02-02-2011, 08:02 PM
Well am venit cu un nou fic de aceasta data in colaborare cu sw33ty. Am sa postez eu prima dupa care ea. Speram sa va placa. Scuzati eventualele greseli.
[align=center]Prolog
Se spune că familia este cel mai important lucru de pe pământ, că oricât de greu ţi-ar fi pe lume poţi conta întodeauna pe cei din familie, pentru că ei nu te judecă indiferent de ce ai face, sunt alături de tine când ai nevoie de ei.
Poate aşa era, dar nu în familia Johonson care oricât de mult ar fi încercat, oricât de mult şi-ar fi dorit aceea înţelegere nu a existat şi probabil nu avea să existe vreodată. Aşa ceva era absolut imposibil. Indiferent de ce ar fi făcut domnul şi doamna Johonson, oricât ar fi încercat cele două fete făceau ca asta să devină din ce in ce mai greu.
Cele două surori Abigail şi Phobe în afara faptului că erau gemene nu aveau nimic în comun, defapt se urau de moarte şi toata aceasta ura s-a născut din vina părinţilor care erau mereu plecaţi şi din această cauză între fete a început cea mai aprigă competiţie şi doar ca să le atragă atenţia acestora.
Acea ură pe care o simţeau cele două gemene se intensifica pe măsură ce creşteau, începeau să se urască tot mai mult. La început voiau să demonstreze care dintre ele este mai bună la învăţătură, apoi s-au înscris la cursurile de balet şi de pian numai pentru că voiau să arate care este ce mai bună. Nici măcar cand au mai crescut nu s-au înţeles mai bine ci situaţia devenea tot mai rea. Fiecare dădacă pe care parinţi o angajau să aibă grija de ele ajungea să îşi dea demisia imediat, unele chiar în urmatoarea zi deoarece nu suportau să le vadă pe cele două fete certându-se, iar soţi Johonson păreau că nu îşi dădeau seama de ce se întâmpla, considerând că astă era doar un moft care avea să treacă odată ce ele aveau să se facă mai mari.
Dar nu a fost aşa şi odata ce ele au mers la liceu au apărut noi motive să se urască. Urau că erau în aceeaşi clasă, urau că mergeau la acelaşi liceu, că stăteau în aceeaşi casă, urau totul dar cel mai mult urau faptul ca erau surori gemene, aşa că au început să transforme aceasta ură intr-o competiţie dusă la extrem, din care doar una din ele putea fi caştigatoare fară să realizeze însă că în acest joc nu exista defapt nici un caştigator şi ele nu făceu decât ca această legătură de familie atât de fragilă să se rupă iar prapastia pe care o creaseră sa devină un abis din care nu exista nici o cale de scapare, într-un final chiar ele ajungând victima propriei capcane.
Au început să îşi schimbe înfăţişarea Abigail era acum brunetă cu parul lung până la fund şi ochii verzi la fel ca a lui Phobe. Deşi ura să aibă ceva în comun cu sora ei, culoarea ochilor nu şi-a schimbat-o chiar dacă ar fi putut să o facă, nu o făcuse, era destul de înaltă la fel ca sora ei defapt. Spre deosebire de ea Phobe era roşcată cu ochii verzi părul lung, ambele erau destul de dezvoltate şi foarte cunoscute din cauza parinţilor care aveau lanţuri de magazine în toată America.
Toţi cei care le cunoşteau ştiau că nu se înţeleg dar păreau că nu îşi dau seama cât se urasc deşi faptul că nu aveau prieteni comuni, că îşi sărbătoreau ziua de naştere separat sau că nu apar niciodată în acelaşi loc decât în situaţii extreme ar fi trebuit să îi facă să înţeleagă sau măcar să le dea de bănuit dar toţi pareau să fie prea orbii pentru a-şi da seama.
Nimeni nu îşi amintea vreo zi în care cele două să îşi vorbească fară să se certe sau fără să ţipe, pentru că asta nu se întâmplase, iar acum că începeau ultimul an la liceu competiţia avea să devină şi mai aprigă asta era ştiută de toţi deoarece aşa se întâmpla în fiecare an.
