17-08-2010, 02:04 PM
Disclaimer: Nu detin nici un personaj [ inafara de cele create de mine ] ce ii apartin lui Masashi Kishimoto din anime-ul/manga-ul Naruto si nu fac profit de pe urma acestor personaje, intamplari.
Ok :D Pai m-am gandit sa fac si eu un fic.. Nu e prima mea incercare doar ca celelalte au fost postate pe alte site-uri, de unde mi-am sters contu` :D
Ei bine.. nu imi pasa daca sunt critici dure pentru ca vreau neaparat sa ma perfectionez :D
Ei bine.. ce pot zice decat: Sper sa va placa!
Capitolul 1 : Amintiri
Clic.. S-a aprins becul. In pragul usii sta o fetita cu parul rozaliu, cu cohi mari, verzi si somnorosi. E imbracata cu o rochita de noapte rosie, iar in mana stanga tine ursuletul ei de plus.
- Mami?
- Fugi Sakura! Fugi!
- Mami!!
- Fugi!!!
Asta, este ultima amentire pe care o am cu mama. A fost omorata chiar in fata mea, de catre un hot. Nu stiu cine era, dar stiu ca a omorat-o pe mama. Nu realizam ce se intampla. Eram mica si aveam trei ani. De atunci, in ochii mei se poate citi doar durere. O tristete de nedescris. Chiar daca de atunci au trecut doisprezece ani, inca nu imi pot scoate din minte acea scena dramatica. Stiu ca tata era plecat cu afaceri in acea noapte si urma sa vina a doua zi dis de dimineata. Cand a venit, eu eram tot in pragul usii, privind in gol. Fara sa stiu ce sa zic si cum sa reactionez.
Flashback
Cheia se invarte in broasca, iar usa se deschide. Pe ea intra un barbat, cu par brunet si ochi verzi.
- Sakura? Ce s-a intamplat? intreba acel barbat.
Nu schitam nici un gest. Stateam nemiscata. Parca uitasem sa respir. Indemnat de privirea mea, tata se uita si el, spre locul ce imi atrase atentia. Cand vazu acea imagine, ochi verzi i se umplura de lacrimi. Acestea se scurgeau incet pe obraji, pana ce ajungeau la barbie, de unde cadeau pe podeaua rece. Ma lua in brate si ma duse in camera mea, asezandu-ma pe pat.
Se intoarse in camera, luand telefonul si chemand politia.
EndFlashback
Pentru ca viata mea nu putea fi mai urata, cand aveam doisprezece ani, tata a venit sa ma ia de la scoala. Am urcat in masina si am inceput sa povestim. Aproape uitasem tot ce s-a intamplat cu mama, insa alta tragedie s-a intamplat. Cand treceam o intersectie, un tir a venit cu viteza din partea stanga. Ne-a lovit masina din plin.
Cateva zile mai tarziu, m-am trezit in pat, la spital.
Flashback
- Domnisoara nu e grav ranita. Are doar mici zgarieturi. auzeam o voce.
Incerc sa deschid ochii, dar parca imi sunt lipiti cu scoci. Mainile incerc sa le misc dar nu reusesc. Deschid usor buzele, iar primul cuvant care imi iese pe gura este tata.
- Sakura? Sakura! Te-ai trezit? aud vocea unei femei.
Deschid ochi. In fata mea se afiseaza o femeie cu par brunet si ochi rosi. E imbracata cu o bluza maro, o pereche de pantaloni negri si niste pantofi negri. Ma uit confuza prin camera si vad alta silueta. Era un barbat, probabil doctor dupa imbracamintea lui. Tinea in mana niste hartii, pe care le examina cu atentie.
Camera avea o noanta de alb spre albastru. Un geam cu jaluzele albastre, doua fotolii, o masa, un cuier, o noptiera care se afla langa pat si patul in care ma aflam eu.
- Sakura ma auzi? o aud din nou pe femeie.
Realizez dupa putin timp ca este matusa mea, Kurenai.
- Tata? intreb eu.
O vad pe matusa mea uitandu-se la doctor. Acesta da afirmativ din cap, iar privirea rosiatica a matusii, are din nou ca tinta, ochii mei verzi.
