Crezi că există un portal și spre inima ta ? ( +16 *yaoi* )

[×Tα℮♏iᾔ×]

Merci ppentru comentari, my dears-bears xD - am venit cu next .. scuze dacă nu va place.. nu prea am imaginatie ( mama-i de vina , nu eu :)) )

Alexander P.o.V - Fanteziile de pe Terra .. Part II - Mi le îndeplinești?


Cine dracu se crede ăsta Yumi de mi-l aduce acasă pe om? Dacă el nu vrea să fie închis, de aș vrea eu? Oh, da, aici oamenii sunt considerați niște ființe rele pentru că nimeni nu știe de unde vin și sunt răi.. dar Ryo e diferit, am simțit asta. Cee?! ce zic? Nu sunt bi! Plus, că nu mă cunoaște, nu știe nimic despre mine și nu are dreptul de a-mi spune cum sunt. Asta doar eu hotărăsc! Am vrut să-i zic să mă lase îm pace cu porcăriile lui, dar mama a intrat deschis ușa nervoasă, nu știu ce avea - probabil dorea să mă întrebe ce am făcut la testul de fizică, dar s-a speriat de Ryo( normal, doar am adus în casă un OM necunoscut ). Mama mea, la fel și ea - un neko, a luat repede un prosop, care-i veni la mână.
-Alexander Minuori, ce vrea să însemne asta?! aproape țipă iar frica i se observa pe chip.De ce e un om la noi în casă?
-Mami potolește-te că nu e nimic grav, îi spun încercând să o calmez. Mă deranja tonul vocii sale și nu vroiam ca Ryo să plece. Sincer, cred că simpatic, drășut și să mor eu dacă nu arată super. Hei, gata, Neko nu mai fi așa, doar nu... te-ai îndrăgostit.Uite, mami e băiat bun, continui după un minut de tăcere, dacă se întâmplă ceva e doar vina mea. Bine?
Stătu puțin pe gânduri și lăsă „arma” .
-Bine, băiatul meu, dar trebuie să-mi promiți că nu faci știi-tu-ce, spuse ea, puțin pe ocolite deși eu chiar nu știam la ce se referă.
Mi s-a părut ciudat că a acceptat așa repede... ultima dată când am venit cu un om l-a ucis punându-i otravă în băutură. Dacă și de data asta va face la fel?Nu!nu pot lăsa asta să se întâmple. A ieșit din cameră și eu mi-am privit musafirul. Stau puțin să-mi reiau firul poveștii cu el și îmi dau seama că încă nu s-a mișcat și stă cu cotul pe capul meu. Îl dau mâna la o parte.
-Ascultă aici Ryo... Mama va încerca să te ucidă, deci nu accepta nimic de la ea sau oricine altcineva inafara de Yumi,Kyuu și de la mine bineînțeles. Got it?!
-Doar dacă mă convingi.
Ce?Cum... ah, da desigur, cum altfel să conving un pământean care tocmai spusese că sunt visul oricărui de unde venea el.Mă intorc cu spatele să mă gândesc.
-Cum vrei să te conving?îl întreb „neștiutor” curios.
-Vreau să recunoști ce simți de față cu prietenii tăi ce crezi despre homosexualitate.
-NU! săr ca ars și merg la el. Îl iau de guler, chiar dacă sunt mai scund decât el și mai mic.Să nu crezi că le zic eu la îngâmfații ăia că sunt bisexual că o să încerce să mă combine cu diferiți ciudați, am adăugat nervos, fără să gândesc ce zic . Hopa, cred că ar trebui să mă controlez și eu câteodată. Tocmai i-as zis unui străin un lucru pe care am reușit să-l țin secret din clasa a Va . Ryo începu să râdă. Ce să fac să nu le spună...? că nu am chef să îi văd vorbind despre mine fiecărui om. Am vrut să-i zic ceva dar mama vine în cameră cu ăia doi care mi-au creat probleme astea. Ce dracu, bă? E doișpe noaptea, de ce au venit la mine?
-Neko-kun, spuse Yumichika și se așeză pe patul meu, trăgându-l pe Kyuu pe picioarele lui. Ia zi,putem să stăm la tine in noaptea asta?
-Cum?De ce? s-a întâmplat ceva?am întrebat confuz. Dacă nu avea unde sta putea să meargă la Angelica, ea îi primea mereu când aveau probleme cu tatăl lui Yumi sau sora lui Kyuu. B...bine.
Am acceptat știind că voi regreta, dar, sunt prietenii mei cei mai buni. Le-am arătat cu degetul ușa. Chiar dacă sunt ei prietenii mei există camera de oaspeți și nu am chef să-i aud vorbind pentru că mereu Angelica mi se plângea atunci când stăteau la ea : se sărutau, plecau des baie și vorbeau non-stop și chiar vroiam să dorm. A oftat și și-a sărutat prietenul pe obraz apoi s-a ridicat privindu-mă de parcă auzise ce îi spusesem lui Ryo. Am înghițit sec așteptând să plece unde le făcusem „recomandare”. Yumi a luat-o înainte pentru că micul Kyuu ceruse să-mi vorbească... intre patru ochi, așa că Ryo plecă cu Yumi. Hm, asta mă pune pe gânduri și nu-mi place că sunt singuri. Dacă Yumi încearcă să facă vreo prostie? dacă... hei, stai de ce mă interesează ce fac ăia doi singuri?
- Deci, Kyuu vroiai să-mi spui ceva? l-am întrebat după indivizii au părăsit încăperea.