Aproape de tine
[align=center]Prolog
Se spune că familia este cel mai important lucru de pe pământ, că oricât de greu ţi-ar fi pe lume poţi conta întodeauna pe cei din familie, pentru că ei nu te judecă indiferent de ce ai face, sunt alături de tine când ai nevoie de ei.
Poate aşa era, dar nu în familia Johonson care oricât de mult ar fi încercat, oricât de mult şi-ar fi dorit aceea înţelegere nu a existat şi probabil nu avea să existe vreodată. Aşa ceva era absolut imposibil. Indiferent de ce ar fi făcut domnul şi doamna Johonson, oricât ar fi încercat cele două fete făceau ca asta să devină din ce in ce mai greu.
Cele două surori Abigail şi Phobe în afara faptului că erau gemene nu aveau nimic în comun, defapt se urau de moarte şi toata aceasta ura s-a născut din vina părinţilor care erau mereu plecaţi şi din această cauză între fete a început cea mai aprigă competiţie şi doar ca să le atragă atenţia acestora.
Acea ură pe care o simţeau cele două gemene se intensifica pe măsură ce creşteau, începeau să se urască tot mai mult. La început voiau să demonstreze care dintre ele este mai bună la învăţătură, apoi s-au înscris la cursurile de balet şi de pian numai pentru că voiau să arate care este ce mai bună. Nici măcar cand au mai crescut nu s-au înţeles mai bine ci situaţia devenea tot mai rea. Fiecare dădacă pe care parinţi o angajau să aibă grija de ele ajungea să îşi dea demisia imediat, unele chiar în urmatoarea zi deoarece nu suportau să le vadă pe cele două fete certându-se, iar soţi Johonson păreau că nu îşi dădeau seama de ce se întâmpla, considerând că astă era doar un moft care avea să treacă odată ce ele aveau să se facă mai mari.
Dar nu a fost aşa şi odata ce ele au mers la liceu au apărut noi motive să se urască. Urau că erau în aceeaşi clasă, urau că mergeau la acelaşi liceu, că stăteau în aceeaşi casă, urau totul dar cel mai mult urau faptul ca erau surori gemene, aşa că au început să transforme aceasta ură intr-o competiţie dusă la extrem, din care doar una din ele putea fi caştigatoare fară să realizeze însă că în acest joc nu exista defapt nici un caştigator şi ele nu făceu decât ca această legătură de familie atât de fragilă să se rupă iar prapastia pe care o creaseră sa devină un abis din care nu exista nici o cale de scapare, într-un final chiar ele ajungând victima propriei capcane.
Au început să îşi schimbe înfăţişarea Abigail era acum brunetă cu parul lung până la fund şi ochii verzi la fel ca a lui Phobe. Deşi ura să aibă ceva în comun cu sora ei, culoarea ochilor nu şi-a schimbat-o chiar dacă ar fi putut să o facă, nu o făcuse, era destul de înaltă la fel ca sora ei defapt. Spre deosebire de ea Phobe era roşcată cu ochii verzi părul lung, ambele erau destul de dezvoltate şi foarte cunoscute din cauza parinţilor care aveau lanţuri de magazine în toată America.
Toţi cei care le cunoşteau ştiau că nu se înţeleg dar păreau că nu îşi dau seama cât se urasc deşi faptul că nu aveau prieteni comuni, că îşi sărbătoreau ziua de naştere separat sau că nu apar niciodată în acelaşi loc decât în situaţii extreme ar fi trebuit să îi facă să înţeleagă sau măcar să le dea de bănuit dar toţi pareau să fie prea orbii pentru a-şi da seama.
Nimeni nu îşi amintea vreo zi în care cele două să îşi vorbească fară să se certe sau fără să ţipe, pentru că asta nu se întâmplase, iar acum că începeau ultimul an la liceu competiţia avea să devină şi mai aprigă asta era ştiută de toţi deoarece aşa se întâmpla în fiecare an.