Hello, hello tuturor a trecut atât de mult timp de când nu am mai postat îmi pare rau, pentru asta. Am avut o perioadă extrem de încarcată, aşa că am fost destul de inactivă pe aici. Capitolul acesta l-am scris acum mai bine de o luna, cu toate asta nu l-am postat, pentru că nu eram multumită în totalitate şi am mai schimbat o gramadă de lucruri. Sper să vă placă. Lectură placută. Enjoy!!!
Capitolul 20. Aminteşte-ţi doar…
După ce am teriminat cu toată acea nebunie m-am oprit pur şi simplu şi m-am aşezat pe pamuntul înghetat şi am ramas tacută privind cerul. Trebuie să recunosc întotdeauna mi-a placut iarna, deşi de fiecare dată, într-un mod superficial am negat totul spunând că îmi plac toate anotimpurile, mai putin iarna. Adevarul era că, doar în acest anotimp rece puteam simti caldura din ,,sânul familie’’ cel putin la început, pentru că treptat totul s-a transformat într-un coşmar greu de suportat.
Dintr-o dată starea de fericire a fost înlocuită de o melancolie subită. Dar asta nu trebuia să vadă nimeni. M-am ridicat rapid şi am pornit într-un mod alert spre clasă de unde mi-am luat geanta şi am plecat spre sala de festivităţi era timpul să îmi încep oficial pedeapsa. Deci, să recapitulam ce se întâmplă. În exterior mai nimic, ah ba da, ultima bârfă care s-a stârnit în întreg liceul şi anume extraordinara mea pedeapsă, bârfă ce pare să concureze cu la fel de actualul subiect la modă ,, Ce faci de Revelion?’’ deşi nu ştiu care din cele două subiecte e mai important. Spre norocul meu şi ghinionul lor era că nu mă înteresa deloc că vorbeau despre mine. În fine, să revanim. Am intrat în sală lasând un oftat prelung să îmi scape printre buzele trandafirii, un oftat prin care să se înteleagă că nu îmi facea placere să mă aflu aici. Toti cei prezenti şi-au întors privirile spre mine, spre binele lor speram să fi receptionat mesajul. I-am privit scurt pe fiecare dintre ei, se pare că cei doi ,,zei’’ erau prezenti împreună cu membrii din găştile lor, şi bineînteles blonda oxigenată. Clar de data asta avea să iasă urât.
- My angel, ai venit. Pentru cei care nu o cunosc ea este Rose Doswen. Spuse Jake, atentionându-i mai ales pe boboci care pareau uşor dezorientati. Sincer chiar îmi era milă de ei, ţinând cont că trebuiau să stea cu asemene ,,specimene’’.
- Da mă rog. Le-am raspuns plictisită şi total dezinteresată.
Am mers şi m-am aşezat pe un scaun, neavând chef să mă implic, am ramas doar să privesc, voiam să vad ce reuşiseră să facă pân acum şi…era aşa cum mă aşteptasem un haos cu toate că începuseră încă de pe la jumatatea luni septembrie repetitile şi acum eram deja în noiembrie. Aşa că m-am vazut fortată să asist la o ceartă de pomină, deşi nu eram sigură cine se ceartă cu cine, recunosc că acel ,, spectacol’’ era mult mai reuşit decât o tragi-comedie, dar trebuia să îi pun punct.
- Linişte. Am strigat suficient de tare cât să mă audă cu totii.
- Auzi cine te crezi să vii să faci pe şefa? Nu e aşa Austin spunei. Am auzito şi pe blonda oxigenată.
- Blondo, tu să taci, şi voi la fel. Dacă aşa vreti să vă prezentati în fata directorului şi a întregului liceu foarte bine nu aveti de cât. Dar eu nu vreau să îmi pierd timpul degeaba. Aşa că vă recomand să vă concetrati ce aveti de facut pentru că nu mă tem de niciunul dintre voi.
