28-10-2009, 09:32 AM
multumesc de comentarii :3: am incercat sa tin cont de sfaturile voastre, sper ca am si reusit.
Cap. 3
Mergand lent pe coridoarele lungi ale scolii impreuna cu gasca, observ undeva intr-un colt ferit de ochii lumii, doua fete noi, pe care nu le-am mai vazut, ambele brunete, una cu parul scurt, ochii roshii ca rubinul, imbracata intr-o rochita alb cu negru, ce plangea in hohote, iar una cu parul lung, ochii ca cel mai intunecat abis, ce parea foate ingrijorata. Era imbracata intr-un tricou negru si o fusta calbena. Incerca sa o calmeze pe prima tanara, dar nu avea mari progrese. Ma opresc, iar Aisa, fiind in spatele meu vorbind cu grupul se ciocneste de mine, obligandu-ma sa fac un pas in fata. Nu imi iau nici o clipa privirea de pe cele doua nou-venite, fiind prinsa in vraja amintirilor dureroase, acelei zile blestemate, in care am aflat ca mama a murit.
~Flashback~
Sunt in pauza mare si ascult muzica la telefon, din lipsa de preocupare. Caut un numar in agenda insa inainte de a apasa pe tasta de apel ma suna Shikamaru, un baiat din clasa fratelui meu, cu parul prins intr-o coada in varful capului. Imi spune sa vin la el in clasa, pentru ca este ceva urgent. Inchei convorbirea cu un grabit “bine†si ma ridic din banca in fuga. Alerg ca nebuna pe coridor pana dau de o usa inchisa. O deschit cu putere trantind-o de perete, atragand atentia elevilor. Imediat ce vad grupul fratiorului meu ma indrept rapid spre acel loc. Ajung la destinatie, dar nimeni nu ma baga in seama, asa ca il dau pe Shikamaru din fata mea si ce credeti ca vad? Pe Naruto sprijinit de perete, lasandu-se in jos, parca stergand zidul. Ajunge cu fundul de podea si ridica fata pentru a ma privi. Am putut observa obrajii lui uzi. Sar la gatul lui imbratisandu-l cu putere. Imi raspunde la imbratisare strangandu-ma mai mult la pieptul lui. Sasuke s-a aplecat si mi-a pus mana pe umar. I-am dat drumul lui Naruto si mi-am indreptat privirea spre brunet.
-De ce este in halul asta? L-am intrebat cu vocea stinsa privindu-l in ochi. Nu mi-a raspuns. Doar si-a indreptat privirea in jos semn ca nu stie. Cand am vazut gestul acesta, m-am ridicat in picioare si l-am ajutat si pe fratiorul meu. L-am dus in banca lui si m-am aplecat in fata lui.
-Sune-mi, te rog, ce s-a intamplat? L-am intrebat cu lacrimi in ochi, sperand la niste explicatii, insa nu le-am primit. Mi-a dat telefonul lui sa citesc un mesaj:
“Naruto, vin-o acasa cu surorile tale! Mama voastra a facut un accident cu masina si a murit.†Atat am putut citi, pentru ca imediar privirea mi s-a incetosat si lacrimile au inceput sa se perelinga pe obraji. Nu am mai rezistat si m-am ridicat in picioare, aruncand cu telefonul in perete, spargandu-l. Baietii s-au apropiat de mine incercand sa ma calmeze, dar nu au reusit. L-am prins pe Naruto de gulerul camasii si l-am trantit de perete. Toti ma priveau uimiti. Isi puneau aceeasi intrebare : “De unde are puterea asta?†Nu am bagat in sema sosotelele ce se auzeau. Mi-am continuat discutia inexistenta, pana acum, cu fratele meu.
-Spune-mi ca este o gluma proasta! Spune-mi ca mama este acasa cu tata! Am zbierat ca nebuna exact cand profesorul a intrat in clasa. Cand mi-a vazut izbucnirea nu a mai putut spune nimic altceva decat:
-Ce se petrece aici? Nimeni nu i-a raspuns. Si asta la enervat rau.
