09-01-2010, 06:36 PM
Scuze pentru intarziere dar lenea e mare....Am pus alinetele,dar nu stiu de ce dar nu au aparut :(
*
Melinda se plimba linistita pe strada prafuita, bucurandu-se de razele palide ale soarelui. Privea atenta chipurile agitate ale oamenilor,zambind multumita. Era incantata ca nu se purta ca ei, nepasatoare, dand cu piciorul la viata pe care o aveau si la momentele frumoase pe care le puteau petrece. Ei nu ii pasa de graba asta zilnica, de oboseala permanenta. Ii placea faptul ca era pe jumatate vampir.
Avusese momente cand regretase acest lucru, dar fusesera scurte si neimportante. Desi nu avusese dreptul la alegere, intr-un fel simtea ca daca ar fi fost om si-ar fi dorit sa devina nemuritoare.
Mama ei fusese o simpla muritoare, fiica a unui cizmar. Se indragostise de un rege al noptii, fiul contelui ce stapanea tinuturile si reusise imposibilul. Din aceasta dragoste profunda, nascuse o fata ce avea gingasia si viata unei muritoare, combinate cu puterea si farmecul unui vampir.
Toti erau surprinsi de mica creatura ata de speciala si toti o studiau, oferindu-i o atentie magulitoare. Isi amintea si acum privirile curioase atintite asupra ei si zambetele mandre ale parintilor....si totusi, mereu preferase sa stea in camera din turn,sa caute in cuferele vechi si sa citeasca din biblioteca. Atentia celorlalti era frumoasa, dar nu atat de interesanta.
Oricum,ea simtise dintotdeauna sentimentul de frica ce-si facea loc in inimile lor, acesta fiind aproape palpabil si facand-o pe fata sa se cutremure. Parca i-ar fi ars oasele, dar focul era rece nu cald....nu simtise asa ceva niciodata.
Dovedise o serie de abilitati deosebite, in ciuda faptului ca se dezvolta ca un om, cresterea fiind destul de accelerata. Pricepea lucruri pe care multi invatati nu le intelegeau, simtea sentimentele din jurul ei si putea sa inteleaga mentalitatea persoanelor de langa ea, reusind sa ii controleze destul de usor, acestea fiind atrase si de farmecul mostenit de la tatal ei. Desi, de cele mai multe ori nu dadea doi bani pe oamenii magulitori,ascundea asta foarte bine, fiind o buna actrita, acest lucru fiind natural.
Amintirile curgeau....fata gandindu-se la noapte aceea.....
Era o seara calda de vara, aerul de-abia mai putea fi respirat. Nu se auzea nici un zgomot cu exceptia cantecului greierilor, care rasuna in linsitea deplina. Era pe terasa, cand auzi....zgomote puternice, tipete.....undeva in departare un fum gros.....
Nu intelegea ce se intampla. De ce sa fie atacati? Care era problema? Simti o mana rece pe spate si se intoarse speriata. Chipul palid al mamei ei ii aparu in minte, facand-o sa tresara.Ceva nu era in regula cu ea dar nu putea spune ce. Ochii mari, verzi,pareau usor umezi, iar fata reusi sa indentifice si altceva in ei...da, era frica....o frica profunda...intunecata.
Femeia o trase grabita, murmurand incet. Urechile fine ale Melindei resuira sa auda cuvintele speriate: "Trebuie sa iti explic.Vino cu mine"
O conduse intr-un salon mic, pe care nu il mai foloseau acum. Tipetele erau estompate de peretii grosi, dar fata nu putea sa stea linistita. Intelegea ca erau atacati de unii de-ai lor...de vampiri.Mama ei privi intr-o oglinda frumos impodobita, murmurand pe o limba neinteleasa. Suprafata din sticla se deschise, lasand-o pe femeie sa scoata dinauntru o cutie cu pietre pretioase. O deschise cu grija, scotand la iveala un pandantiv frumos incrustat.Acesta stralucea in lumina difuza din camera, raspandind o lumina verde.
-Acesta este Oracolul Zeitei Parashakti. Eu sunt o Protectoare asa cum au fost toate femeile din generatia familiei mele. Misiunea mea este de al proteja, deoarece are puteri inimaginabile, care, ar putea cauza distrugeri....In seara asta voi muri.Un grup de vampiri ne ataca pentru a te putea lua de partea lor, dar nu trebuie sa iti faci griji. Asa ceva nu se va intampla.Totusi, sunt sigura ca nu vom supravietui asa ca misiunea ta este sa il pazesti,deoarece daca strainii il vor vedea sau ii vor simti puterea, isi vor da seama ca nu e pierdut asa cum se spune si il vor cauta.