- Eu nu fac nimic din ce zici tu. Nu eşti şefa noastră nu aşa Jake spune? Reveni blonda în discutie. Ignorândo am mers aprape de boboci, cu care am facut cunoştinţă după care i-am pus să se aşeze pe podea şi să îmi spună ideile lor în legatură cu spectacolul, şi cu probele de originalitate. Pareau foarte încântati mai ales că în sfârşit cineva era dispus să îi asculte fară să ţipe la ei. Trebuia să recunosc că mă simteam foarte bine, se pare că toate acele cursuri de trainig în erau folositoare în cele din urmă. Aveam deja o gramadă de propuneri care mai decare mai interesante, dar le-am sugerat tutror celor împlicati, ca tot ceea ce vor pregati pentru probaba de originalitate să repete separat, până la urmă asta era o competitie şi le-am propus să stabilim un fel de program prin care ar fi trebuit să mă întâlnesc cu fiecare în parte să îi ajut să repete. Toti au fost de acord, mă rog cei care concurau pentru că organizatorii mai aveau putin şi mă dadeau afară, erau furioşi. Unu pentru mine, zero pentru ei.
- Bun acum că am stabilit. Propun ca ficeare dintre voi să îşi aleagă un partener, vom începe să repetam întrarea în scenă, defilarea şi aşa mai departe. Am continuat privindu-i pe ,, boboci’’, dar dinr-o dată m-am trezit apucată de braţ de catre Jake, care mă trase mai aproape de el.
- Şi tu ce crezi că faci? l-am întrebat suspicioasă.
- Pai ai zis să îmi gasesc o parteneră şi aşa am facut, continuă zâmbind şi facundu-mi cu ochiul.
- Nu mă refeream la tine idiotule, dar hai să le aratam cum se face în fond nu degeaba eşti organizator.
Şi am început. Trebuia să recunosc că eram încântată, că totul începea să se mişte fară ţipete sau certuri. Am continuat repetitiile câteva ore bune, având parte şi de mici întreruperi venite din partea pipitei, pe care am ignorato. Eram multumită pentru că reuşisem să pun la punct o mică parte din spectacol, fară prea mare efort şi fară nici un fel de ajutor.
- Asta a fost tot pentru ziua de astazi ne vedem mâine la aceeaşi oră. Sunteti liberi i-am anuntat pe toti cei prezenti care au plecat imediat cum au avut permisiunea. Ramasesem ultima pentru că mai aveam câte ceva de strâns şi de aceea a trebuit să încui şi sala.
Când am ieşit afară am constatat că stratul de zapadă depus era destul de mare şi încă mai ningea. Deja se întunecase. Trebuia să merg pe jos din moment ce nu aveam nici maşină şi nici cine să mă ducă.
- Rose, mergi acasă? Mă întrebă Rebecca una din fetele ce participa la concursul de miss.
- Mda. I-am raspuns zâmbind. Era o fată destul de simpatică, roşcată, cu ochii caprui, înaltă, semana cu un model. Am plecat amândouă vorbind despre diferite chestii. Se pare că şi ea statea în acelaşi cartier cu mine, ceea ce mi se parea grozav, mai ales că se parea că eram pe aceaşi lungime de undă.
- Crezi că aş putea veni la tine în seara asta să vorbim despre ceea ce voi face la proba de originalitate? Mă întrebă destul de stângaci, temându-se probabil să nu îi dau un raspuns negativ. M-am oprit pentru o secundă, pentru a mă gândi. Cred că era în regulă mai ales că Dean şi mama nu aveau să vină acasă în seara asta, iar eu eram mai mult decât satulă să stau singură.
- Sigur că da, poti să dormi la mine astă seară mai ales că trebui să fac prograul şi am nevoie de ajutor. Am spus zâmbind.
- Ce bine, atunci trec acasă las geanta şi în jumatate de oră sunt la tine. Mersi Rose, eşti grozavă. Îmi spuse fată încântată. Reactia ei m-a uimit, mai ales că nimeni nu îmi spusese niciodată că sunt grozavă, sau să mă aprecieze. Nici macar proprii parinti nu mă apreciaseră niciodată, nu se multumiseră niciodată cu nimic. Am intrat în casa care era cufundată în întuneric, se pare că nu era nimeni aşa cum prevazusem. Am întrat şi am mers în sufragerie unde mi-am lasat geanta şi paltonul undeva pe canapeaua de culoare neagră, după care m-am aproiat de şemineu, pe care surprinzator nu realizasem că îl avem. Dar ceea ce îmi atrase atentia cu adevarat era că lângă lemnele aşezate se afla un mic bilet pe care scria aşa ,, Sper să îţi aminteşti de timpurile vechi. Tata’’. Imediat am izbugnit în plâns.