-Stai, te rog, surioara! Nu este vina mea ca mama a …murit! Imi spuse naruto incercand sa ma calmeze. M-am oprit. Avea dreptate. Am cazut in genunchi si mi-am pus mainile la ochi incepand sa plang. Ma durea atat de tare. Ma simteam de parca as fi primit un glont in cap. Am avut parte de multe necazuri in viata, dar asta le intrecea pe toate. Sasuke s-a apropiat de noi punandu-mi mainile pe umeri.
-Sakura, Naruto, ce s-a intamplat? Intreba acesta ingrijorat de reactia mea de mai devreme.
-Ma… ma… mama a … mu… mu…murit! Am spus printre sughituri. Nu am mai stat pe ganduri. M-am ridicat in picioare si am inceput sa alerg pana am ajuns pe un coridor intunecat. Ma asez pe cimentul rece, ma dau cu capul de perete si imi pun genunchii la piept. Din clasa de unde am iesit fugind, vin Sasuke, Naruto si domnul profesor. Se apropie grabiti spre mine, dupa care brunetul ma ia in bratele sale calde si puternice. Pana sa ajungem la cabinet, am lesinat in stransoarea baiatului, bagand spaima in sufletul fratiorului meu.
~End Flashback~
Ma uit in continuare la cele doua fete de pe coridor. Imi dau seama ca este acelasi coridor pe care am alergat in acea zi. Gasca incepe sa se ingrijoreze si incep a ma zgaltai in incercarea de a ma trezi. Langa fete si-au facut aparitia si “trupa†dragului meu fratior. Naruto si Sasuke stiau ce se intampla cu mine asa ca iar m-au luat in brate, numai pentru a nu mai vedea acea imagine. Au fugit repede in clasa cu mine si m-au pus in banca mea. Blondul mi-a dat o palma si m-am trezit din visarea mea cu ochii deschisi. Imi scutur capul de 2-3 ori si ma uit in jur incercad sa imi amintesc cele intamplate.
-Ce am mai facut si de data asta? Intreb, sperand sa aflu detali, dar nu primesc raspunsuri decat o imbratisare de la Naru. Ii raspund la imbratisare oarecum socata si ma uit surprinsa la brunet si la fetele ce ma inconjurau.
-Sa spunem doar ca amintirile dureroase revin in mintea ta si persista mai mult decat ar trebui. Imi spune Sasuke cu atat de multa usurinta incat imi era prea greu sa nu il cred. Ma ridic din bratele fratelui meu si incep sa alrg pe holul intunecat pana dau de cele doua fete. Ma aplec la nivelul lor si pun mana pe umarul celei ce plange. Isi indreapta privirea spre mine si imi sare la piept imbratisandu-ma strans. Desi nu stiam nimic despre ea, i-am raspuns stramsori apropiind-o si mai mult de trupul meu.stam asa o bucata buna de timp pana nu mai aud suspine. O indepartez putin si sunt intampinata de un zambet urias. Ma ridic in picioare si o ajut si pe ea. Cealalta bruneta se ridica dupa noi.
-De ce plangeai atat de tare? Intreb sperand sa nu o fac sa isi aminteasca tot motivul pentru a nu incepe iar sa verse lacrimi amare. Ma tinea strans de mana si imi spune ca a ramas orfana. O privesc surprinsa ca zambeste atat de mult dupa ce a aflat vestea si o imbratisez iar. Ii mai pun o intrebare simpla si imi raspunde mult mai usor.
-Chinatsu! Insa toti imi spun China sau Chin. Spune cu zambetul de ingeras pe buzele usor conturate de un strugurel transparent.
-Dar tu cum te numesti? Din cate am observat sunteti prietene bune! De aceasta data o intreb pe cealalta bruneta, cea cu parul lung, ce acum privea la noi fericita.
-Ma numesc Kinoshita si, da, sunt prietene bune. Imi spune chicotind. Este vericoara mea. Continua Kino zambind prieteneste. Le-am spus cum ma cheama si ca sunt clasa aX-a. Am aflat ca si China este in clasa cu mine, iar Kino este in clasa cu Naruto. Le iau pe amandoua de mana si ma indrept spre clasa mea unde ma asteptau ceilalt prieteni ai mei.