-Da, vroiam să te întreb de... Ryo, nu, defapt să-ți vorbesc despre el. Am aflat de unde vine și cine este.
-Da?Și de ce m-ar interesa pe mine? zic dar era evident că era foarte curios.
A oftat și mi-a spus, din nou, să nu mai fiu așa și să ascult măcar odată în viața mea. Hm, dacă așa vrea el..ok. M-am așezat și l-am privit oarecum absent .
- Vrei să asculți sau nu, Alexander? Este important și nu cred că ai vrea să vreo surpriză, spune el oftând.Și dacă asculți, primești partitura înapoi.
Uau, nu-mi vine să cred că mai are foia aia. Să vă explic, când eram mai mic, pe la vreo nouă ani am scris un cântec de dragoste pentru cineva, o persoană importantă și indivizii mi l-au furat într-o noapte și au început să râde de mine, l-au arătat clasei, mamei mele și cel mai răi i l-au arătat acelei fete care mi-a zis că sunt patetic și a râs de mine.Ei, oricum am trecut de mult peste asta dar chiar aș vrea cântecul ăla... l-aș mai corecta pe ici-colo și cine știe, îl voi dedica altcuiva.
-Pe scurt, am zis și mă așteptam la ceva de genul : e prinț, e rudă cu mine sau orice altceva, ca în telenovele ieftine.
- E o reîncarnare.
- Ha? Ce e aia?
- Ne-a predat la istoria spiritelor, idiotule! Nu ai fost atent chiar deloc sau ai lipsit? a zis și a început să chicotească.Nu era vina mea că profa aia cretină nu spune ca lumea lectia și mănâncă atunci când predă dar îmi aduceam aminte ceva. Cică : spiritele puternice sau cu un trecut în care apar multe crime trec în lumea oamenilor și intră într-o femeie însărcinată, luând astfel corpul copilului dar nu și raționamentul... și mai era ceva dar nu-mi aduc aminte, dar simțeam că era important.
-Da, și? am întrebat dorind să par nepăsător.
-Cum adică și?Ei, lasă să afli singur.
Am oftat și exact în acel moment Kyuu plecă din cameră. M-am lăsat pe spate și am închis ochii. Trebuia să-mi aduc aminte ce mai zicea aia. Cine a spus că învățătură o să te ajute a avut dreptate. Am oftat din nou și m-am ridicat, neatent fiind nu am observat că Ryo era așezat cu mâinile într-o parte și-n alta a capului meu și l-am sărutat. Ce? Doamne, dacă vinea cineva și ne vedea așa ? Am pus mâinile pe pieptul său și am încercat să-l împing dar el și-a pus mâinile în pe obrajii mei roșii și și-a strecurat limba printre buzele mele și a început să cerceteze fiecare locușor pe care îl avea la dispoziție. „ Ce am de pierdut?” m-am întrebat atunci aducându-mi aminte că-i spusesem că sunt bi și Yumi cu Kyuu dormeau probabil. M-am alăturat timid și curios sărutului că Yumi nu a știu să-mi spună câte ceva... ce-i drept, nici nu aș fi vrut. Mâinile mi-au căzut pe lângă corp și el a înaintat încet până m-a întins pe patul moale și a intrerupt sărutul . Și-a coborât mâna între picioarele mele.
- Nu! am țipat speriat privindu-l. Nu e bine, am doar paisprezece ani e...
- Minunat! se aude o voce. Mi-am întors capul spre ușă și l-am văzut pe ăla care mi-l aduse pe Ryo acasă, Yumi, privindu-mă cu un zâmbet de satisfacție pe buze. Pe mine mă respingi dar pe el nu? Cum vine asta? adaugă el menținându-și acel zâmbet pe față. Ține asta. I-a aruncat lui Ryo ceva și a plecat închizând ușa.
-Știi ce ți-am zis de fanteziile din locul din care vin?
-D-da..
-Vreau să mi le îndeplinești! a spus scurt și fără ă mai aștepte să zic eu ceva și-a lipid din nou buzele de ale mele în timp ce îți plimba mâna pe piciorul meu. Mă simțeam ciudat, dar îmi plăcea... totuși, nu vreau sunt prea mic.L-am împins încet.
- Când o să am șaișpe! am spus privindu-l. Și asta numai dacă ești cuminte.
- Și dacă nu sunt ?
-Te raportez autorităților și au să te ucidă pentru că tei luat de frumosul de moi!
- Asta vrea să spună că nu mai o să zici încontinuu că eși homofob? a zis el și a luat ceea ce i-a aruncat Yumi . Era o cutiuță pe care o deschide .
- Ce e aia ? am intrebat și m-am ridicat in fund, privind curios cutia.
Nu a mai zis nimic și a scos de acolo un inel simplu . Mi-a spus că atâta timp cât port inelul sunt al lui și mi l-a dat să mi-l pun. Nu-mi vena să cred că doi ani în care am ținut secretul ăsta, m-am prefăcut așa de bine au zburat și eu m-am plecat în fața unui om. Cred că îl plac... Am luat cerculețul, mi-am desfăcut lănțișorul și l-am pus apoi la gât , cu inel cu tot.
- Mulțumit?
- Foarte.
S-a așezat in pat . L-am privit și m-am pus și eu să mă culc. Ce-i cu mine? M-am comporat ciudat in ultima vreme.