Viata Dubla

[L'pti.chat]

Sadic_Soul Mersi ca ai trecut pe aici si ca ti-ai lasat parerea.In legatura cu descrierea. Stiu ca e multa, insa, sincera sa fiu, mi-e frica sa nu am un dialog sec. Cu timpul, vazand ca nu excelez la capitolul asta m-am hotarat sa reduc din el. Voi incerca sa mai lucrez aici . Sper sa-ti placa partea aceasta a capitolului. Si, ca de obicei, astept critci din partea ta in cazul in care ceva nu suna bine :d .

Capitolul 4
A doua patrte

- Ce naiba? spun eu incercand sa disting chipul sau, pentru a-mi convinge psihicul ca era chiar Alex.
- Scuze pentru scena de ieri, il aud raspunzand. La urma urmei, nu e treaba mea, continua el, lasandu-si capul sa alunece in jos, privind acum in pamant, resemnat situatiei.

Il sarut scurt, insa de data aceasta imi concetrez atentia asupra tuturor detaliilor, oarecum incostient simtind parfum de dama in hainele sale, iar pe gatul sau se putea observa o urma in forma buzelor ei, peste care a asezat un strat indeajuns de gros de gloss, incat o mare parte din el a ramas pe pielea brunetului. Fara voia mea, incep sa pun cap la cap aceste informatii, in mintea mea desfasurandu-se intreg scenariul. Cu cat se derula mai mult din acesta, cu cat simteam gelozia invadandu-mi trupul.

- Ai sarutat-o, nu-i asa? Dar a nu a fost ca mine, nu s-a rificat la nivelul meu . continui eu sigura pe fortele mele, stiind ca saruturile mele nu pot fi egalate de o persoana care foloseste un asemenea gloss, ca acela de pe gatul sau.
- Pot sa ma revansez ? ma intreaba el dupa ce-si lasa capul in jos, in semn aprobator . [i]Totusi, ii pare rau pentru ceea ce a facut, asa ca ma hotarasc sa-i mai acord o sansa. [\i]
- Ne duci la cofetarie ! spun eu plina de entuziasm.

O iau pe Clara de brat, convingand-o astfel sa ne insoteasca. Mergem de o parte si de alta a lui Alex, ce pare a fi cel mai fericit om de pe pamant, avand alaturi de el doua domnisoare fruomase, elegante, cum si-ar fi dorit oricare baiat. L-am iertat, in ciuda faptului ca el ar fi trebuit s-o faca, avand in vedere scena din seara anterioara. Totusi ne iubeam. O iubire de neinteles, o iubire ca intre frati, in cadrul careia el simte nevoia sa ma protejeze, sa ma tina sub aripa sa, o iubire ca intre prieteni, amandoi dorindu-ne prezenta celuilalt, dependenti fiind de simplele discutii zilnice si in ultimul rand, acea dragoste intre amanti, acel lucru pe care eu il numeam dorinta carnala. Amandoi ne doream reciproc, se putea vedea in ochii sai dorinta ce izbucnea dupa doar cateva saruturi poate un pic prea fierbinti.

Acum, insa, prefer sa ma abtin, stand cuminte la locul meu, fara sa fac ceva neobisnuit de interzis. Brunetul reuseste sa scape de stransoarea bratelor noaste abia la cofetarie, unde il abandonam, entuziasmate de multitudinea de sortimente ce se desfasurau in fata ochilor nostri, ca la o prezentare de moda. Asemenea copiilor mici si rasfatati, nu stiam ce sa alegem, asa ca am inceput sa ne contrazicem pe tema alegerilor, uitand ca fiecare dintre noi isi poate lua exact ceea ce vrea. Sub privirile suspicioase ale clientilor, probabil socati de atitudinea noastra prea copilaroasa, contrastanta cu fizicul, a continuat mica noastra disputa, pana cand a intervenit Alex. Totul s-a concretizat intr-o alegere care, dupa cum ne-am fi asteptat, a impcat pe toata lumea, brunetul conducandu-ne la mese cu cate o farfurioara in fiecare mana. Le aseaza cu grija, cea cu inghetata expunandu-si aromele in fata mea, ce deja eram mult prea nerabdatoare. Sucul i-a revenit lui, iar prajitura a ajuns in fata Clarei. A inceput sa culeaga cu grija cate o imbucatura mult prea mica chiar si pentru o vrabiuta, tradand lipsa dorintei pentru asemenea iesiri.

