05-11-2010, 06:51 PM
Disclaimer: Nu detin niciun personaj din anime-ul Naruto al caror posesor adevarat este defapt Kishimoto Masashi si nu fac profit de pe urma personajelor sau intamplarilor.
Acum un 6 ani m-am mutat din orasul meu natal Konoha. Din micul nostru oras ne-am mutat in California. Urasc acest loc! Este mult prea aglomerat. Oriunde as merge tot ce aud sunt claxoanele. Ma numesc Sakura Haruno. Am 16 ani. Am parul roz precum florile de cires, iar ochii mei sunt verzi precum cele mai pretioase smaralde. Corpul meu este destul de dezvoltat pentru varsta mea. Parintii mei sunt persoane importante asa ca fiecare zi mi-o petrec aproape singura. Desi parintii imi ofera tot ce imi pot dori nu sunt fericita. M-au trimis la o scoala privata, unde as putea spune ca sunt cea mai buna eleva. Totii profesori au doar laude la adresa mea. Insa colegii sau mai bine spus colegele nu prea ma accepta. Se compota cu mine ca si cum as fi fost o criminala. Singura mea prietena este Alice. Alice are parul saten, iar ochii ei sunt mov si stralucitori. Ne-am cunoscut cand am dat eu peste ea in prima mea zi la aceasta scoala. Ce coincidenta stam in aceelasi cartier, deci nu va trebui sa vin singura pe jos.
Am terminat cursurile la ora 16:00. Mi-am strans lucrurile si am iesit afara pe hol asteptand-o pe Alice. Cred ca am stat sa o astept inca 10 minute dupa ce s-a sunat. Vazand ca nu mai vine m-am decis sa pornesc singura spre casa. Pe drum mi-am pus castile in urechi si mergeam pe strazi fara sa imi pese de cineva. Drumul nu a fost foarte lung, doar 15 minute de mers prin aglomeratie si eram deja acasa.
Am intrat! Ca de fiecare data casa era goala. Inchid usa si urc sus. Casa noastra sau mai bine spus vila noastra avea 2 etaje. Etajul 1 fiind pentru parinti mei, iar etajul doi pentru mine. Am urcat lenes scarile din marmura pana la etajul doi. In capatul coridorului se afla camera mea. Deschid usa. Camera mea este de culoarea piersicii. Parchetul era acoperit de un covor pufos si alb precum zapada.In mijlocul camerei se afla patul meu rotund, atat de comod si curat. De o parte si de cealalta a patului se aflau doua noptiere albe, pe fiecare se afla cate o lampa, iar pe cea din stanga un ceas desteptator. Viz-a-vi cu patul era biroul meu cu un laptop negru pe el si o imprimanta color. In partea stanga era usa de la baie. Baia mea este roz deschis. Iar in partea dreapta era un dulap mare si alb facut din lemn de cires unde imi tineam pantofii, tenisii etc. Langa dulapul de pantofi se afla o usa care duce spre dressing-ul meu.
Imi arunc ghiozdanul langa pat si ma arunc in fotoliul meu super comod dand drumul la televizor. Butonez de pe program pe program si nimic ... Inchid televizorul si ma pun in pat sa dorm un pic macar o ora pana vin parintii acasa. Fiind extraordinra de obosit adorm in cateva minute. Au trecut trei ore de cand eu nu m-am trezit. Deschid incet ochii si ma ridic din pat. Ma uit la ceas si ...
- Doamne, cum am putut sa dor atat de mult? Intreb eu ca si cum ar mai fi cineva langa mine.
Ma ridic lenesa din pat, imi iau ghiozdanul si ma asez la birou incepand sa imi fac temele.Cum nu aveam foarte multe am terminat foarte repede. Ma intind un pic si plec spre bucatarie pentru ca ceva imi spune ca imi este foame. Coborand scarile simt miros de mancare ceea ce imi da un singur lucru de inteles. Parintii mei au ajuns acasa.
- Buna mama, cum a fost astazi?
- Buna draga mea, ca deobicei nimic special. La tine?
-Nimic special in afara de faptul ca am venit singura.
