Jurnalul vietii mele - [+18]

[Layla.]

Multumim pentru comentarii si va mai asteptam >:D<!

Cap 9- Ganduri.

Razale soarelui patrund prin fereastra larg deschisa. Ciripitul pasarelelor aduce voie buna in casele si sufletele oamenilor. Dungulitele mici de foc aterizeaza pe chipul meu, indemnandu-ma sa ma ridic din pat pentru a incepe o noua zi speciala, fiindca aveam sa ma mut din nou.
Ma ridic lenes si ma indrept spre baia decorata cu bun gust. Apas usor pe clanta si pasesc pe gresia rece. Ma spal pe fata, pe dinti si imi fac un dus rapid. Revin in camera si ma imbrac cu o pereche de blugi negri, cu taieturi si un tricou rosu, cu un dragon pe spate. Ma incalt cu o pereche de adidasi negri cu o dunga rosie de la nike, ma dau cu parfum si imi dau cu putin gel in par, aranjandu-l, pentru a sta cum doresc eu. Imi iau doua trollere si imi pun in ele tot ce imi trebuie. Dupa aproximativ patruzeci si cinci de minute, bagajele sunt gata, iar eu cobor la micul dejun unde se aflau doar mama si tata. Presupun ca sora mea inca nu e gata, de aceea nu a coborat.

Ma asez la masa, gandindu-ma la visul de aseara. A fost atat de excitant si placut. Pacat ca s-a terminat atat de repede si ca nu a fost real. As fi vrut sa fie adevarat. Oare cum ar fi stat lucrurile daca acel vis chiar era real? Dar ce tot spun? Eu si ea suntem frati. Nu se poate intampla nimic intre noi, oricat de mult as vrea asta, mai intai din cauza diferentei de varsta, care este de vreo cinci ani si in al doilea rand pentru ca suntem sora si frate. Gata, trebuie sa imi alung aceste ganduri. In incercarea de a ma gandi la altceva, o vad pe sora mea coborand, dar, cand mai avea cateva trepte, buf, o vad cazand. Cred ca asta a durut, dar e amuzant. Nu ma pot abtine si imi scapa cateva chicoteli. O vad cum se aseaza nervoasa la masa, inganand un ’’Buna dimineata’’, iar mai apoi servim micul dejun, in liniste deplina. Dupa ce terminam de mancat mergem in camerele noastre pentru a verifica daca nu cumva am uitat ceva, iar apoi revenim in bucatarie. Ca de obicei, tata ne adreseaza o intrebare stupida, precum ii sta in caracter, la care noi i-o taiem rapid, raspunzandu-i cu un ’’mda’’ apasat.

Dupa ce a terminat cu intrebarile sale idioate, iesim din casa si ne urcam in masina, avand drept destinatie principala, aeroportul. In masina nimeni nu a scos o vorba tot drumul. Ma tot gandeam cum va fi noua tara, noua locuinta, noua scoala, daca ma voi acomoda, daca imi voi face prieteni si multe alte intrebari la care nu primeam raspuns imi traversau subconstientul si nu imi dadeau pace. Am inceput sa privesc pe geam, la oceanul infinit de albastru, ce imi dadea o stare de liniste si pace. Am ajuns la aeroport si am auzit ca avionul va decola in cinci minute. Am mers pe pista si ne-am indreptat spre intrarea in avion unde se afla o stewardesa ce ne-a indicat locurile pe care aveam sa le ocupam pe tot parcursul zborului. Dupa ce toti pasagerii si-au ocupat locurile, o alta stewardesa ne-a anuntat sa ne punem centurile de siguranta pentru ca vom decola. M-am uitat la sora mea cum si-a sprijinit capul de fereastra, iar la scurt timp a adormit. Avea nevoie de odihna, defapt toti aveam nevoie de odihna, pentru ca aveam de parcurs un drum lung si obositor. Mi-am scos mp3-ul, mi-am bagat castile in urechi si am inceput sa ascult o melodie ce ma relaxa. Incet incet, gandurile de mai devreme au revenit iar, nedandu-mi pace deloc. Am pus o melodie mai lenta, in speranta de a dormi putin si spre surprinderea mea, chiar a avut efect, fiindca am adormit instantaneu…