Life Hurts

[Addeh]

Fetelor, ma bucur ca cititi. In urmatoarele capitole o sa incep sa povestesc mai pe larg.:* Va rog frumos sa-mi scuzati intarzierea si desigur, greselile.
Here`s the next chapter;)

Capitolul 7

- Au, ma vait eu in momentul in care am simtit ca m-am izbit de cineva.
- Imi cer scuze. Vocea asta... Imi pare atat de cunoscuta... Imi ridic privirea catre cel ce si-a cerut scuze si pentru a nu stiu cata oara, raman din nou socata. Se observa si pe chipul meu asta. Michael. Ma simt ciudat in momentul de fata, bataile inimii mi se accelereaza cu fiecare clipa privindu-l. Picioarele stau sa-mi cedeze iar eu sunt invadata de mii de ganduri. Brusc, imi simt mana stransa. Este Josh. "Josh, ce naiba faci...? "
- Hm, cred ca nu ne-am prezentat, spuse el usor agitat din cate observ. Eu sunt Josh Williams, prietenul lui Abigor.
- Da, asta vad. Michael Suzaku, as putea spune ca-mi pare bine, dar...
Ce naiba?! Parca sunt captiva, prinsa undeva la mijloc intre...ei... Maya ma ia deoparte, intrebandu-ma ce se intampla. Adevarul este ca nici eu nu stiu.
Cand l-am intalnit prima data pe Josh, chiar mi-a parut o persoana de incredere. S-a purtat frumos cu mine, iar astazi a fost dragut din partea lui sa ma conduca la scoala. Stiam ca o sa atrag priviri curioase, dar pentru prima data de cand am venit aici, nu mi-a pasat. M-am simtit...bine. Michael...Pot spune ca intalnirea cu el a fost exact opusul lui Josh. Era genul baiatului increzut si spun "era" pentru ca nu mai stiu ce sa cred. M-a salvat de la un posibil viol si n-a tinut cont ca faptasul era chiar fratele sau. A fost diferit de ceea ce cunosteam eu.
Poate ca eu sunt vinovata. Poate ca din cauza mea ii vad pe amandoi agitati si in stare de o lupta.
- Abigor, sper ca nu te-am deranjat. Vroiam doar sa-ti spun ca am vorbit cu Ren, nu o sa se mai ia de tine. Imi cer scuze in locul sau, pentru el.
- Ha? Ah, stai linistit. Iti multumesc inca o data...Spun eu multumindu-i roscatului pentru bunul simt. Se ingrijoreaza pentru mine si asta din nou ma pune intr-o situatie jenanta.
- E in regula, mai vorbim, se indeparteaza de noi, pierzandu-se pe coridorul plin de adolescenti, printre gandurile mele. Ma trezesc la realitate cuvintele lui Josh, ce ma intreaba ce se petrece.
- Nu-ti fa griji. Este un amic, atata tot. Afisez un zambet copilaros, incercand sa nu-l alarmez pe Josh.
De fapt, nu vad rostul intrebarii lui. Doar nu este gelos...
Isi anunta plecarea, luandu-si la revedere de la sora sa si de la mine, printr-o imbratisare scurta.
- Ai grija de tine.
Atat. Cateva cuvinte soptite incat ma face sa ma afund in acele soapte. Pasii i se aud incet pe holul lung, dovada plecarii sale.
- Deci ai de dat o explicatie, ma "ameninta" Maya punandu-se in fata mea intr-o pozitie ce ar trebui s-o faca sa para serioasa. Afisez un zambet micut, dupa care o iau de mana spre clasa noastra. Inca avem ore.
Vad ca o linistesc cat de cat povestindu-i mai tot ce s-a intamplat de cand am venit in Okinawa.
***
In sfarsit, alarma clopotelului anunta pauza mult dorita. Cred ca o sa fac o plimbare pe-afara, fara sa stie colega mea. Vreau sa-mi fac ordine in ganduri.
Nu fac multi pasi, ca-mi simt mana cuprinsa intr-o stransoare gentila.
- Ce...
- Sunt eu, hai la o plimbare.
- Ah, Michael.
Multi ar considera ca sunt norocoasa ca vorbesc cu cel mai popular tip din liceu, insa am un presentiment bizar. Pe parcursul plimbarii noastre, niciunul dintre noi n-a spus nimic. Eram in spatele lui, privindu-i mersul, avand mainile in buzunar. Linistea devenea din ce in ce mai apasatoare.
- Stii, sparge el intr-nu final tacerea ce ne cuprinsese, continuandu-si apoi ceea ce avea de zis. Imi placi.
Ceea ce mi-a zis, m-a traznit precum un fulger. Adica este vorba de el...
- Daca este o gluma...
- Shhtt... Se intoarce spre mine, punandu-mi in acelasi timp un deget pe buzele-mi rozalii si luandu-mi chipul in palmele sale mari si catifelate. Simt ca m-am inrosit, m-am intimidat.
- Ce...
O caldura sufocanta. Buzele imi sunt presate de ceva fin si realizez acum... Tocmai am fost sarutata, cel din fata mea mi-a furat un sarut inocent. Ma strange si mai tare in brate, lungind sarutul. Din cauza acestui fapt, din cauza lui. Ce face? De fapt, ce sa fac...?

My girls, criticati-ma>:)