Mama a tacut si pregarea mancarea in continuare. Ma cam deranja pentru ca mama si tata nu aveau incredere in Alice. Spuneau ca are o influenta rea asupra mea. Vad ca mama nu mai vrea sa vorbeasca urc sus si observ ca imi suna telefonul. Este Alice.
- Salut, vi astazi in parc?
- Sigur de ce nu?
Inchid telefonul si ma duc spre dulap sa vad cu ce ma imbrac. Imi aleg o pereche de pantaloni scurti albi si un maieu roz-pal avand in vedere ca este vara. In picioare imi iau tenisi mei preferati roz si la gat imi pun niste margele, iar pe mana mai multe bratari. Parul mi-l prind intr-o coada sus si sunt gata. Cobor jos le spun parintilor unde plec, imi iau geanta unde aveam telefonul meu, o agenda electronica si pormoneul cu cartile de credit si cateva zeci de bancnote. Am apasat clanta vrand sa ies, dar vocea mamei m-a oprit.
-Sakura i-ati si un hanorac cu tine! Spune autoritar mama
-Sigur... Ne vrand sa am o discutie cu ea am facut intocmai.
Am luat hanoracul si am plecat spre parc. Pe drum era din nou aceea aglomeratie, care ma enerva la culme. Ajung in parc si ma asez pe prima banca pentru a fi sigura ca ma vede Alice. Parcul este plin de verdeata. Copacii care te feresc de puternicul soare, florile multicolore care te inveseleau, iar chiar in mijlocul parcului se afla un lac. Acolo merg de fiecare data cand este luna plina, stau si ma uit la stele. Stau si o astept 5 minute si nu apare. Am incercat sa o sun, dar nu raspunde. M-am hotarat sa plec acasa, aveam de gand sa fac un scandal pe tema aceasta. Ajung acasa si ma asez la masa unde era doar tata care astepta sa vina cina.
- Buna draga mea, te-ai si intors? Spune tata un pic mirat deoarece obisnuiam sa ajung acasa dupa ora doi, cand ieseam seara.
- Da ... raspund eu fara vlaga
Atunci a intrat si mama in sufragerie cu cele trei farfuri de mancare. A observat imediat ca nu sunt in apele mele.
- Ce s-a mai intamplat si de data asta?
Amintindu-mi cum cea mai buna prietena a mea sau mai bine spus FOSTA cea mai buna prietena m-a lasat balta am dat frau liber lacrimilor.
- Alice m-a lasat balta. Spun eu printre lacrimi
- Am stiut ca asa se va intampla! Spune mama cu un ton de "TI-AM SPUS EU"!
- Vreau sa ma intorc acasa! Vreau sa ma intorc inapoi la Hinata! Spun eu nervoasa aproape strigand printre lacrimi.
-Stim ca vrei sa te intorci, dar nu putem, te rog intelegene! Spune tata cu regret in voce.
- Dar casa in care am locuit? Va rog puteti sa aveti incredere in mine. Am nevoie doar de un sofer, o bucatareasa, niste menajere si va fi super. Va rag din suflet! Nu mai vreau sa stau in acest loc plin de suferinta.
- Ne vom gandi la asta. A spus tata dupa ce a stat si s-a gandit.
Am urcat sus la mine in camera fara sa mai mananc sau sa mai spun ceva. Am mai purtat conversatii pe tema aceasta si de fiecare data imi spun acelasi lucru „Ne vom gandi la asta!â€. M-am saturat as vrea macar o data sa ma asculte si pe mine.
Ma arunc pe pat si inchid ochii. In mai putin de doua minute am intrat in lumea viselor. Singur loc unde pot fi eu si pot face tot ce imi pofteste inima.
Sper sa va placa. As vrea sa lasati cat mai multe critici.
http://media.photobucket.com/image/anime...endaysview Alice
Cap. 1 Lasa-ma sa ma intorc acasa ...
