Luna plina.

[Mimisor]

Capitolul 1 – Inceputul.


Marţi, o altă zi plictisitoare de marţi aproape se terminase, de ce aproape ? Un singur cuvânt : biologie, aceasta era ultima oră din ziua de marti. Ora nu se terminase inca, era abia si jumatate, stiu asta pentru ca ma uit des la ceas, la toate orele, nu te mira de mine, cu siguranta si tu faci la fel. Linistea pusese stapanire pe clasa mea decand profesoara ne-a spus sa copiem lectia din carte si pana acum, nu scriam cu adevarat, doar ma prefaceam, pe cine ar interesa ceea ce avem in corp, e de ajuns sa stiu ca am o inima si doi plamani.
Si dupa cum stim cu toti, timpul nu sta in loc iar ora de biologie se terminase, cu chiu cu vai dar se terminase, odata ce clopotelul ne-a deschis portile libertatii, pe langa sunetul dulce al libertatii pe care clopotelul il scotea mai auzeam si vocea pitigaiata a profesoarei care incerca sa ne spuna ce tema avem, de ce se mai chinuia, nu stiu, oricum nimeni nu si-ar fi facut tema. Profesoara ia catalogul plin de 3 si 4 cu ea dupa care paraseste clasa iar noi iesim dupa ea, ce sa faci, regula liceului, mai intai iese profesorul din clasa si apoi restul elevilor, ori asta, ori detentie joia dupa ore. Fiindca stateam ultima in banca de la fereastra am iesit ultima din clasa, mai bine asa decat sa ma inghesui pe usă, usă care nu mai avea mult si era rupta din balamale, a mai fost odata rupta, dar cel mai probabil asta s-a uitat deja. Am iesit din clasa vazandu-mi colegii cum inaintau pe holul lung al scolii si pe scari in jos pana la parter, etajul doi, ce sa-i faci, peretii erau vopsiti in alb imaculat, irezistibil pentru cei care au obiceiul de-a scrie pe pereti, pasii colegilor mei rasunau pe holurile goale, mai ales tocurile fitoaselor din clasa mea, le detestam, defapt, detestam toti colegii din clasa mea, de aceea nu aveam nici un prieten, dar nu eram prea interesata de acest mic deteliu, cu sau fara prieteni e tot aia. Liceul era cam gol, defapt, martea eram singura clasa din liceu care termina la ora 20:00, desi se suna la 19:50, dar asta nu e important.
Dupa ce am coborat multitudinea de scari am ajuns la parter, astept putin sa plece toti colegii mei ca sa nu le mai aud vocile, le-am auzit destul pe ziua de azi, si de un semestru jumatate in coace. Of Doamne, ce am facut sa merit asta, acum s-au dus la baie, nu puteau sa se mai tina pana ajungeau acasa ? oricum ele sunt cele care se laudau ca stau la 2 pasi de liceu, dar ce sa le faci ? fitoasele, sunt tot fitoase, imi spun eu in gand oftand usor, imi pun ghiozdanul pe un umar si ma indrept spre iesirea din liceu, deschid usa cu putere si o trantesc in urma mea, ajunsa in curtea scolii vad alti dobidoci care stau de vorba, de ce dracu nu se duc acasa nu pot sa inteleg, le e chiar atat de drag de acest liceu ? Eh, cui ii pasa ? eu oricum vreau sa ajung acasa si sa fac o baie lunga si linistita, singura.
Ajung in fata portii , cel putin acolo nu mai era nimeni, arunc o privire prin ghiozdan si vad ca nu am cartela de metrou deci merg pe jos, merg cativa metri si ajung pe bulevardul principal, ca pe orice alt bulevard, multa lume, multe masini, multitudini de ecrate publicitare si multe magazine, mergeam linistita pierdundu-ma printre multimea de oameni si uitandu-ma degustata la hainele purtate de manechinele din magazine, cum ar putea cineva sa poarte asa ceva nu stiu, ce haine patetice, pe zi ce trece deveneau si mai patetice, imi intorc capul si ma uit inainte, nu doream sa dau peste vreun mosneag si sa imi faca observatie, fix de asta nu aveam chef. Si gata, aici se termina drumul meu pe bulevard, intorc capul si vad strada intunecoasa pe care trebuie sa o traversez zilnic, de ce oare casa mea era tocmai la capatul acestei strazi ? nu stiu, dar daca este un lucru pe care il stiu acela este faptul ca nu este chiar o strada, e mai mult o alee, una pe care nu imi place sa pasesc, dar se pare ca sunt nevoita sa o fac daca vreau sa imi fac acea baie fierbinte. Hai sa iti zic de ce nu imi place sa merg pe acesta alee, cand am spus intunecoasa, chiar este intunecoasa, si de ce este intunecoasa ? pentru ca nu are stalpuri de lumina decat la intersectia cu alte alei sau strazi, si acelea sunt numai patru, stiu sigur ca sunt patru, le numar mereu cand trec pe aici, rareori mai trece cineva pe aici la ora acesta, mai vad lume de dimineata. Mergand cu pasii mei mici, apasati dar totusi repezi ajung aproape de ultima intersectie cu aleea, adica destul de aproape de casa mea. Ajunsa in fata stalpului de luminare ma opresc cand aud o voce groasa care imi spune :
-Hei roscato!
Ma uit in jur, nu vad pe nimeni, atunci de unde a venit acea voce ? eh, probabil mi s-a parut asa ca am continuat sa merg, abia daca fac cativa pasi si aud un zgomot din spatele meu, ma intorc si vad un baiat cu parul mai lung ca al meu cu privirea fix atintita spre mine, ma uit mai atenta la el si observ ca are ochii rosi, ma sperii si raman nemiscata pana cand observ ca se apropie de mine, apoi incep si fug pana ajung in fata casei, noroc ca azi m-am incaltat cu tenesi, ajunsa in fata casei ma opresc si ma uit spate, nu vad pe nimeni asa ca respir usurata, ma intorc vrand sa intru inauntru dar raman total paralizata de frica cand vad acelasi baiat pe care l-am vazut mai devreme. El se apropia usor de mine iar eu nu fac nici o miscare, isi pusese mainile pe umerii mei, puteam sa simt raceala din corpul sau, ii simt respiratia din ce in ce mai aproape de gatul meu iar eu speriata il imping cu toata puterea mea apoi tip cat de tare ma tin plamanii si inchid ochii, simtind cum incep sa ragusesc ma opresc, deschid ochii usor si nu il mai vad, ma uit in jur si nimic, speriata intru rapid in casa si incui usa dupa mine.
-Ce-a fost asta ?!