- Tatal tau a.. a murit. imi zice ea lasand privirea in jos.
Raman parca inghetata. Parca ceva ma impietrise. Mii de ace simt ca imi strapung inima.
EndFlashback
O suferinta mai mare ca aceea nu exista. Sa-ti pierzi mama la o varsta asa de frageda, iar dupa aceea, sa-ti pierzi si tatal intr-un accident de masina. Cand imi aduc mainte de tata, dau vina doar pe mine. Daca nu venea sa ma ia de la scoala, acum totul era bine. Eu si tata eram fericiti, dar se pare ca nu a fost sa se intample.
Acum, locuiesc cu matusa mea Kurenai, unchiul meu Asuma si verisorul meu Sai. Ei sunt ca niste parinti pentru mine, iar Sai, ca un frate. Chiar de cand a murit mama, ei ne-au ajutat si ne-au fost aproape, iar de cand si tata a murit, ei m-au crescut. De la varsta de doisprezece ani. Azi se implinesc trei ani, de cand am ramas fara tata. De fiecare data cand vine aceasta zi, ma inchid in camera mea si plang ore in sir. Nu mananc multe ori cat ai incerca sa ma faci. Pur si simplu, in aceste zile nu am pofta de mancare.
Ceea ce nu stiu, este de ce accidentul s-a produs in aceeasi data in care mama a murit.
- Sakura, micul de jun de gata. aud vocea matusii mele de jos.
Se pare ca am uitat sa ma prezint. Sunt Sakura Haruno. O tanara de cincisprezece ani. Am parul roz si lung pana la fund, iar ochii sunt verzi ca doua smaralde.
Imi iau din dulap o pereche de pantaloni trei sfert negri, un tricou simplu gri, o bluza de trening tot gri, pe care mi-o leg la mijloc si o pereche de adidasi de sport. Imi iau MP3-ul si cobor jos.
- Neata rozalio. il aud pe unchiul Asuma. Are ochi negri iar parul brunet cu noante de albastru. Totdeauna ii place sa ma tachineze si sa ma faca sa ma simt bine.
- Neata unchiule Asuma. ii zic eu zambind fals.
- Se vede ca tu si Sai sunteti rude. Amandoi aveti vesnicul zambet fals. imi zice matusa punandu-mi mancarea in fata.
- Sakura, deja ma copiezi? ma intreaba si Sai, venind jos.
- Gura. i-o tai eu scurt.
- Te duci din nou la alergat? ma intreaba unchiul.
- Da. raspund eu si incep sa mananc.
Nu termin din farfurie, ca de obicei. Cei trei deja sunt obisnuiti cu asta asa ca n-au nimic de comentat.
Ma ridic de la masa si imi iau din frigider o sticla mica de apa. Ies din casa si ma opresc in prag. Inspir adanc si privesc in jurul meu.
Soarele e sus pe cer, aruncandu-si incoace si in colo razele auri. Cativa norisori albi, plutesc in jurul sau, dand cerului un aer aparte. E senin, ceea ce inseamna ca astazi va fi frumos. Oamenii misuna pe strazi, facandu-si fiecare treaba. Ma indrept spre parc si ma asez prima data putin pe o banca, pentru a privi frumusetile. E plin de verdeata in ori ce directie. Copacii aud coroana bogata, iar pasarelele se bucura de umbra acestora. Prin iarba de un verde crud, se zaresc mici pete de culoare. Flori de toate soiurile sunt imprastiate ici si colo.
Ma ridic de pe banca, in timp ce imi bag castile in urechi. Dau drumul la muzica si incep sa alerg pe aleile parcului. Aceasta este ultima zi de vacanta. Maine eu si verisorului meu Sai, vom incepe scoala. Desi nu prea imi sta in fire, ard de nerabdare.
Cam atat :D Sper sa nu am greseli :-? le-am cautat si poate ca mi-au mai scapat unele ..