Acum un 6 ani m-am mutat din orasul meu natal Konoha. Din micul nostru oras ne-am mutat in California. Urasc acest loc! Este mult prea aglomerat. Oriunde as merge tot ce aud sunt claxoanele. Ma numesc Sakura Haruno. Am 16 ani. Am parul roz precum florile de cires, iar ochii mei sunt verzi precum cele mai pretioase smaralde. Corpul meu este destul de dezvoltat pentru varsta mea. Parintii mei sunt persoane importante asa ca fiecare zi mi-o petrec aproape singura. Desi parintii imi ofera tot ce imi pot dori nu sunt fericita. M-au trimis la o scoala privata, unde as putea spune ca sunt cea mai buna eleva. Totii profesori au doar laude la adresa mea. Insa colegii sau mai bine spus colegele nu prea ma accepta. Se compota cu mine ca si cum as fi fost o criminala. Singura mea prietena este Alice. Alice are parul saten, iar ochii ei sunt mov si stralucitori. Ne-am cunoscut cand am dat eu peste ea in prima mea zi la aceasta scoala. Ce coincidenta stam in aceelasi cartier, deci nu va trebui sa vin singura pe jos.
Am terminat cursurile la ora 16:00. Mi-am strans lucrurile si am iesit afara pe hol asteptand-o pe Alice. Cred ca am stat sa o astept inca 10 minute dupa ce s-a sunat. Vazand ca nu mai vine m-am decis sa pornesc singura spre casa. Pe drum mi-am pus castile in urechi si mergeam pe strazi fara sa imi pese de cineva. Drumul nu a fost foarte lung, doar 15 minute de mers prin aglomeratie si eram deja acasa.
Am intrat! Ca de fiecare data casa era goala. Inchid usa si urc sus. Casa noastra sau mai bine spus vila noastra avea 2 etaje. Etajul 1 fiind pentru parinti mei, iar etajul doi pentru mine. Am urcat lenes scarile din marmura pana la etajul doi. In capatul coridorului se afla camera mea. Deschid usa. Camera mea este de culoarea piersicii. Parchetul era acoperit de un covor pufos si alb precum zapada.In mijlocul camerei se afla patul meu rotund, atat de comod si curat. De o parte si de cealalta a patului se aflau doua noptiere albe, pe fiecare se afla cate o lampa, iar pe cea din stanga un ceas desteptator. Viz-a-vi cu patul era biroul meu cu un laptop negru pe el si o imprimanta color. In partea stanga era usa de la baie. Baia mea este roz deschis. Iar in partea dreapta era un dulap mare si alb facut din lemn de cires unde imi tineam pantofii, tenisii etc. Langa dulapul de pantofi se afla o usa care duce spre dressing-ul meu.
Imi arunc ghiozdanul langa pat si ma arunc in fotoliul meu super comod dand drumul la televizor. Butonez de pe program pe program si nimic ... Inchid televizorul si ma pun in pat sa dorm un pic macar o ora pana vin parintii acasa. Fiind extraordinra de obosit adorm in cateva minute. Au trecut trei ore de cand eu nu m-am trezit. Deschid incet ochii si ma ridic din pat. Ma uit la ceas si ...
- Doamne, cum am putut sa dor atat de mult? Intreb eu ca si cum ar mai fi cineva langa mine.
Ma ridic lenesa din pat, imi iau ghiozdanul si ma asez la birou incepand sa imi fac temele.Cum nu aveam foarte multe am terminat foarte repede. Ma intind un pic si plec spre bucatarie pentru ca ceva imi spune ca imi este foame. Coborand scarile simt miros de mancare ceea ce imi da un singur lucru de inteles. Parintii mei au ajuns acasa.
- Buna mama, cum a fost astazi?
- Buna draga mea, ca deobicei nimic special. La tine?
-Nimic special in afara de faptul ca am venit singura.
Mama a tacut si pregarea mancarea in continuare. Ma cam deranja pentru ca mama si tata nu aveau incredere in Alice. Spuneau ca are o influenta rea asupra mea. Vad ca mama nu mai vrea sa vorbeasca urc sus si observ ca imi suna telefonul. Este Alice.
- Salut, vi astazi in parc?
- Sigur de ce nu?
