup, inviorandu-ma treptat. Desi scurt, era un fel de ritual de revigorare, in care uitam de grijile zilnice.
Dupa aproximativ zece minute de relaxare, am iesit din baie doar cu un prosop pe umeri, indreptandu-ma spre dulap. De acolo mi-am luat un costum gri, impreuna cu o camasa alba, pe care am lasat-o deschisa la cativa nasturi, pentru a nu parea prea formal. Ma vedeam totusi cu seful meu, nu cu regina Elizabeta a Marii Britanii. In picioare mi-am luat aceeasi pantofi de mai devreme iar apoi am completat cu nelipsitul meu parfum. Parul mi l-am lasat ca deobicei, nu foarte aranjat, dar nici complet ravasit. Fara alte mosmondiri, am iesit din camera, neuitand sa-mi iau cheile si sa incui usa. In scurt timp, ma aflam in fata hotelului, asteptandu-l pe Lukas, care nu a intarziat sa apara. Purta aceleasi haine banale, desi trebuie sa recunosc ca parea mai aranjat decat inainte. De altfel, si culoarea costumului era diferita. L-am salutat din cap, intrebandu-l apoi daca era mult de mers pana la locuinta asa-zisului Dante.
- Am masina parcata un pic mai jos, dar putem merge si pe jos, daca vrei. Nu e chiar asa departe.
- Pe jos. Asa mai putem vorbi si noi una alta, am sfarsit eu.
Am luat-o la pas incet, punandu-i fel si fel de intrebari lui Lukas despre "marele sef". Asa am aflat ca era o persoana calma, cu toate ca avea o infatisare impozanta, si ca nu trebuia sa ma las pacalit de seriozitatea lui. Era de fapt foarte glumet, chiar si cand discuta afaceri.
- Daca o sa te abtii de la comentarii prostesti, cred ca o sa va intelegeti foarte bine, coinchise el, afisand un zambet jucaus.
Da, ce sa zic? De parca m-ar interesa pe mine sa-i castig prietenia unui papitoi fara creier. Uneori s-ar zice ca Lukas chiar nu ma cunoaste. Dupa cum spusese si acesta, am ajuns in scurt timp in zona in care statea Dante, cea rezidentiala. Imi si imaginez ce fel de persoana e, doar stiind unde locuieste. Sigur e vreun bosorog, care fumeaza trabucuri Cohiba si bea whiskey toata ziua. Oh doamne... chiar asa plina e lumea de ei?
- Pe aici, mi-a facut semn Lukas catre un complex de apartamente cu cinci etaje.
Trebuie sa recunosc ca eram curios sa aflu ce fel de om se afla in spatele aparentelor. Un om ahtiat dupa bani si putere sau unul obisnuit care nu iesea cu nimic in evidenta?
Seful meu parea destul de familiar cu locul, caci a intrat grabit in cladire, urcand pana la etajul trei, ciocanind apoi la o usa maronie. Nu a asteptat sa i se raspunda, ci a intrat direct in apartament. Ma asteptam la ceva plin de lux si sobru, dar am fost mirat sa vad o camera moderna, decorata in stil minimalist. Tipul asta era probabil obsedat de alb, caci era peste tot: canapele, covor, pereti... fac pariu ca majoritatea hainelor sale erau si ele albe.
Am vazut o silueta apropiindu-se de noi si am ramas ca traznit, vazand cui ii apartinea.
- Tu?! am exclamat amandoi in acelasi timp.
Nu-mi venea sa cred. Era nimeni altul decat idiotul din fata bisericii.
- E cumva o gluma proasta? Doar nu credeti ca am sa cad in plasa. Maimutoiul asta fara creier nu are cum sa fie seful meu... al nostru! Lukas, zi ceva, le-am spus eu tot mai iritat.
- Uhm, Marko... El chiar e seful. Ce ti se pare asa ciudat la asta?
- Nu poti vorbi serios, spun eu uitandu-ma cand la Dante, cand la Lukas.
In tot acest timp brunetul ma privea amuzat, fumand o tigare, din care tragea cu patima. Din cate am putut vedea, pareau a fi Dunhill. Perfect. Dupa ce ca putem muri de cancer, si eu mai stiu ce alte boli necrutatoare, de ce sa nu ne mai scurtam viata si prin viciile noastre? Mda, mentalitatea omului... Se bucura de fiecare clipa cica.
- Sti ca fumatul te va omora prematur, nu? Am rostit, ridicand dintr-o spranceana.
In acel moment a izbucnit intr-un hohot de ras, lasandu-ma cu gura cascata. Pe Lukas parea sa nu-l deranjeze atitudinea acestiu tip numit Dante. Dupa ce s-a calmat putin, mi s-a adresat cu o sclipire ciudata in ochi:
- Ai o atitudine chiar mai groazica decat la prima intalnire. Dar luati loc, haideti sa discutam ca niste oameni normali.