In ciuda acestui lucru, cheful i-a revnit imediat ce ne-am adus aminte de anii de gimnaziu, carora le duceam acum dorul. Puteam auzi usa deschizandu-se si trantindu-se poate un pic cam prea tare, in spatelele meu, in timp ce umbrele clientilor se intindeau pe podea. Aglomeratia incepea sa ma irite, sunetul acelui clopotel enervant rasunandu-mi in urechi cu o intensitate tot mai mare de fiecare data.

- Il mai tii minte pe Dan ? ma intreaba Clara, intrerupandu-mi sirul de injuraturi si totodata planul de a scapa cat mai repede de acolo.
- Afemeiatul acela ? spun eu nesigura pe amintirea ce-l infatiseaza pe acel baiat. Dar de un lucuru sunt sigura, adjectivul folosit i se potrivea de minune.
- Heeei ! Nu exagera . Si Dante era afemeiat, striga ea, cazand mai apoi intr-o stare de vis, gandindu-se la frumosul saten ce purta acel nume atat de potrivit lui. Si totusi, toate ne-am indragostit de el, continua ea in aceeasi stare, ca si cum si-ar imagina gustul buzelor sale.

Nu mai pot rezista, in pofida faptului ca stiu ca nu va fi bine dupa ce urmeaza sa-i spun, dar trebuie s-o trezesc la realitate. Sper sa impusc astfel doi iepuri dintr-un foc, amintindu-i ca nu totul se rezuma la brunetul ce i-a frant inima cu o seara inainte si sa o scot, cu forta daca era nevoie, din acea stare care deja dura de prea mult timp.

- Asa cum ne-am indragostit de ochii lui Edy, de buzele sale si caracterul atat de asemanator cu al lui Dante. Ii spun eu repezind intreaga fraza. Dar ne-a trecut la un moment dat, continui eu accentuand primele cuvinte, reusind astfel sa distrug orice banuiala din partea lui Alex. Nu eram sigura daca a auzit ce-am spus in legatura cu Edy, dar preferam sa ma asigur.

O vad pe Clara lasand capul in jos, recunoscandu-si sentimentele. N-o invinovatesc, brunetul are ceva special, chiar daca nu vreau sa recunosc, sunt nevoita sa o fac. Iar buzele sale. . . cele mai dulci din toate cate am cunoscut, iar acum, fiind interzise par ca ma ademenesc si mai tare, reusind sa-mi dea fiori doar si printr-un simplu zambet, atat de banal pentru el. Poate as fi continuat monologul meu patetic, daca Alex n-ar fi incercat sa destinda atmosfera, murdarindu-ma cu frisca.

- Nu-ti doresti sa fi facut asta, ii spun eu intelegand mesajul.

Ulterior, degetele mele ii manjesc fata cu inghetata topita. Micul nostru joc atrage privirile tuturor clientilor, in timp ce tipetele de entuziasm acopera acum sunetul micului clopotel, care, in urma cu cateva momente parea a fi prea strident pentru urechile mele. In ciuda acestor lucruri, continuam, ignorand tot in jurul nostru, uitand ca suntem intr-un loc public.