Sakura: http://media.photobucket.com/image/sakur...6.jpg?o=60
Sai: http://media.photobucket.com/image/sai/c.../s.jpg?o=7
Kurenai: http://media.photobucket.com/image/kuren...ai.jpg?o=8
Asuma: http://media.photobucket.com/image/asuma...a.jpg?o=16
Ok :D Pai m-am gandit sa fac si eu un fic.. Nu e prima mea incercare doar ca celelalte au fost postate pe alte site-uri, de unde mi-am sters contu` :D
Ei bine.. nu imi pasa daca sunt critici dure pentru ca vreau neaparat sa ma perfectionez :D
Ei bine.. ce pot zice decat: Sper sa va placa!
Capitolul 1 : Amintiri
Clic.. S-a aprins becul. In pragul usii sta o fetita cu parul rozaliu, cu cohi mari, verzi si somnorosi. E imbracata cu o rochita de noapte rosie, iar in mana stanga tine ursuletul ei de plus.
- Mami?
- Fugi Sakura! Fugi!
- Mami!!
- Fugi!!!
Asta, este ultima amentire pe care o am cu mama. A fost omorata chiar in fata mea, de catre un hot. Nu stiu cine era, dar stiu ca a omorat-o pe mama. Nu realizam ce se intampla. Eram mica si aveam trei ani. De atunci, in ochii mei se poate citi doar durere. O tristete de nedescris. Chiar daca de atunci au trecut doisprezece ani, inca nu imi pot scoate din minte acea scena dramatica. Stiu ca tata era plecat cu afaceri in acea noapte si urma sa vina a doua zi dis de dimineata. Cand a venit, eu eram tot in pragul usii, privind in gol. Fara sa stiu ce sa zic si cum sa reactionez.
Flashback
Cheia se invarte in broasca, iar usa se deschide. Pe ea intra un barbat, cu par brunet si ochi verzi.
- Sakura? Ce s-a intamplat? intreba acel barbat.
Nu schitam nici un gest. Stateam nemiscata. Parca uitasem sa respir. Indemnat de privirea mea, tata se uita si el, spre locul ce imi atrase atentia. Cand vazu acea imagine, ochi verzi i se umplura de lacrimi. Acestea se scurgeau incet pe obraji, pana ce ajungeau la barbie, de unde cadeau pe podeaua rece. Ma lua in brate si ma duse in camera mea, asezandu-ma pe pat.
Se intoarse in camera, luand telefonul si chemand politia.
EndFlashback
Pentru ca viata mea nu putea fi mai urata, cand aveam doisprezece ani, tata a venit sa ma ia de la scoala. Am urcat in masina si am inceput sa povestim. Aproape uitasem tot ce s-a intamplat cu mama, insa alta tragedie s-a intamplat. Cand treceam o intersectie, un tir a venit cu viteza din partea stanga. Ne-a lovit masina din plin.
Cateva zile mai tarziu, m-am trezit in pat, la spital.
Flashback
- Domnisoara nu e grav ranita. Are doar mici zgarieturi. auzeam o voce.
Incerc sa deschid ochii, dar parca imi sunt lipiti cu scoci. Mainile incerc sa le misc dar nu reusesc. Deschid usor buzele, iar primul cuvant care imi iese pe gura este tata.
- Sakura? Sakura! Te-ai trezit? aud vocea unei femei.
Deschid ochi. In fata mea se afiseaza o femeie cu par brunet si ochi rosi. E imbracata cu o bluza maro, o pereche de pantaloni negri si niste pantofi negri. Ma uit confuza prin camera si vad alta silueta. Era un barbat, probabil doctor dupa imbracamintea lui. Tinea in mana niste hartii, pe care le examina cu atentie.
Camera avea o noanta de alb spre albastru. Un geam cu jaluzele albastre, doua fotolii, o masa, un cuier, o noptiera care se afla langa pat si patul in care ma aflam eu.
- Sakura ma auzi? o aud din nou pe femeie.
Realizez dupa putin timp ca este matusa mea, Kurenai.
- Tata? intreb eu.
O vad pe matusa mea uitandu-se la doctor. Acesta da afirmativ din cap, iar privirea rosiatica a matusii, are din nou ca tinta, ochii mei verzi.
- Tatal tau a.. a murit. imi zice ea lasand privirea in jos.
Raman parca inghetata. Parca ceva ma impietrise. Mii de ace simt ca imi strapung inima.