-Hei, baieti! Am strigat cat am putut de tare pentru a face liniste. Ma duc la banca mea si le prezint pe cele doua verisoare. S-au imprietenit repede, asa ca fratele meu cu Sasu si Kino se duc la ei in clasa. O asez pe China in banca din fata mea. Profesorul intra in clasa, iar Aisa si bruneta se duc langa catedra sa se prezinte. In cinci minute se intorc inapoi in banci, si ora de dirigentie a inceput. Era sa adorm dar m-am descurcat. Profesorul era tanar, blond cu ochi albastri si cam nebun. Il chema Eduart. Asa au trecut 5 ore din viata mea. Plictisitor.
Aud un sunet. Oare ce o fi? Mi-am dat seama! Este clopotelul ce anunta sfarsitul orelor. Ma ridic in picioare, imi iau cartile si caietele de pe banca si le pun in ghiozdanul meu. Imi iau ramas bun de la prieteni, si ma indrept spre clasa fratelui meu. Merg lent, parca asteptand un melc sa ma depasasca. Eram cu mintea departe. Ma tot gandeam la China, cum de a reusit sa zambeasca atat de frumos si real, dupa aflarea vesti. Probabil s-a gandit ca nu este singura, ca are prieteni care tin la ea si ca viata merge inainte cu bune sau cu rele. Eu nu am gandit asa, iar acum regret asta. Imi indepartez orice gand si observ ca sunt in clasa fratelui meu, el strangandu-si lucrurile. Il strig sa se grabeasca si pornim pe scarile ce duc in jos, spre parter. Iesim din inchisoarea pe care uni o numesc scoala si il rog pe Naruto sa imi imprumute telefonul lui. Mi-l da si eu dau direct la mesaje, sa vad daca asters acea veste ce mi-a luat 20 de ani din viata. Din fericire nu mai este si zambesc triunfator. Ii inmanez telefonul si grabesc pasul spre casa. Aud ca ne striga cineva si ma intorc. O vad pe Arishima ca alearga dupa noi cu un caiet in mana. Mi-l inmaneaza si ne insoteste pana acasa. Imi iau ramas bun de la ea si intru, in compania fratelui meu, in sufragerie. Acolo oobservam ca doctorul coboara scarile cu tata in urma lui, amandoi destul de ingrijorati.
Cap. 3
Mergand lent pe coridoarele lungi ale scolii impreuna cu gasca, observ undeva intr-un colt ferit de ochii lumii, doua fete noi, pe care nu le-am mai vazut, ambele brunete, una cu parul scurt, ochii roshii ca rubinul, imbracata intr-o rochita alb cu negru, ce plangea in hohote, iar una cu parul lung, ochii ca cel mai intunecat abis, ce parea foate ingrijorata. Era imbracata intr-un tricou negru si o fusta calbena. Incerca sa o calmeze pe prima tanara, dar nu avea mari progrese. Ma opresc, iar Aisa, fiind in spatele meu vorbind cu grupul se ciocneste de mine, obligandu-ma sa fac un pas in fata. Nu imi iau nici o clipa privirea de pe cele doua nou-venite, fiind prinsa in vraja amintirilor dureroase, acelei zile blestemate, in care am aflat ca mama a murit.
~Flashback~
Sunt in pauza mare si ascult muzica la telefon, din lipsa de preocupare. Caut un numar in agenda insa inainte de a apasa pe tasta de apel ma suna Shikamaru, un baiat din clasa fratelui meu, cu parul prins intr-o coada in varful capului. Imi spune sa vin la el in clasa, pentru ca este ceva urgent. Inchei convorbirea cu un grabit “bine†si ma ridic din banca in fuga. Alerg ca nebuna pe coridor pana dau de o usa inchisa. O deschit cu putere trantind-o de perete, atragand atentia elevilor. Imediat ce vad grupul fratiorului meu ma indrept rapid spre acel loc. Ajung la destinatie, dar nimeni nu ma baga in seama, asa ca il dau pe Shikamaru din fata mea si ce credeti ca vad? Pe Naruto sprijinit de perete, lasandu-se in jos, parca stergand zidul. Ajunge cu fundul de podea si ridica fata pentru a ma privi. Am putut observa obrajii lui uzi. Sar la gatul lui imbratisandu-l cu putere. Imi raspunde la imbratisare strangandu-ma mai mult la pieptul lui. Sasuke s-a aplecat si mi-a pus mana pe umar. I-am dat drumul lui Naruto si mi-am indreptat privirea spre brunet.