- Credeam ca animalele nu discuta, am rostit, in timp ce ma asezam impreuna cu Lukas pe canapea.
- Se pare ca tu o faci, mi-a spus el, facandu-mi cu ochiul. Haide, sa lasam copilariile la o parte. Am auzit ca nu ai doar abilitatea de e citi ganduri, ci si de a le controla. Spune-mi te rog, de cand ai aceasta putere de a citi gandurile oamenilor?
- Nu inteleg la ce iti foloseste asta, am exclamat eu incrucisandu-mi bratele la piept. Important e doar sa-mi duc misiunile la bun sfarsit.
Dante se pregtea sa-mi zica ceva, dar Lukas a fost mai rapid:
- Marko... Ai putina intelegere. Seful vrea doar sa te cunoasca mai bine, sa stie cu cine are de-a face, nimic altceva.
- Bine, bine. Fie. Probabil ca am aceasta putere de cand m-am nascut, eu unul am descoperit-o de mic copil. La inceput recunosteam doar franturi de ganduri, dar incet-incet m-am perfectionat. Mama mea a fost prima si singura din familie care a aflat, ea m-a dat si pe mana unui fel de instructor, care detinea si el aceasta putere. Era un om dur si rece, care desi avea aceasta fire, dorea sa ma invete tot ce stia cum a putea mai bine, iar pentru asta ii sunt foarte recunoscator. Instruirea a durat mai multi ani, pentru ca, desi voi ati putea crede ca e usor sa-ti controlezi puterile, nu e. Mai aveti intrebari domnule Dante? L-am intrebat eu usor ironic.
Acesta a ridicat dintr-o spranceana, afisand un zambet ciudat.
- Deocamdata doar una. Ce poti face mai exact?
- Citesc ganduri si daca vreau, le pot dicta oamenilor ce sa faca. Cu alte cuvinte, daca eu le spun sa se arunce de pe o cladire, ei ma vor asculta ca niste slugi umile. Dar puterea mea functioneaza doar cu persoanele din aceeasi incapere cu mine, deci e un pic restransa. Pentru a fi sigur ca victimile vor face ce le dictez eu, trebuie sa le urmaresc. Ceea ce poate fi destul de greu uneori. Ti-am satisfacut curiozitatea Dante? La Lukas vad clar ca asa e, dar la tine e totul la fel de alb ca peretii acestei incaperi. Nici macar un gand... Vreau sa stiu de ce.
L-am vazut tresarind si privindu-ma uimit. Probabil nu se astepta sa observ, altfel nu-mi explic reactia sa.
- Nu credeam ca mai imi pot feri gandurile de oameni neinvitati, a inceput el privindu-ma ganditor. Apoi s-a uitat brusc la ceas, spunand ca e tarziu si ca trebuie sa ma odihnesc pentru misiunea ce va urma. E evident ce vrea sa faca... Sa amane explicatia cat mai mult, ca intr-un final sa uit de ea. Se vede ca nu ma cunoaste.
- Daca iti inchipui ca vei scapa doar cu asta te inseli amarnic, l-am avertizat eu, fixandu-l cu privirea. Nu mi s-a mai intamplat asa ceva. Vreau sa stiu cum e posibil si daca exista vreo cale de a anula asta.
Pentru a doua oara in seara aceea, a izbucnit in ras. Ce dracu i se pare asa amuzant in toata treaba asta!? Vrea sa-si bata joc de mine? Numai sa incerce... Insa ceea ce mi-a zis m-a uimit. M-a facut pentru o nanosecunda sa zambesc si sa-l vad cu ochi mai buni.
- Pe langa faptul ca esti arogant, orgolios si mandru mai esti si incapatanat. Ce mai combinatie. Cred ca am uitat sa precizez si ca esti al naibii de frumos.
Lukas a chicotit la auzul ultimei parti. Probabil ca ii placea cand cineva ma infrunta. Desigur, seful meu nu avea sange-n el... era doar un fricos si jumatate. Acum ca stia ca pot sa-i dirijez actiunile, va fi mult mai grijuliu cu vorbele sale. Sigur ma va asculta ca un catelus speriat. S-ar zice ca eu sunt seful si el angajatul. Penibil.
Dante s-a ridicat de pe fotoliu, indemnandu-ma si pe mine sa o fac. M-am uitat spre Lukas, care inca statea jos, iar acesta mi-a zis ca mai ramane un pic. Am dat indiferent din umeri, indreptandu-ma spre iesire.
- Lucrurile nu vor ramane asa, Dante. Odata si odata tot am sa aflu de ce nu iti pot citi gandurile. Ceao!
Nu am mai asteptat sa-i primesc raspunsul, pentru ca stiam ca voi obtine ceea ce imi doresc. Doar vorbim de mine. M-am indreptat grabit spre hotel, dornic sa ma pun in pat, pentru a ma odihni in urma unei zile pline. Prea multe lucruri s-au intamplat azi... Insa habar n-aveam ceea ce ma astepta in camera de hotel.