EndFlashback
O suferinta mai mare ca aceea nu exista. Sa-ti pierzi mama la o varsta asa de frageda, iar dupa aceea, sa-ti pierzi si tatal intr-un accident de masina. Cand imi aduc mainte de tata, dau vina doar pe mine. Daca nu venea sa ma ia de la scoala, acum totul era bine. Eu si tata eram fericiti, dar se pare ca nu a fost sa se intample.
Acum, locuiesc cu matusa mea Kurenai, unchiul meu Asuma si verisorul meu Sai. Ei sunt ca niste parinti pentru mine, iar Sai, ca un frate. Chiar de cand a murit mama, ei ne-au ajutat si ne-au fost aproape, iar de cand si tata a murit, ei m-au crescut. De la varsta de doisprezece ani. Azi se implinesc trei ani, de cand am ramas fara tata. De fiecare data cand vine aceasta zi, ma inchid in camera mea si plang ore in sir. Nu mananc multe ori cat ai incerca sa ma faci. Pur si simplu, in aceste zile nu am pofta de mancare.
Ceea ce nu stiu, este de ce accidentul s-a produs in aceeasi data in care mama a murit.
- Sakura, micul de jun de gata. aud vocea matusii mele de jos.
Se pare ca am uitat sa ma prezint. Sunt Sakura Haruno. O tanara de cincisprezece ani. Am parul roz si lung pana la fund, iar ochii sunt verzi ca doua smaralde.
Imi iau din dulap o pereche de pantaloni trei sfert negri, un tricou simplu gri, o bluza de trening tot gri, pe care mi-o leg la mijloc si o pereche de adidasi de sport. Imi iau MP3-ul si cobor jos.
- Neata rozalio. il aud pe unchiul Asuma. Are ochi negri iar parul brunet cu noante de albastru. Totdeauna ii place sa ma tachineze si sa ma faca sa ma simt bine.
- Neata unchiule Asuma. ii zic eu zambind fals.
- Se vede ca tu si Sai sunteti rude. Amandoi aveti vesnicul zambet fals. imi zice matusa punandu-mi mancarea in fata.
- Sakura, deja ma copiezi? ma intreaba si Sai, venind jos.
- Gura. i-o tai eu scurt.
- Te duci din nou la alergat? ma intreaba unchiul.
- Da. raspund eu si incep sa mananc.
Nu termin din farfurie, ca de obicei. Cei trei deja sunt obisnuiti cu asta asa ca n-au nimic de comentat.
Ma ridic de la masa si imi iau din frigider o sticla mica de apa. Ies din casa si ma opresc in prag. Inspir adanc si privesc in jurul meu.
Soarele e sus pe cer, aruncandu-si incoace si in colo razele auri. Cativa norisori albi, plutesc in jurul sau, dand cerului un aer aparte. E senin, ceea ce inseamna ca astazi va fi frumos. Oamenii misuna pe strazi, facandu-si fiecare treaba. Ma indrept spre parc si ma asez prima data putin pe o banca, pentru a privi frumusetile. E plin de verdeata in ori ce directie. Copacii aud coroana bogata, iar pasarelele se bucura de umbra acestora. Prin iarba de un verde crud, se zaresc mici pete de culoare. Flori de toate soiurile sunt imprastiate ici si colo.
Ma ridic de pe banca, in timp ce imi bag castile in urechi. Dau drumul la muzica si incep sa alerg pe aleile parcului. Aceasta este ultima zi de vacanta. Maine eu si verisorului meu Sai, vom incepe scoala. Desi nu prea imi sta in fire, ard de nerabdare.
Cam atat :D Sper sa nu am greseli :-? le-am cautat si poate ca mi-au mai scapat unele ..
Sakura: http://media.photobucket.com/image/sakur...6.jpg?o=60
Sai: http://media.photobucket.com/image/sai/c.../s.jpg?o=7
Kurenai: http://media.photobucket.com/image/kuren...ai.jpg?o=8
Asuma: http://media.photobucket.com/image/asuma...a.jpg?o=16
![[Imagine: 294222044_b0ac4531f5.jpg]](http://gi131.photobucket.com/groups/p302/PGC5O29QGJ/294222044_b0ac4531f5.jpg)