-De ce este in halul asta? L-am intrebat cu vocea stinsa privindu-l in ochi. Nu mi-a raspuns. Doar si-a indreptat privirea in jos semn ca nu stie. Cand am vazut gestul acesta, m-am ridicat in picioare si l-am ajutat si pe fratiorul meu. L-am dus in banca lui si m-am aplecat in fata lui.
-Sune-mi, te rog, ce s-a intamplat? L-am intrebat cu lacrimi in ochi, sperand la niste explicatii, insa nu le-am primit. Mi-a dat telefonul lui sa citesc un mesaj:
“Naruto, vin-o acasa cu surorile tale! Mama voastra a facut un accident cu masina si a murit.†Atat am putut citi, pentru ca imediar privirea mi s-a incetosat si lacrimile au inceput sa se perelinga pe obraji. Nu am mai rezistat si m-am ridicat in picioare, aruncand cu telefonul in perete, spargandu-l. Baietii s-au apropiat de mine incercand sa ma calmeze, dar nu au reusit. L-am prins pe Naruto de gulerul camasii si l-am trantit de perete. Toti ma priveau uimiti. Isi puneau aceeasi intrebare : “De unde are puterea asta?†Nu am bagat in sema sosotelele ce se auzeau. Mi-am continuat discutia inexistenta, pana acum, cu fratele meu.
-Spune-mi ca este o gluma proasta! Spune-mi ca mama este acasa cu tata! Am zbierat ca nebuna exact cand profesorul a intrat in clasa. Cand mi-a vazut izbucnirea nu a mai putut spune nimic altceva decat:
-Ce se petrece aici? Nimeni nu i-a raspuns. Si asta la enervat rau.
-Stai, te rog, surioara! Nu este vina mea ca mama a …murit! Imi spuse naruto incercand sa ma calmeze. M-am oprit. Avea dreptate. Am cazut in genunchi si mi-am pus mainile la ochi incepand sa plang. Ma durea atat de tare. Ma simteam de parca as fi primit un glont in cap. Am avut parte de multe necazuri in viata, dar asta le intrecea pe toate. Sasuke s-a apropiat de noi punandu-mi mainile pe umeri.
-Sakura, Naruto, ce s-a intamplat? Intreba acesta ingrijorat de reactia mea de mai devreme.
-Ma… ma… mama a … mu… mu…murit! Am spus printre sughituri. Nu am mai stat pe ganduri. M-am ridicat in picioare si am inceput sa alerg pana am ajuns pe un coridor intunecat. Ma asez pe cimentul rece, ma dau cu capul de perete si imi pun genunchii la piept. Din clasa de unde am iesit fugind, vin Sasuke, Naruto si domnul profesor. Se apropie grabiti spre mine, dupa care brunetul ma ia in bratele sale calde si puternice. Pana sa ajungem la cabinet, am lesinat in stransoarea baiatului, bagand spaima in sufletul fratiorului meu.
~End Flashback~
Ma uit in continuare la cele doua fete de pe coridor. Imi dau seama ca este acelasi coridor pe care am alergat in acea zi. Gasca incepe sa se ingrijoreze si incep a ma zgaltai in incercarea de a ma trezi. Langa fete si-au facut aparitia si “trupa†dragului meu fratior. Naruto si Sasuke stiau ce se intampla cu mine asa ca iar m-au luat in brate, numai pentru a nu mai vedea acea imagine. Au fugit repede in clasa cu mine si m-au pus in banca mea. Blondul mi-a dat o palma si m-am trezit din visarea mea cu ochii deschisi. Imi scutur capul de 2-3 ori si ma uit in jur incercad sa imi amintesc cele intamplate.
-Ce am mai facut si de data asta? Intreb, sperand sa aflu detali, dar nu primesc raspunsuri decat o imbratisare de la Naru. Ii raspund la imbratisare oarecum socata si ma uit surprinsa la brunet si la fetele ce ma inconjurau.