Uram faptul ca nu puteam face ce vrem, ca mentalitatea romananeasca era atat de inchisa incat nu te puteai comporta ca un copil la varsta adolescentei fara ca mai multe degete sa fie indreptate spre tine, in timp ce respectivele persoane ar da din cap dezaprobator.
Intr-un final, am renuntat, indreptandu-ne spre baie, unde am incercat sa ne curatam, fiecare ajutandu-se de metodele sale. Ne pirveam in oglinda, amuzandu-ne de privilestea ce o oferea. Ii simt bratele intorcandu-ma spre el, in timp ce buzele se apropie de ale mele. Adulmeca usor, dupa care gusta frisca imbinata cu aroma buzelor mele.

- Mmm . . . Delicios ! il aud spunand.
- Si clisesic, in acelas timp. Continui eu acida, facand referire la acele filme siropoase, mult dintre ele continand si o scena ca cea de mai devreme.
- Trebuia sa ai tu ceva de spus , raspunde el bosumflandu-se.
- Mi se par . . .

Insa nu reusesc sa-mi termin propozitia, buzele bruentul acaparandu-le pe ale mele intr-un sarut al carui unic scop parea a fi evitarea unui mic conflict. Nu pot sa mint, mi-a fost dor de aceste buze rosii, de apropierea fizica ce-o implica un asemenea sarut si de gustul sau, de gustul nectarului cu care reuseste sa ma imbate acum. Ma las dusa de val, chiar daca o mica parte a psihiculuu meu ma tragea de maneca, soptindu-mi la ureche ca asa ceva nu e tocmai permis in fata celei mai bune prietene, care se intampla sa fie proaspat parasita. Ii las limba sa-si faca loc printre buzele mele, in mintea mea incepand sa se desfasoare tot mai multe scenarii, fiecare mai indraznet decat precedentul. „Ajunge ! „ aud subconstientul urlandu-mi din ureche, probabil exasperat de ignoranta mea, astfel ca a incercat sa-mi atraga atentia. Si a reusit. Deschid ochii, ii indrept spre oglinda din dreapta mea pentru a observa ca Clara pare a fi ocupata cu inghetata ce s-a intins pe chipul sau. Ma desprind din sarut, incercand sa ma conving ca acesta e cel mai bun lucru care l-as putea face. Cel putin deocamdata.

- Cred ca ar trebui sa plecam, ii spun lui Alex, facandu-i un semn discret. Intelegand mesajul, acesta se indreapta catre casa de marcat, platind consumatia, cat timp eu si Clara ne ocupam de tenul nostru.

Profit de un moment de neatentie din partea ei, pentru a-i urmari privirea pret de cateva secunde. Fizic este prezenta, degetele sale miscandu-se gratioase, dand impresia ca in fata oglinzii se afla o balerina. Una de succes, ce si-a transefrat gratia cu care danseaza catre tot corpul, dovedind astfel o eleganta desavarsita. Parca pentru a completa acel tablou, ochii sai blanzi pareau ca privesc undeva dincolo de oglinda, ca si cum ar reusi sa treaca de bariera reprezentata de pereti, pentru a descoperi lucruri nebanuite intre acestia.

Sunt constienta ca nu o pot ajuta in asemenea momente, doar ea detinand puterea de care ar nevoie pentru a se tara afara din mlastina depresiei in care cazuse. Asadar, ii parasesc chipul, pentru a-l studia pe al meu, in cele cateva secunde ramase. Se pare ca machiajul arata bine, culoarea ochilor fiind scoasa in evidenta de acesta. Ma privesc socata de mine, de imaginea mea. Aratam obosita, insa culoarea ochilor ma fascina, oblingandu-ma sa-i privesc tot mai mult .

- Fetelor ?! il aud pe brunet. Ati terminat ?