Flashback:
- Tati pentru ce sunt lemnele?
- Sunt penru foc Rose.
- Asta înseamnă că o să îmi citeşti o poveste, dacă mami nu vine.
- Desigur scumpo, aşteaptă să aprind focul.
End of flasback.
Era o discutie destul de banală, aveam doar cinci ani, însă niciodată nu mi-am dorit mai mult ca acum să mai am parte de asta. Chiar îmi era dor de asta, de familia mea, de familia care fusesem cândva, dar care ramasese într-un trecut întunecat pe care doar eu îl mai scoteam la lumină. Am aprins focul, după care am urcat rapid în cameră schimbându-mă în ceva lejer. Curând trebuia să ajungă şi Rebecca. Când am coborât m-am îndreptat direct spre bucatarie unde am pus nişte apă caldă pentru a face ciocolată caldă şi am cautat ceva de ronţăit. Dintr-o dată am auzit soneria şi fiindcă eram sigură că era roşcata i-am spus să intre fară a mai merge să o întâmpin. Aceasta a venit în bucatarie şi după ce şi-a lasat chitara rezemată de un scaun s-a aşezat lângă mine.
- Deci, ce ai de gând să faci pentru proba de originalitate?Am întrebato curioasă.
- Mă gândeam să cânt. Vrei să îţi arât? Spuse şi mai entuziasmată.
- Sigur. Dar hai în sufragerie. Şi zicând asta am luat asta am luat canile cu ciocolata caldă în timp ce ea şi-a luat chitara. După ce ne-am aşezat a îneput să cânte. Am ramas placut surprinsă să vad cât de pricepută era, şi mai ales emotia pe care mi-o transmitea. Imediat cum a terminat s-a oprit privindu-mă aşteptând parcă un fel de confirmare din partea mea. M-am rezumat doar să îi zâmbesc.
- Pot să încerc? Deşi nu cred că îmi mai amintesc prea bine. Fata mi-a dat chitara privindu-mă încântată. Tebuia să recunosc că nu mai cânasem de mult, pentru că parintii mei nu crezuseră în talentul meu. Am început să cânt lasându-mă candusă de tristetea, de sentimentele şi mai ales tot ce mi se întâmplase în tot acest timp. Muzica era eliberarea mea. Când am terinat am constat Rebecca a început să aplaude ca şi cum ar fi fost cu adevarat reuşit.
Capitolul 20. Aminteşte-ţi doar…
După ce am teriminat cu toată acea nebunie m-am oprit pur şi simplu şi m-am aşezat pe pamuntul înghetat şi am ramas tacută privind cerul. Trebuie să recunosc întotdeauna mi-a placut iarna, deşi de fiecare dată, într-un mod superficial am negat totul spunând că îmi plac toate anotimpurile, mai putin iarna. Adevarul era că, doar în acest anotimp rece puteam simti caldura din ,,sânul familie’’ cel putin la început, pentru că treptat totul s-a transformat într-un coşmar greu de suportat.
Dintr-o dată starea de fericire a fost înlocuită de o melancolie subită. Dar asta nu trebuia să vadă nimeni. M-am ridicat rapid şi am pornit într-un mod alert spre clasă de unde mi-am luat geanta şi am plecat spre sala de festivităţi era timpul să îmi încep oficial pedeapsa. Deci, să recapitulam ce se întâmplă. În exterior mai nimic, ah ba da, ultima bârfă care s-a stârnit în întreg liceul şi anume extraordinara mea pedeapsă, bârfă ce pare să concureze cu la fel de actualul subiect la modă ,, Ce faci de Revelion?’’ deşi nu ştiu care din cele două subiecte e mai important. Spre norocul meu şi ghinionul lor era că nu mă înteresa deloc că vorbeau despre mine. În fine, să revanim. Am intrat în sală lasând un oftat prelung să îmi scape printre buzele trandafirii, un oftat prin care să se înteleagă că nu îmi facea placere să mă aflu aici. Toti cei prezenti şi-au întors privirile spre mine, spre binele lor speram să fi receptionat mesajul. I-am privit scurt pe fiecare dintre ei, se pare că cei doi ,,zei’’ erau prezenti împreună cu membrii din găştile lor, şi bineînteles blonda oxigenată. Clar de data asta avea să iasă urât.
