28-12-2009, 09:17 PM
Scuze de inarziere...deci...Akane :3 ...a preluat unul dintre personaje, Aiko...ficul se numeste Just me and my sweet life... ^^' totul este exact la fel doar cand suntem impreuna...(dialogul, actiunea)..in rest fiecare are ficul ei, si povestea ei. Ms inca o data pentru commuri:*..si sper sa va placa si acest capitol, desi mie nu mi se pare cine stie ce..:|Daca vedeti greseli, sau aveti pareri in legatura cu ficul..pls spuneti:)..Nextu:
Capitolul 3 - Impresie proasta
Noaptea se asterne usor peste noi, eram, parca inghititi de intunericul apasator ce parea ca a patruns pentru totdeauna invietile noastre. Stelele sclipeau singure, incercand aproape zadarnic sa spulbere intensitatea cerului necunoscut si singur, sperand ca lumina, nu a disparut, si ca nu a abandonat acest pamant onest. Ochii mei neclintiti, priveau uluiti cerut absolut. Acesta, se pierdea usor in oceanul nemarginit, oglindindu-se in acesta prin culori neinsemnate, dar care spargeau supradoza de negru intens. Stateam cu capul lipita de geamul rece din camera mea, gandiduma pana si la fiecare detaliu neinsemnat, care s-a petrecut astazi. Doar o singura intamplare imi atragea atentia in mod special. Nu stiam ce e cu mine, nu credeam in dragoste la prima vedere, mereu am crezut ca e o prostie. Doar ca...chipul acestuia era ireprosabil. Pur si simplu imi placea foarte mult...speram sa fie doar atat. Dar e tipul de baiat de care trebuie sa ma indepartez...doar nu credea ca m-a cucerit cu un sarut. In plus, cum putea sa faca asta cand deja avea o iubita. Asta imi spune multe...Dupa alte cateva zeci de minute de meditatie am iesit din camera cu gandul sa merg la bucatarie. Am coborat incet scarile imensie, fiind usor pierduta in propiile-mi ganduri. Fiecare treapta coborata, mi se parea un abis, drumul pana jos, acum mi se parea imposibil. Ma sprijineam de balustrada coplesita de tente aurii in care se impleteau flori, fara viata, coborand gratios scarile. Am parcurs fara vlaga celelalte camere, ajungand in cele din urma in bucatarie. Mama statea in capul mesei, jucandu-se cu lingura in mancare. M-am asezat plictisita langa ea, cu gandul ca vom incepe o conversatie.
- Deci cum a fost azi?..ai cunoscut persoane, ti-ai facut prieteni? a spus vag uitandu-se plictisita la mine.
- Pai...sigur, am intalnit o fata Aiko, care pare de treaba, nu stiu farte multe despre ea, dar e foarte draguta. Am zis usor, in timp ce imi aducea aminte de el...acel el...despre care nu i-as fi povestit niciodata mamei.
- Ti-am zis ca o sa fie asa. A spus pe un ton superior si incredibil de deranjant.
Uram cand avea dreptate, sau cel putin cand credea ca are...Ar fi trebuit sa spun c-am stat toata ziua in banca ca o fraiera si ca m-am impiedicat in drum spre tabla, desi nu ar fi fost imposibil.
- Pe langa asta, am mai intalnit si un tip foaaarte dragut! sa vezi ce ochi are! Am spus pe un ton de indragostita sprijinindu-mi usor capul in palme. Iar trupul lui este...in momentul acela am realizat ce faceam.
S-a uitat lung la mine, fara sa mai poata spune nimic. Nu puteam sa-mi explic de ce am spus asta cu voce tare, dar...eram aproape sigura ca gandesc.
- Cred ca asta este momentul potrivit pentru a incepe aceasta discutie. Spune incet, devenind putin serioasa.
- Discutie, despre ce?
- Acum ai crescut mare...si deja, poate..te gandesti sa incerci "senzatii noi"...A spus intrerupt, dabea chinuindu-se sa formuleze.
Stiam la ce se referea, dar nu-mi doream sa continuie.
- Aceasta este o perioada foarte delicata, si trebuie sa sti cum sa gandesti, cum sa incepi....sa te protejezi.
Gura mi s-a deschis instinctiv, prinzand o noanta sangerie in ombraji.
- Mama nu as ajunge chiar asa...
- Draga mea, nu de acum! mai asteapta...ai destul timp!