Pasii se aporpiau tot mai mult, asa ca m-am hotarat sa nu-l fac sa astepte. O prind pe Clara de brat, reusind s-o trezesc din acea transa in care cazuse. Un singur moment in plus acolo i-ar fi facut mult prea rau, aruncand-o undeva mult prea departe pentru a mai putea fi trezita la realitate. Ne-am agatat de Alex, pasind agale langa el, bucurandu-ne de o seara senina, dar totusi racoroasa, aerul strecurandu-se pe sub hainele noastre, dandu-ne fiori. Privesc amuzata reactia trecatorilor ce ne remarca, surprinsi fiind de aceasta combinatie aparent mult prea iesita din comun pentru strazile acestui oras. Un telefon din parte mamei Clarei ne ogliga sa grabim pasul, aceasta din urma fiind nevoita sa se intoarca cat mai repede acasa. Am urcat intr-un asa-zis troleu, care, dupa parerea mea reusea doar sa ne agraveze situatia, crapaturile din structura sa permitand aerului rece sa patrunda in interiorul automobilului.

Drumul a decurs repde, fara vreo discutie , fiecare dintre noi ocupandu-si mintea cu altceva. Ajunsi in statie am condus-o pe Clara dupa care, cu pasi mici, meniti sa prelungeasca aceste momente, ne-am indreptat spre apartamentul unde ma astepta colega mea de camera, singuratea. Il priveam visatoare, oarecum fasintat de chipul sau acum luminat de stele, ce par a ne calauzi ascultatoare.
In ciuda eforurilor noaste. Minutele au ramas la fel de lungi, fara sa avem vreo sansa ca acest lucru sa se schimbe vreodata. Aflata in bratele sale, drogata cu senzatia ce mi-o ofereau si imbtata de acel miros specific lui, relizam ca nu vom discuta inauntru, cel putin cat timp vor fi parintii mei acasa. Intristata, m-am conformat explicandu-i situatia.

- Stii ca asta nu conteaza, nu-i asa ? Ne iubim , spune el incercand sa para convingator, apropiindu-se tot mai mult de mine.

Ii simteam buzele, stiam ca sunt atat de aproape, lucru ce ma tortura in cel mai dulce mod cu putinta cat timp asteptam o miscare din ppartea sa. Asa cum am sperat, a preluat controlul, apropiindu-ma de el, mana sa masandu-mi lasciv gatul, trimitand zeci de unde fierbinti prin corpul meu. Il vad umezindu-si buzele, dupa care le simt acaparandu-le pe ale mele intr-un sarut ce nu va putea fi uitat prea usor. Se juca cu mine, conturandu-le cu limba sa moale, apropiindu-mi corpul de al sau in asa fel incat ii puteam simti fiecare miscare, bataile inimii, ce acum se inteteau. Il parasesc, extunuat de intensitatea momentului . Il vad deschizandu-si ochii incet, trezit ca dintr-un vis, in timp ce un zambet satisfacut, dar totodata inocent ii apare pe chip, provocand mici incretituri in jurul ochilor. O stralucire ciudata se iveste in ei, ca si cum ar incerca sa impartaseasca toata fericirea ce-i inunda sufletul printr-o singura privire. Si un zambet . . .

- Noapte buna, rosteste el sarutandu-ma pe frunte.

- Bonne . . .Noapte buna, ii raspund imediat ce realizez cat de aproape eram de o greseala.
Intru repede in casa, o salut scrurt pe mama, dupa care ma retrag, sub pretextul ca sunt obosita si alte minciuni, care au fost, totusi, destul de credibil ca eu sa reusesc sa scap de mama. Nu era, totusi, prea departe de adevar, corpul meu urland dupa caetav ore de odihna, muschii fiindu-mi mult prea incordati, nemaisuportand o singura miscare. Ma schimb repede, neramdatoare sa-i aud vocea atat de calma.

- Haide, te rog ! Raspunde . soptesc eu sperand ca vorbele imi vor fi auzite.

In zadar, insa. Cu fiecare ton ce-mi rasuna in ureche sperantele mi se prabuseau, cerul cadea tot mai mult peste mine, transformand atmosfera intr-una mult prea apasatoare pentru sufletul si mintea mea oricum prea obosite