- My angel, ai venit. Pentru cei care nu o cunosc ea este Rose Doswen. Spuse Jake, atentionându-i mai ales pe boboci care pareau uşor dezorientati. Sincer chiar îmi era milă de ei, ţinând cont că trebuiau să stea cu asemene ,,specimene’’.
- Da mă rog. Le-am raspuns plictisită şi total dezinteresată.
Am mers şi m-am aşezat pe un scaun, neavând chef să mă implic, am ramas doar să privesc, voiam să vad ce reuşiseră să facă pân acum şi…era aşa cum mă aşteptasem un haos cu toate că începuseră încă de pe la jumatatea luni septembrie repetitile şi acum eram deja în noiembrie. Aşa că m-am vazut fortată să asist la o ceartă de pomină, deşi nu eram sigură cine se ceartă cu cine, recunosc că acel ,, spectacol’’ era mult mai reuşit decât o tragi-comedie, dar trebuia să îi pun punct.
- Linişte. Am strigat suficient de tare cât să mă audă cu totii.
- Auzi cine te crezi să vii să faci pe şefa? Nu e aşa Austin spunei. Am auzito şi pe blonda oxigenată.
- Blondo, tu să taci, şi voi la fel. Dacă aşa vreti să vă prezentati în fata directorului şi a întregului liceu foarte bine nu aveti de cât. Dar eu nu vreau să îmi pierd timpul degeaba. Aşa că vă recomand să vă concetrati ce aveti de facut pentru că nu mă tem de niciunul dintre voi.
- Eu nu fac nimic din ce zici tu. Nu eşti şefa noastră nu aşa Jake spune? Reveni blonda în discutie. Ignorândo am mers aprape de boboci, cu care am facut cunoştinţă după care i-am pus să se aşeze pe podea şi să îmi spună ideile lor în legatură cu spectacolul, şi cu probele de originalitate. Pareau foarte încântati mai ales că în sfârşit cineva era dispus să îi asculte fară să ţipe la ei. Trebuia să recunosc că mă simteam foarte bine, se pare că toate acele cursuri de trainig în erau folositoare în cele din urmă. Aveam deja o gramadă de propuneri care mai decare mai interesante, dar le-am sugerat tutror celor împlicati, ca tot ceea ce vor pregati pentru probaba de originalitate să repete separat, până la urmă asta era o competitie şi le-am propus să stabilim un fel de program prin care ar fi trebuit să mă întâlnesc cu fiecare în parte să îi ajut să repete. Toti au fost de acord, mă rog cei care concurau pentru că organizatorii mai aveau putin şi mă dadeau afară, erau furioşi. Unu pentru mine, zero pentru ei.
- Bun acum că am stabilit. Propun ca ficeare dintre voi să îşi aleagă un partener, vom începe să repetam întrarea în scenă, defilarea şi aşa mai departe. Am continuat privindu-i pe ,, boboci’’, dar dinr-o dată m-am trezit apucată de braţ de catre Jake, care mă trase mai aproape de el.
- Şi tu ce crezi că faci? l-am întrebat suspicioasă.
- Pai ai zis să îmi gasesc o parteneră şi aşa am facut, continuă zâmbind şi facundu-mi cu ochiul.
- Nu mă refeream la tine idiotule, dar hai să le aratam cum se face în fond nu degeaba eşti organizator.
Şi am început. Trebuia să recunosc că eram încântată, că totul începea să se mişte fară ţipete sau certuri. Am continuat repetitiile câteva ore bune, având parte şi de mici întreruperi venite din partea pipitei, pe care am ignorato. Eram multumită pentru că reuşisem să pun la punct o mică parte din spectacol, fară prea mare efort şi fară nici un fel de ajutor.
- Asta a fost tot pentru ziua de astazi ne vedem mâine la aceeaşi oră. Sunteti liberi i-am anuntat pe toti cei prezenti care au plecat imediat cum au avut permisiunea. Ramasesem ultima pentru că mai aveam câte ceva de strâns şi de aceea a trebuit să încui şi sala.
Când am ieşit afară am constatat că stratul de zapadă depus era destul de mare şi încă mai ningea. Deja se întunecase. Trebuia să merg pe jos din moment ce nu aveam nici maşină şi nici cine să mă ducă.
- Rose, mergi acasă? Mă întrebă Rebecca una din fetele ce participa la concursul de miss.