-Sa spunem doar ca amintirile dureroase revin in mintea ta si persista mai mult decat ar trebui. Imi spune Sasuke cu atat de multa usurinta incat imi era prea greu sa nu il cred. Ma ridic din bratele fratelui meu si incep sa alrg pe holul intunecat pana dau de cele doua fete. Ma aplec la nivelul lor si pun mana pe umarul celei ce plange. Isi indreapta privirea spre mine si imi sare la piept imbratisandu-ma strans. Desi nu stiam nimic despre ea, i-am raspuns stramsori apropiind-o si mai mult de trupul meu.stam asa o bucata buna de timp pana nu mai aud suspine. O indepartez putin si sunt intampinata de un zambet urias. Ma ridic in picioare si o ajut si pe ea. Cealalta bruneta se ridica dupa noi.
-De ce plangeai atat de tare? Intreb sperand sa nu o fac sa isi aminteasca tot motivul pentru a nu incepe iar sa verse lacrimi amare. Ma tinea strans de mana si imi spune ca a ramas orfana. O privesc surprinsa ca zambeste atat de mult dupa ce a aflat vestea si o imbratisez iar. Ii mai pun o intrebare simpla si imi raspunde mult mai usor.
-Chinatsu! Insa toti imi spun China sau Chin. Spune cu zambetul de ingeras pe buzele usor conturate de un strugurel transparent.
-Dar tu cum te numesti? Din cate am observat sunteti prietene bune! De aceasta data o intreb pe cealalta bruneta, cea cu parul lung, ce acum privea la noi fericita.
-Ma numesc Kinoshita si, da, sunt prietene bune. Imi spune chicotind. Este vericoara mea. Continua Kino zambind prieteneste. Le-am spus cum ma cheama si ca sunt clasa aX-a. Am aflat ca si China este in clasa cu mine, iar Kino este in clasa cu Naruto. Le iau pe amandoua de mana si ma indrept spre clasa mea unde ma asteptau ceilalt prieteni ai mei.
-Hei, baieti! Am strigat cat am putut de tare pentru a face liniste. Ma duc la banca mea si le prezint pe cele doua verisoare. S-au imprietenit repede, asa ca fratele meu cu Sasu si Kino se duc la ei in clasa. O asez pe China in banca din fata mea. Profesorul intra in clasa, iar Aisa si bruneta se duc langa catedra sa se prezinte. In cinci minute se intorc inapoi in banci, si ora de dirigentie a inceput. Era sa adorm dar m-am descurcat. Profesorul era tanar, blond cu ochi albastri si cam nebun. Il chema Eduart. Asa au trecut 5 ore din viata mea. Plictisitor.
Aud un sunet. Oare ce o fi? Mi-am dat seama! Este clopotelul ce anunta sfarsitul orelor. Ma ridic in picioare, imi iau cartile si caietele de pe banca si le pun in ghiozdanul meu. Imi iau ramas bun de la prieteni, si ma indrept spre clasa fratelui meu. Merg lent, parca asteptand un melc sa ma depasasca. Eram cu mintea departe. Ma tot gandeam la China, cum de a reusit sa zambeasca atat de frumos si real, dupa aflarea vesti. Probabil s-a gandit ca nu este singura, ca are prieteni care tin la ea si ca viata merge inainte cu bune sau cu rele. Eu nu am gandit asa, iar acum regret asta. Imi indepartez orice gand si observ ca sunt in clasa fratelui meu, el strangandu-si lucrurile. Il strig sa se grabeasca si pornim pe scarile ce duc in jos, spre parter. Iesim din inchisoarea pe care uni o numesc scoala si il rog pe Naruto sa imi imprumute telefonul lui. Mi-l da si eu dau direct la mesaje, sa vad daca asters acea veste ce mi-a luat 20 de ani din viata. Din fericire nu mai este si zambesc triunfator. Ii inmanez telefonul si grabesc pasul spre casa. Aud ca ne striga cineva si ma intorc. O vad pe Arishima ca alearga dupa noi cu un caiet in mana. Mi-l inmaneaza si ne insoteste pana acasa. Imi iau ramas bun de la ea si intru, in compania fratelui meu, in sufragerie. Acolo oobservam ca doctorul coboara scarile cu tata in urma lui, amandoi destul de ingrijorati.