Jurnalul vietii mele - [+18]

[Layla.]

Cum surioara mea scumpa m-a rugat sa facem un fic impreuna , nu am putut refuza.
Eu voi fii Kankuro, iar ea va fii Ten Ten >:D<
Lectura placuta >:D<


Cap 1. Teritoriul interzis…

Kankuro’s pov:
Sunt in camera surorii mele facand ce stiu mai bine. Adica cotrobaindu-i prin lucruri. Este ceva obisnuit pentru un copil de zece ani care vrea sa afle totul , asta insemnand sa riste sa intre pe un teritoriu interzis.Inca imi amintesc ultima “cearta” cu soara-mea.


~Flashback:~
,,-De cate ori ti-am zis, intrusule, sa nu te mai prind in camera mea?
-De o tona de ori. Dar crezi ca-mi pasa?
- Fii atent , ca ti-o iei daca te mai prind o singura data la mine in camera! O sa vezi tu !”
~EndFlashback~

Si uite asa a bagat-o si pe mama in povestea asta si am fost pus sa promit ca nu voi mai intra la ea in camera. Si minunea, ca orice minune, a durat trei zile. Asa ca mi-am reluat ,,munca” imediat ce am realizat ca sunt singur acasa.
Si dupa cum ziceam mai devreme, sunt in camera ei, cotrobaind. Daca s-ar da o medalie pentru asta,care ca m-ar da medaliile afara din casa. Si nu, nu exagerez.Acum urmeaza sa deschid sifonierul. Dar stai! Se aude ceva! A fost o usa?
Stiu ca daca sunt prins pot sa-mi iau adio de la TV pentru mult timp. Ies cu usurinta din camera, lasand tot cum era cand am intrat in ,,actiune”.
Cobor pe scari si cercetez cu atentie .Nu se vede urma de ,, inamic” asa ca ma duc sa verific si bucataria. Nici aici nu e nimeni. Dupa ce termin cu tot parterul urc scarile, cand, deodata, cineva imi pune mana la gura . Atunci incep sad au din maini si din picioare ca un apuca si o laovesc pe prsoana din spatele meu . Aceasta ma ia de ureche, fara sa ma lase sa vad cine e si ma impinge spre….camera surorii mele, ma tranteste in pat apoi se intoarce catre mine , intainzand mana fina cu aratatorul indreptat spre usa biroului.
Dup ace am vazut ce imi arat persoana din fata mea m-am facut alb ca varul. Ca sa vezi, ironia sortii, am lasat usa deschisa . Sa vezi ce scandal imi face mama ! Dar am o idée cum sa scap de data asta. Acum vad ,,aratarea” cum deschide gura. Stiu ce urmeaza, asa ca imi pregatesc minciuna:
-Mucosule, ce ti-am zis eu? Stii ca te-am prins deci mai bine ciripeste tot. Si apoi ma mai gandesc daca ma duc la mama sa-I spun cu ce te ocupi in loc sa-ti faci temele ca un copil normal. Stiam eu ca arati ca un extraterestru, dar azi mi-ai dovedit ca esti unul diindre ei.
Mda..astea sunt poreclele noastre. Eu sunt extraterestrul datorita faptului ca in al doi-lea an de gradinita am venit acasa pictat cu vedre pe toata fata. Iar ea e aratarea datorita faptuui ca a avut cumplitul ghinion de a o vedea eu cand se pregatea de balul bobocilor. Nu o sa uit niciodata privelistea in care imi era sora mea infatisata: Crema verzuie pe fata, bigudiurile in par, cu papucii ei in forma de maimuta in picioare si nu in ultimul rand, cu periuta de dinti in gura. Din cauza acestei imagini o sa fiu traumatizat toata viata mea. La amintirea acestor lucruri, pufnesc in ras:
-Ce-i de ras, mucosule? Ia zi-mi ce ai cautat la mine in camera. Aud? spune aceasta ,,aratare” punandu-si mana la ureche.
-Mi-a trebuit o carte! zic eu zambind ironic.
-Nu serios, si nu ma puteai astepta pe mine? Stii bine ca iti dadeam daca imi cereai cu frumosul. Nu era nevoie sa cotrobai in camera mea!
-Dar era urgent.
-Ok, asta am inteles, dar, intrusule, macar ai pus-o la loc?
-Da! Cum sa nu? adaug multumit de minciuna , plecand spre camera mea.
Ce noroc am avut. Acum inteleg de ce zice mereu invatatoarea ca sunt destept.Afisez un zambet pe fata ,,tampa” dupa cum mi-o descrie ,,aratarea’’.Daca ma gandesc, nu-mi e frica de mama , dar cand vine vorba de sora mea tremuram ca varga. Numai eu stiu de cate ori am fost aruncat de la fereastra casutei din copac pentru simplul fapt ca vroiam sa ma fac ,,frumos” cu fardurile si rujurile ei, de cate ori am fost inchis in dulap in timp ce ea isi chema prietenii iar parintii nostrii erau plecati cine-stie pe unde, cum ma baga noaptea , cand eram la bunici la tara,in timp ce dormeam , in cotetul gainilor , iar atunci cand ma trezeam trebuia sa gasesc doua-trei oua in gura. Stie cum sa ma pedepseasca. Si cel mai rau e ca in zece ani de zile ea a fost cea de incredere in fata parintilor, cu toate ca ea facea numai ce eu stiam, iar daca scoteam vreun sunet, il ruga pe tata sa cumpere gaini. Asa ca prefer ca parintii sa nu stie despre ispravile ei. La aceste ganduri incep sa rad. Rasul imi este interrupt de glasul mamei :
-Kankuro, Ten Ten, la masa!
In timp ce cobor scarile imi aduc aminte de zilele in care eram mici sin ne uam la bataie. Mama de nespartea, si ne duce ape fiecare in camera lui. Ten Ten dadea vina pe mine, mama venea sa ma certe, iar eu zbieram prin casa ,,Inacceptabil ! Cum este posibil asa ceva? “ .Incep din nou sa rad, nerealizand ca am ajuns deja la masa:
-Kankuro, taci! Suntem la masa. Spune surioara mea incercand sa para iritata de comportamentrul meu.
-Hai taci, intepat-o! adaug eu scotandu-i limba si strambandu-ma la ,,aratare''.
-Si tu ziceai de mine ca sunt urata ….
----------------------------------------
Sper ca v-a placut >:D<