- Mda. I-am raspuns zâmbind. Era o fată destul de simpatică, roşcată, cu ochii caprui, înaltă, semana cu un model. Am plecat amândouă vorbind despre diferite chestii. Se pare că şi ea statea în acelaşi cartier cu mine, ceea ce mi se parea grozav, mai ales că se parea că eram pe aceaşi lungime de undă.
- Crezi că aş putea veni la tine în seara asta să vorbim despre ceea ce voi face la proba de originalitate? Mă întrebă destul de stângaci, temându-se probabil să nu îi dau un raspuns negativ. M-am oprit pentru o secundă, pentru a mă gândi. Cred că era în regulă mai ales că Dean şi mama nu aveau să vină acasă în seara asta, iar eu eram mai mult decât satulă să stau singură.
- Sigur că da, poti să dormi la mine astă seară mai ales că trebui să fac prograul şi am nevoie de ajutor. Am spus zâmbind.
- Ce bine, atunci trec acasă las geanta şi în jumatate de oră sunt la tine. Mersi Rose, eşti grozavă. Îmi spuse fată încântată. Reactia ei m-a uimit, mai ales că nimeni nu îmi spusese niciodată că sunt grozavă, sau să mă aprecieze. Nici macar proprii parinti nu mă apreciaseră niciodată, nu se multumiseră niciodată cu nimic. Am intrat în casa care era cufundată în întuneric, se pare că nu era nimeni aşa cum prevazusem. Am întrat şi am mers în sufragerie unde mi-am lasat geanta şi paltonul undeva pe canapeaua de culoare neagră, după care m-am aproiat de şemineu, pe care surprinzator nu realizasem că îl avem. Dar ceea ce îmi atrase atentia cu adevarat era că lângă lemnele aşezate se afla un mic bilet pe care scria aşa ,, Sper să îţi aminteşti de timpurile vechi. Tata’’. Imediat am izbugnit în plâns.
Flashback:
- Tati pentru ce sunt lemnele?
- Sunt penru foc Rose.
- Asta înseamnă că o să îmi citeşti o poveste, dacă mami nu vine.
- Desigur scumpo, aşteaptă să aprind focul.
End of flasback.
Era o discutie destul de banală, aveam doar cinci ani, însă niciodată nu mi-am dorit mai mult ca acum să mai am parte de asta. Chiar îmi era dor de asta, de familia mea, de familia care fusesem cândva, dar care ramasese într-un trecut întunecat pe care doar eu îl mai scoteam la lumină. Am aprins focul, după care am urcat rapid în cameră schimbându-mă în ceva lejer. Curând trebuia să ajungă şi Rebecca. Când am coborât m-am îndreptat direct spre bucatarie unde am pus nişte apă caldă pentru a face ciocolată caldă şi am cautat ceva de ronţăit. Dintr-o dată am auzit soneria şi fiindcă eram sigură că era roşcata i-am spus să intre fară a mai merge să o întâmpin. Aceasta a venit în bucatarie şi după ce şi-a lasat chitara rezemată de un scaun s-a aşezat lângă mine.
- Deci, ce ai de gând să faci pentru proba de originalitate?Am întrebato curioasă.
- Mă gândeam să cânt. Vrei să îţi arât? Spuse şi mai entuziasmată.
- Sigur. Dar hai în sufragerie. Şi zicând asta am luat asta am luat canile cu ciocolata caldă în timp ce ea şi-a luat chitara. După ce ne-am aşezat a îneput să cânte. Am ramas placut surprinsă să vad cât de pricepută era, şi mai ales emotia pe care mi-o transmitea. Imediat cum a terminat s-a oprit privindu-mă aşteptând parcă un fel de confirmare din partea mea. M-am rezumat doar să îi zâmbesc.
- Pot să încerc? Deşi nu cred că îmi mai amintesc prea bine. Fata mi-a dat chitara privindu-mă încântată. Tebuia să recunosc că nu mai cânasem de mult, pentru că parintii mei nu crezuseră în talentul meu. Am început să cânt lasându-mă candusă de tristetea, de sentimentele şi mai ales tot ce mi se întâmplase în tot acest timp. Muzica era eliberarea mea. Când am terinat am constat Rebecca a început să aplaude ca şi cum ar fi fost cu adevarat reuşit.