- Ok, nu vreau sa vad cum va continua aceasta conversatie! M-am ridicat rapid, pentru a nu mai putea scoate nici un cuvant. Trebuia sa discute asta cu mine odata...dar mi se parea penibil.
M-am dus direct in camera, incuiand-o in urma mea. Nu vroiam sa mai am cine stie ce supriza, ar putea veni sa continuam discutia "educativa". M-am bagat direct in pat, adormind fara nici o problema, pentru prima data...
Dimineata urmatoare razele puternice ale soarelui, imi magaiau firav pielea fetei, orbindu-ma cu o culoare insuportabila de galben. M-am ridicat fara pic de chef din pat indreptandu-ma spre baie. Picaturi fierbinti din dus imi inundau trupul, cerand cu disperare ca acesta sa nu se mai termine. M-am spalat mai apoi pe dinti, trecand peste micul de jun. O alta dimineata in care hainele pareau o misiune imposibila. M-am hotarat intr-un final sa raman imbracata cu o pereche de pantaloni foarte scurti de plugi, o pereche de ÅŸosete albe lungi pana la genunchi, si un tricou alb cu un model pe care nu il puteam intelege. Mi-am luat gheozdanul alergand mai apoi cu disperare pe scari, amintindu-mi in ultima clipa ca azi intram mai devreme. Din fericire mama s-a hotarat sa ma duca si azi la scoala. Odata ajunsa acolo am inaintat indiferenta printre elevi, intrand direct in clasa. Se pare ca banca mea a fost ocupata, de data aceasta fiind goala doar ultima de la fereastra. Nu era rau, dabea puteam sa ma pierd cu gandul mai usor. Prima ora...desen. Pot sa spun nu stau foarte rau la acest capitol. Nu dupa mult timp se sunase. Profa' a intrat in clasa trecand cu vedearea venirea noii sale elevi...eu. A inceput dur cu o portie de teorie consitenta. Sa fim serios, la desen? teorie? cine mai face si regulile astea? Stateam si priveam plictisita pe geam, gandindu-ma la ceea ce aveam sa fac in pauza. Ma voi intalni din nou cu el?
Timpul trecea, extrem de greu, devenindu-mi deodata cel mai mare dusman. Priveam terifiata ceasul ce parea ca sta pe loc, simtind ca o sa innebunesc. Intr-o clipa, atentia mi-a fost captata de un zgomot timid ce venea dinspre geam. M-am apropiat usor, sperand ca profa' nu ma va observa. O vedeam pe Aiko cum sarea nebunesc facandu-mi cu mana. Am deschis rapid geamul, spunand in soapta, sperand sa nu fiu auzita de nimeni:
- Aiko, ce naibii cauti aici?
- Pai am uitat ca azi intram mai devreme si am intarziat. A spus pe un ton nevinovat, aparandu-i un zambet inocent pe fata.
Am sarit iute la locul meu, odata ce am auzit vocea profei' rasunand cu putere in clasa:
- Va rog sa incercati sa faceti desenele sa semene cat de cat cu al meu, bine? a inceput sa deseneze ceva pe tabla, atenta la fiecare detaliu.
In timp aceasta desavarsea un desen impecabil, o linistea asupritoare a pus stapanire pe clasa. Am aruncat o privire rapida pe geam, curioasa sa vad daca Aiko a plecat. Nu...nu plecase, dar nici nu avea chef sa stea si sa se uite la mine. A inceput sa se strambe fara nici un motiv, sarind prostesc dintr-o parte in alta. Am inceput sa rad zgomotos, spunand cu o voce mult prea stridenta:
- Esti nebuna? Ce tot faci acolo? am spus amuzata rupand linistea si atragand privirea tuturor.
Profa' se apropia de mine cu mainile in san, coborandu-si usor ochelari de pe nas. Tremuram din toate incheieturile, chinuindu-ma sa gasesc cuvintele potrivite in sinea mea. Probabil crezuse ca acele cuvinte i-au fost adresate iei, in legatura cu desenul.
- E vreo problema? intreaba aceasta cu un ton putin sarcastic.
- Imi pare rau...nu vorbeam cu dumneavoastra...am spus inghtind in sec de cateva ori.
- Atunci cu cine? ma intreaba serioasa plina de curioazitate.
Ar fi fost o idee destul de buna sa ma prefac ca am lesinat. Insa nu am fost nevoita. Usa s-a deschis brutal in timp ce un baiat inainta gratios in clasa. Dar totusi...acest tip foarte simpatic cine era?