#9
OMG!!! deci dau aici peste un fic absolut condimentat din punctul de vedere al actiunii :X =P~ cred ca e printre cele mai interesante ficuri pe care le-am citit in ultima vreme.

in primul rand, ador ideea unui asasin care poate citi si controla ganduri, se potriveste de minune cu modul meu de a gandi. desi pana sa ma prind cum sta de fapt treaba, chiar am crezut ca e vorba de genul de shooter, si cand colo el convinge oamenii sa se omoare singuri, si practic, nu poate nimeni sa-l acuze de nimic:X

sunt foarte curioasa cu privire la motivul pt. care nu poate sa-i citeasca gandurile acelui om... dar totusi imi e mila de Marko, ca nu-si da seama de intentiille perverse (sper sa fie cat mai perverse) ale lui Dante. ai zce ca dupa atata vreme de citit ganduri a inceput sa le asocieze cu expresiile si gesturile persoanei respective, dar uite ca mai sunt si cei care lasa totul in seama talentului si pe urma fac taraboi cand nu le iese.

si legat de secventa in germana... sweet! adik, fac germana de patru ani de zile si probabil ca nici peste doi de-acum incolo nu voi putea formula ceva atat de fluent cum ati facut voi. in plus, e un progres ca nu ati creat personaje cu tipicul aer japonez si v-ati indreptat si spre alte nationalitati. chiar faceti o treaba foarte buna, si nu am observat discrepante intre modul vostru individual de a scrie.

So... cand vine nextu? pt. ca sunt opersoana foarte nerabdatoare si daca ma lasati sa mai astept mult, o sa iau numai note de patru din cauza neatentiei, pt. ca nu o sa-mi pot lua gandul de la ficul asta si de la altele.
Plss, next chapter soon! :pls:
There's only one way to get rid of temptation, and
that's to yield to it. (Lord Henry Wotton) - Picture of Dorian Gray, Oscar Wilde


Blog - October Nights

#10
Vai mi-e o lene ingrozitoare, dar pentru ficul asta superb, ma lupt s-o infrang.
Sa incep prin a-ti spune ca mi-a placut la nebunie, si nu spun asta doar asa ca sa ma aflu in treaba,scri intr-adevar incredibil de frumos, chiar ii spuneam lui Kaname ca nu as putea sa aleg dintre voi doua care scrie mai bine... doar daca m-ati mitui cu cioco sau cirese:)).
Observ ca puterile lui Marko sunt conturate mai bine sau nu am dat importanta faptului ca putea controla, nu numai citi, gandurile cuiva la inceput :-? Hmm..si la fel ca el, ma gandesc de ce nu poate sa-i citeasca gandurile lui Dante...sigur e vorba de o legatura ceva, nu pur si simplu avea ceva "defect" asa cum a fost explicatia in...sa nu zic unde ca iar face kaname ca trenul:)).
Abia astept sa se cunoasca astia doi, sper ca va fi cat mai repede pentru ca rabdarea mea are o limita si dupa ce se termina devin irascibila si incep sa va stresez mai mult decat permite legea [eh glume proaste de la 10 noaptea:-"...pardon 11]. Mi-a placut fraza asta "Din pacate pentru ei, eu doar ofer placerea, si nu am de gand sa-mi schimb "rolul" prea curand." - ma face sa ma gandesc ca are totusi de gand:)). Ah da, si vreau sa aiba loc mai repede asasinatul ala, am chef de ceva macabru >:)
Succes mai departe, nextul...sper sa apuc sa-l citesc cat mai repede:))..kissuri muuulte:*
[Imagine: 2rqzqjc.jpg]

* Just...Stay Bizarre *


[Imagine: 28qqdxz.jpg] ♥ [Imagine: 2wf645h.jpg] ♥ [Imagine: 51f0xu.jpg]

"Putina mea experienta de viata m-a invatat ca nimeni nu e stapan pe nimic, totul este o iluzie. [...] Cine a pierdut o data un lucru pe care il socotea garantat invata pana la urma ca nimic nu-i apartine." - "Unsprezece minute" - Paulo Coelho

[center][Imagine: jigapt.jpg][/center]



Subiecte de discuție similare...
Subiect: Autor Răspunsuri: Vizite: Ultimul răspuns
  Ganduri. Unix 0 2.203 10-06-2012, 09:49 AM
Ultimul răspuns: Unix
  Ganduri.. Gabi Miau 0 1.598 02-04-2012, 10:03 AM
Ultimul răspuns: Gabi Miau
  Ciudate si imprastiate ganduri Evvie. 3 2.849 21-02-2012, 07:39 PM
Ultimul răspuns: Alisha
  Sentimente si ganduri yaoi maniac 0 2.178 22-06-2011, 02:36 PM
Ultimul răspuns: yaoi maniac
  Ganduri... Pixxie.' 4 3.428 04-04-2011, 10:08 AM
Ultimul răspuns: AngelWithBrokenWings
  Ganduri Nico Robin 4 3.768 16-06-2010, 04:57 PM
Ultimul răspuns: Aly
  Ganduri la miezul noptii aleee 5 3.300 24-05-2010, 02:10 PM
Ultimul răspuns: Jasmine


Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)