Inchid telefonul si ma duc spre dulap sa vad cu ce ma imbrac. Imi aleg o pereche de pantaloni scurti albi si un maieu roz-pal avand in vedere ca este vara. In picioare imi iau tenisi mei preferati roz si la gat imi pun niste margele, iar pe mana mai multe bratari. Parul mi-l prind intr-o coada sus si sunt gata. Cobor jos le spun parintilor unde plec, imi iau geanta unde aveam telefonul meu, o agenda electronica si pormoneul cu cartile de credit si cateva zeci de bancnote. Am apasat clanta vrand sa ies, dar vocea mamei m-a oprit.
-Sakura i-ati si un hanorac cu tine! Spune autoritar mama
-Sigur... Ne vrand sa am o discutie cu ea am facut intocmai.
Am luat hanoracul si am plecat spre parc. Pe drum era din nou aceea aglomeratie, care ma enerva la culme. Ajung in parc si ma asez pe prima banca pentru a fi sigura ca ma vede Alice. Parcul este plin de verdeata. Copacii care te feresc de puternicul soare, florile multicolore care te inveseleau, iar chiar in mijlocul parcului se afla un lac. Acolo merg de fiecare data cand este luna plina, stau si ma uit la stele. Stau si o astept 5 minute si nu apare. Am incercat sa o sun, dar nu raspunde. M-am hotarat sa plec acasa, aveam de gand sa fac un scandal pe tema aceasta. Ajung acasa si ma asez la masa unde era doar tata care astepta sa vina cina.
- Buna draga mea, te-ai si intors? Spune tata un pic mirat deoarece obisnuiam sa ajung acasa dupa ora doi, cand ieseam seara.
- Da ... raspund eu fara vlaga
Atunci a intrat si mama in sufragerie cu cele trei farfuri de mancare. A observat imediat ca nu sunt in apele mele.
- Ce s-a mai intamplat si de data asta?
Amintindu-mi cum cea mai buna prietena a mea sau mai bine spus FOSTA cea mai buna prietena m-a lasat balta am dat frau liber lacrimilor.
- Alice m-a lasat balta. Spun eu printre lacrimi
- Am stiut ca asa se va intampla! Spune mama cu un ton de "TI-AM SPUS EU"!
- Vreau sa ma intorc acasa! Vreau sa ma intorc inapoi la Hinata! Spun eu nervoasa aproape strigand printre lacrimi.
-Stim ca vrei sa te intorci, dar nu putem, te rog intelegene! Spune tata cu regret in voce.
- Dar casa in care am locuit? Va rog puteti sa aveti incredere in mine. Am nevoie doar de un sofer, o bucatareasa, niste menajere si va fi super. Va rag din suflet! Nu mai vreau sa stau in acest loc plin de suferinta.
- Ne vom gandi la asta. A spus tata dupa ce a stat si s-a gandit.
Am urcat sus la mine in camera fara sa mai mananc sau sa mai spun ceva. Am mai purtat conversatii pe tema aceasta si de fiecare data imi spun acelasi lucru „Ne vom gandi la asta!â€. M-am saturat as vrea macar o data sa ma asculte si pe mine.
Ma arunc pe pat si inchid ochii. In mai putin de doua minute am intrat in lumea viselor. Singur loc unde pot fi eu si pot face tot ce imi pofteste inima.
Sper sa va placa. As vrea sa lasati cat mai multe critici.
http://media.photobucket.com/image/anime...endaysview Alice
![[Imagine: 2rcpz12.jpg]](http://i53.tinypic.com/2rcpz12.jpg)
Cincizeci de minute ne despart privirile. Mă doare să te văd mereu atât de distant faţă de mine. Cu ea eşti simplu tu, cu mine de ce nu ai fi? Mă laşi să sper că într-o zi vei putea să-mi vorbeşti aşa cum şi eu încerc să îţi arăt că ţin la tine, dar eşti atât de orb încât nu vezi dincolo de această ceaţă densă pe care ai creat-o de unul singur. Flacăra ce trăieşte-n mine devine din ce-n ce mai puternică cu fiecare privire, cu fiecare literă pe care mi-o rosteşti, dar îmi este frică. Frică ca într-o bună zi această scânteie să se stingă în mometul în care te voi vedea de mână cu ea. Îţi cer un singur lucru, te implor nu mă lăsa în urmă. Nu mă lăsa să fiu doar o umbră a trecutului...