- Buna dimineata! spuse acesta delicat, in timp ce buzele lui se arcuiau intr-un zambet pretios.
- Buna dimineata, Ryo! Cu ce te putem ajuta? intreaba aceasta putin enervata de aparitia acestuia.
- Am nevoie de un marker, daca sunteti amabili sa imi dati ! spune el uitandu-se discret prin clasa.
- Itsuki, fi dragut si oferai colegului tau un marker. Spunea incercand sa scape cat mai repede de el.
Inainte de a pleca am vazut cum trimisese in sarut spre geam, spre....Aiko. Aceasta se prefacu ca il prinde, chicotind discret.
Se pare ca profa, nu a mai vrut sa continuie aceea discutie. Probabil observase deja ca nu va ajunge nicaieri cu ea. A continuat desenul, indiferenta de ceea ce se inamplase. Eu, am continuat sa vorbesc cu Aiko restul orei, riscand sa fiu din nou auzita.
Dupa alte cateva zeci de minute, sa sunat. Aiko a intrat in clasa aruncandu-si neglijent gheozdanul in banca. Si-a scos MP4-ul pregatita pentru o ora in care plictiseala isi spunea cuvantul. Am continuat sa privesc pe geam, nescotand nici un sunet tot restul pauzei. Nu mi-am dat seama cand, dar se sunase, iar profesorul era deja in clasa. A inceput sa predea, anumite chestii fara nici o nima. Nu prea ma mai interesa ce zicea el...ci mai degraba ce avea sa zica Aiko.
- Deeci...cine era tipul ala dragut care a intrat mai devreme in clasa la ora de desen? Am observat ca il fixai cu privirea, si nu orice privire ! In plus, am vazut sarutul acela pe care ti l-a trimis, iar tu cum te-ai prefacut ca il prinzi ! Cine e? E ceva intre voi? am spus aproape pe nerasuflate, dar destul de incet incat sa nu fiu auzita.
- Ăăă...trebuie sa cantam asta? ma intreaba indiferenta, scotandu-si casca din ureche si aratandu-mi cu degetul un cantec din carte.
- Chiar nu ai auzit nimic din ce am spus? intreb, prinzad un ton putin dezamagit.
- Ăăm...nu chiar. Raspunde scurt in timp ce se pragatea sa isi bage casca din nou in urche. Am prins-o rapid de mana repetandu-i:
- Am întrebat cine era tipul care a intrat la ora de desen si ţi-am spus că am văzut faza cu sarutul.
- Aaa...
M-a mai privit timp de cateva secunde, intorcandu-si mai apoi capul indiferenta uitandu-se din nou la cantec. Am privit-o enervata cateva momente, apoi tragand de firul de la casca, pe care vroia sa si-l puna din nou in ureche. I-am intors capul spre mine, intreband din nou aproape fara rost:
- Chiar nu vrei sa imi spui nimic?
- Aaam...ce sa iti spun?
- Aaah ! Renunt ! spun enervata de atitudinea ei.
Am intors capul in cealalta directie, incercand sa par cat mai iritata. Functiona. A inceput sa vorbeasca, dar vroiam sa par cat mai indiferenta, asa ca am continuat sa par neinteresata de ceea ce spunea. Atentia mi-a fost captata, cand subiectul a fost patruns:
- Da, ai drepate...e prietenul meu.
- Serios?
- Normal..de ce as mini? ce ti se pare ca e prea bun pentru mine sau ce? A spus intrerupt, prinzand la sfarsit un ton putin ironic.
- Ce? Nu...nu asta am vrut sa spun...Am spus putin ingrijorata de ceea ce reusisem sa iluzionez.
- Stai linistita, nu vorbeam serios!
- Scuze, dar arata chiar foate bine! Spun putin entuziasmata.
- Stiu, ma mir ca am reusit sa il tin langa mine pana acum...
- A vrut sa va desp...nu m-a mai lasat sa continui, vrobind destul de sigura pe faptul ca stia ce vreau sa spun:
- Nu, dar sti, liceul e plin de fete dornice oricand de o noua aventura, care se pare ca il vaneaza la fiecare pas.
- Si pe tine nu te deranjeaza lucrul asta?
- Pai, nu prea. Defapt mai mult ma amuz vazandu-le cum ma privesc geloase cand ne tinem de mana. Cand mergem pe hol sau in curtea scolii impreuna, sau atunci cand ne sarutam. Doamne! Mai au putin si se fac verzi de indivie! A spus putin amuzata.
Nu am mai spus nimic. Am dat usor din cap, prinzand un zambet discret, cat se poate de fals. Am asteptat sa se sune, continuand sa privesc in gol fara a fi atenta la ceea ce profesorul explica ce tarie.
Poze:
Ryo: http://i104.photobucket.com/albums/m200/...e_him1.jpg
Capitolul 3 - Impresie proasta
Noaptea se asterne usor peste noi, eram, parca inghititi de intunericul apasator ce parea ca a patruns pentru totdeauna invietile noastre. Stelele sclipeau singure, incercand aproape zadarnic sa spulbere intensitatea cerului necunoscut si singur, sperand ca lumina, nu a disparut, si ca nu a abandonat acest pamant onest. Ochii mei neclintiti, priveau uluiti cerut absolut. Acesta, se pierdea usor in oceanul nemarginit, oglindindu-se in acesta prin culori neinsemnate, dar care spargeau supradoza de negru intens. Stateam cu capul lipita de geamul rece din camera mea, gandiduma pana si la fiecare detaliu neinsemnat, care s-a petrecut astazi. Doar o singura intamplare imi atragea atentia in mod special. Nu stiam ce e cu mine, nu credeam in dragoste la prima vedere, mereu am crezut ca e o prostie. Doar ca...chipul acestuia era ireprosabil. Pur si simplu imi placea foarte mult...speram sa fie doar atat. Dar e tipul de baiat de care trebuie sa ma indepartez...doar nu credea ca m-a cucerit cu un sarut. In plus, cum putea sa faca asta cand deja avea o iubita. Asta imi spune multe...Dupa alte cateva zeci de minute de meditatie am iesit din camera cu gandul sa merg la bucatarie. Am coborat incet scarile imensie, fiind usor pierduta in propiile-mi ganduri. Fiecare treapta coborata, mi se parea un abis, drumul pana jos, acum mi se parea imposibil. Ma sprijineam de balustrada coplesita de tente aurii in care se impleteau flori, fara viata, coborand gratios scarile. Am parcurs fara vlaga celelalte camere, ajungand in cele din urma in bucatarie. Mama statea in capul mesei, jucandu-se cu lingura in mancare. M-am asezat plictisita langa ea, cu gandul ca vom incepe o conversatie.
- Deci cum a fost azi?..ai cunoscut persoane, ti-ai facut prieteni? a spus vag uitandu-se plictisita la mine.
- Pai...sigur, am intalnit o fata Aiko, care pare de treaba, nu stiu farte multe despre ea, dar e foarte draguta. Am zis usor, in timp ce imi aducea aminte de el...acel el...despre care nu i-as fi povestit niciodata mamei.
- Ti-am zis ca o sa fie asa. A spus pe un ton superior si incredibil de deranjant.
Uram cand avea dreptate, sau cel putin cand credea ca are...Ar fi trebuit sa spun c-am stat toata ziua in banca ca o fraiera si ca m-am impiedicat in drum spre tabla, desi nu ar fi fost imposibil.
- Pe langa asta, am mai intalnit si un tip foaaarte dragut! sa vezi ce ochi are! Am spus pe un ton de indragostita sprijinindu-mi usor capul in palme. Iar trupul lui este...in momentul acela am realizat ce faceam.
S-a uitat lung la mine, fara sa mai poata spune nimic. Nu puteam sa-mi explic de ce am spus asta cu voce tare, dar...eram aproape sigura ca gandesc.
- Cred ca asta este momentul potrivit pentru a incepe aceasta discutie. Spune incet, devenind putin serioasa.
- Discutie, despre ce?
- Acum ai crescut mare...si deja, poate..te gandesti sa incerci "senzatii noi"...A spus intrerupt, dabea chinuindu-se sa formuleze.
Stiam la ce se referea, dar nu-mi doream sa continuie.
- Aceasta este o perioada foarte delicata, si trebuie sa sti cum sa gandesti, cum sa incepi....sa te protejezi.
Gura mi s-a deschis instinctiv, prinzand o noanta sangerie in ombraji.
- Mama nu as ajunge chiar asa...
- Draga mea, nu de acum! mai asteapta...ai destul timp!
- Ok, nu vreau sa vad cum va continua aceasta conversatie! M-am ridicat rapid, pentru a nu mai putea scoate nici un cuvant. Trebuia sa discute asta cu mine odata...dar mi se parea penibil.
M-am dus direct in camera, incuiand-o in urma mea. Nu vroiam sa mai am cine stie ce supriza, ar putea veni sa continuam discutia "educativa". M-am bagat direct in pat, adormind fara nici o problema, pentru prima data...
Dimineata urmatoare razele puternice ale soarelui, imi magaiau firav pielea fetei, orbindu-ma cu o culoare insuportabila de galben. M-am ridicat fara pic de chef din pat indreptandu-ma spre baie. Picaturi fierbinti din dus imi inundau trupul, cerand cu disperare ca acesta sa nu se mai termine. M-am spalat mai apoi pe dinti, trecand peste micul de jun. O alta dimineata in care hainele pareau o misiune imposibila. M-am hotarat intr-un final sa raman imbracata cu o pereche de pantaloni foarte scurti de plugi, o pereche de ÅŸosete albe lungi pana la genunchi, si un tricou alb cu un model pe care nu il puteam intelege. Mi-am luat gheozdanul alergand mai apoi cu disperare pe scari, amintindu-mi in ultima clipa ca azi intram mai devreme. Din fericire mama s-a hotarat sa ma duca si azi la scoala. Odata ajunsa acolo am inaintat indiferenta printre elevi, intrand direct in clasa. Se pare ca banca mea a fost ocupata, de data aceasta fiind goala doar ultima de la fereastra. Nu era rau, dabea puteam sa ma pierd cu gandul mai usor. Prima ora...desen. Pot sa spun nu stau foarte rau la acest capitol. Nu dupa mult timp se sunase. Profa' a intrat in clasa trecand cu vedearea venirea noii sale elevi...eu. A inceput dur cu o portie de teorie consitenta. Sa fim serios, la desen? teorie? cine mai face si regulile astea? Stateam si priveam plictisita pe geam, gandindu-ma la ceea ce aveam sa fac in pauza. Ma voi intalni din nou cu el?
Timpul trecea, extrem de greu, devenindu-mi deodata cel mai mare dusman. Priveam terifiata ceasul ce parea ca sta pe loc, simtind ca o sa innebunesc. Intr-o clipa, atentia mi-a fost captata de un zgomot timid ce venea dinspre geam. M-am apropiat usor, sperand ca profa' nu ma va observa. O vedeam pe Aiko cum sarea nebunesc facandu-mi cu mana. Am deschis rapid geamul, spunand in soapta, sperand sa nu fiu auzita de nimeni:
- Aiko, ce naibii cauti aici?
- Pai am uitat ca azi intram mai devreme si am intarziat. A spus pe un ton nevinovat, aparandu-i un zambet inocent pe fata.
Am sarit iute la locul meu, odata ce am auzit vocea profei' rasunand cu putere in clasa:
- Va rog sa incercati sa faceti desenele sa semene cat de cat cu al meu, bine? a inceput sa deseneze ceva pe tabla, atenta la fiecare detaliu.
In timp aceasta desavarsea un desen impecabil, o linistea asupritoare a pus stapanire pe clasa. Am aruncat o privire rapida pe geam, curioasa sa vad daca Aiko a plecat. Nu...nu plecase, dar nici nu avea chef sa stea si sa se uite la mine. A inceput sa se strambe fara nici un motiv, sarind prostesc dintr-o parte in alta. Am inceput sa rad zgomotos, spunand cu o voce mult prea stridenta:
- Esti nebuna? Ce tot faci acolo? am spus amuzata rupand linistea si atragand privirea tuturor.
Profa' se apropia de mine cu mainile in san, coborandu-si usor ochelari de pe nas. Tremuram din toate incheieturile, chinuindu-ma sa gasesc cuvintele potrivite in sinea mea. Probabil crezuse ca acele cuvinte i-au fost adresate iei, in legatura cu desenul.
- E vreo problema? intreaba aceasta cu un ton putin sarcastic.
- Imi pare rau...nu vorbeam cu dumneavoastra...am spus inghtind in sec de cateva ori.
- Atunci cu cine? ma intreaba serioasa plina de curioazitate.
Ar fi fost o idee destul de buna sa ma prefac ca am lesinat. Insa nu am fost nevoita. Usa s-a deschis brutal in timp ce un baiat inainta gratios in clasa. Dar totusi...acest tip foarte simpatic cine era?
- Buna dimineata! spuse acesta delicat, in timp ce buzele lui se arcuiau intr-un zambet pretios.
- Buna dimineata, Ryo! Cu ce te putem ajuta? intreaba aceasta putin enervata de aparitia acestuia.
- Am nevoie de un marker, daca sunteti amabili sa imi dati ! spune el uitandu-se discret prin clasa.
- Itsuki, fi dragut si oferai colegului tau un marker. Spunea incercand sa scape cat mai repede de el.
Inainte de a pleca am vazut cum trimisese in sarut spre geam, spre....Aiko. Aceasta se prefacu ca il prinde, chicotind discret.
Se pare ca profa, nu a mai vrut sa continuie aceea discutie. Probabil observase deja ca nu va ajunge nicaieri cu ea. A continuat desenul, indiferenta de ceea ce se inamplase. Eu, am continuat sa vorbesc cu Aiko restul orei, riscand sa fiu din nou auzita.
Dupa alte cateva zeci de minute, sa sunat. Aiko a intrat in clasa aruncandu-si neglijent gheozdanul in banca. Si-a scos MP4-ul pregatita pentru o ora in care plictiseala isi spunea cuvantul. Am continuat sa privesc pe geam, nescotand nici un sunet tot restul pauzei. Nu mi-am dat seama cand, dar se sunase, iar profesorul era deja in clasa. A inceput sa predea, anumite chestii fara nici o nima. Nu prea ma mai interesa ce zicea el...ci mai degraba ce avea sa zica Aiko.
- Deeci...cine era tipul ala dragut care a intrat mai devreme in clasa la ora de desen? Am observat ca il fixai cu privirea, si nu orice privire ! In plus, am vazut sarutul acela pe care ti l-a trimis, iar tu cum te-ai prefacut ca il prinzi ! Cine e? E ceva intre voi? am spus aproape pe nerasuflate, dar destul de incet incat sa nu fiu auzita.
- Ăăă...trebuie sa cantam asta? ma intreaba indiferenta, scotandu-si casca din ureche si aratandu-mi cu degetul un cantec din carte.
- Chiar nu ai auzit nimic din ce am spus? intreb, prinzad un ton putin dezamagit.
- Ăăm...nu chiar. Raspunde scurt in timp ce se pragatea sa isi bage casca din nou in urche. Am prins-o rapid de mana repetandu-i:
- Am întrebat cine era tipul care a intrat la ora de desen si ţi-am spus că am văzut faza cu sarutul.
- Aaa...
M-a mai privit timp de cateva secunde, intorcandu-si mai apoi capul indiferenta uitandu-se din nou la cantec. Am privit-o enervata cateva momente, apoi tragand de firul de la casca, pe care vroia sa si-l puna din nou in ureche. I-am intors capul spre mine, intreband din nou aproape fara rost:
- Chiar nu vrei sa imi spui nimic?
- Aaam...ce sa iti spun?
- Aaah ! Renunt ! spun enervata de atitudinea ei.
Am intors capul in cealalta directie, incercand sa par cat mai iritata. Functiona. A inceput sa vorbeasca, dar vroiam sa par cat mai indiferenta, asa ca am continuat sa par neinteresata de ceea ce spunea. Atentia mi-a fost captata, cand subiectul a fost patruns:
- Da, ai drepate...e prietenul meu.
- Serios?
- Normal..de ce as mini? ce ti se pare ca e prea bun pentru mine sau ce? A spus intrerupt, prinzand la sfarsit un ton putin ironic.
- Ce? Nu...nu asta am vrut sa spun...Am spus putin ingrijorata de ceea ce reusisem sa iluzionez.
- Stai linistita, nu vorbeam serios!
- Scuze, dar arata chiar foate bine! Spun putin entuziasmata.
- Stiu, ma mir ca am reusit sa il tin langa mine pana acum...
- A vrut sa va desp...nu m-a mai lasat sa continui, vrobind destul de sigura pe faptul ca stia ce vreau sa spun:
- Nu, dar sti, liceul e plin de fete dornice oricand de o noua aventura, care se pare ca il vaneaza la fiecare pas.
- Si pe tine nu te deranjeaza lucrul asta?
- Pai, nu prea. Defapt mai mult ma amuz vazandu-le cum ma privesc geloase cand ne tinem de mana. Cand mergem pe hol sau in curtea scolii impreuna, sau atunci cand ne sarutam. Doamne! Mai au putin si se fac verzi de indivie! A spus putin amuzata.
Nu am mai spus nimic. Am dat usor din cap, prinzand un zambet discret, cat se poate de fals. Am asteptat sa se sune, continuand sa privesc in gol fara a fi atenta la ceea ce profesorul explica ce tarie.
Poze:
Ryo: http://i104.photobucket.com/albums/m200/...e_him1.jpg