Melinda o privea curioasa, dar in acelasi timp speriata. Mama o saruta pe frunte, ii spuse sa stea ascunsa si ca tatal ei ii transmite toata dragostea. Peste cateva clipe....bruneta ramase singura, incercand sa se lupte cu sentimentul de neliniste. Nu vroia sa creada ca parintii ei vor muri si se gandea in continuare ca vor aparea pe usa invingatori, cu zambetele lor atat de perfecte. Insa acest lucru nus e intampla...
Lupta se terminase peste cateva ore, singura supravietuitoare fiind ea.
Isi aminti cum plecase, cum il intalnise pe Aion si il crezuse speranta ei. Se inselase. Dar asta era o alta poveste, care inca nu se termianse.
Urca grabita treptele de la caminul parasit, verificand daca mina de creion de la usa era intreaga. Nu vroia sa riste sa aiba vizitatori.Cerceta atenta imprejurimile, totul parand in regula si intra in cladire, in mirosul puternic de mucegai cu care se obisnuise deja.
*
Melinda se plimba linistita pe strada prafuita, bucurandu-se de razele palide ale soarelui. Privea atenta chipurile agitate ale oamenilor,zambind multumita. Era incantata ca nu se purta ca ei, nepasatoare, dand cu piciorul la viata pe care o aveau si la momentele frumoase pe care le puteau petrece. Ei nu ii pasa de graba asta zilnica, de oboseala permanenta. Ii placea faptul ca era pe jumatate vampir.
Avusese momente cand regretase acest lucru, dar fusesera scurte si neimportante. Desi nu avusese dreptul la alegere, intr-un fel simtea ca daca ar fi fost om si-ar fi dorit sa devina nemuritoare.
Mama ei fusese o simpla muritoare, fiica a unui cizmar. Se indragostise de un rege al noptii, fiul contelui ce stapanea tinuturile si reusise imposibilul. Din aceasta dragoste profunda, nascuse o fata ce avea gingasia si viata unei muritoare, combinate cu puterea si farmecul unui vampir.
Toti erau surprinsi de mica creatura ata de speciala si toti o studiau, oferindu-i o atentie magulitoare. Isi amintea si acum privirile curioase atintite asupra ei si zambetele mandre ale parintilor....si totusi, mereu preferase sa stea in camera din turn,sa caute in cuferele vechi si sa citeasca din biblioteca. Atentia celorlalti era frumoasa, dar nu atat de interesanta.
Oricum,ea simtise dintotdeauna sentimentul de frica ce-si facea loc in inimile lor, acesta fiind aproape palpabil si facand-o pe fata sa se cutremure. Parca i-ar fi ars oasele, dar focul era rece nu cald....nu simtise asa ceva niciodata.
Dovedise o serie de abilitati deosebite, in ciuda faptului ca se dezvolta ca un om, cresterea fiind destul de accelerata. Pricepea lucruri pe care multi invatati nu le intelegeau, simtea sentimentele din jurul ei si putea sa inteleaga mentalitatea persoanelor de langa ea, reusind sa ii controleze destul de usor, acestea fiind atrase si de farmecul mostenit de la tatal ei. Desi, de cele mai multe ori nu dadea doi bani pe oamenii magulitori,ascundea asta foarte bine, fiind o buna actrita, acest lucru fiind natural.
Amintirile curgeau....fata gandindu-se la noapte aceea.....
Era o seara calda de vara, aerul de-abia mai putea fi respirat. Nu se auzea nici un zgomot cu exceptia cantecului greierilor, care rasuna in linsitea deplina. Era pe terasa, cand auzi....zgomote puternice, tipete.....undeva in departare un fum gros.....
Nu intelegea ce se intampla. De ce sa fie atacati? Care era problema? Simti o mana rece pe spate si se intoarse speriata. Chipul palid al mamei ei ii aparu in minte, facand-o sa tresara.Ceva nu era in regula cu ea dar nu putea spune ce. Ochii mari, verzi,pareau usor umezi, iar fata reusi sa indentifice si altceva in ei...da, era frica....o frica profunda...intunecata.
Femeia o trase grabita, murmurand incet. Urechile fine ale Melindei resuira sa auda cuvintele speriate: "Trebuie sa iti explic.Vino cu mine"
O conduse intr-un salon mic, pe care nu il mai foloseau acum. Tipetele erau estompate de peretii grosi, dar fata nu putea sa stea linistita. Intelegea ca erau atacati de unii de-ai lor...de vampiri.Mama ei privi intr-o oglinda frumos impodobita, murmurand pe o limba neinteleasa. Suprafata din sticla se deschise, lasand-o pe femeie sa scoata dinauntru o cutie cu pietre pretioase. O deschise cu grija, scotand la iveala un pandantiv frumos incrustat.Acesta stralucea in lumina difuza din camera, raspandind o lumina verde.
-Acesta este Oracolul Zeitei Parashakti. Eu sunt o Protectoare asa cum au fost toate femeile din generatia familiei mele. Misiunea mea este de al proteja, deoarece are puteri inimaginabile, care, ar putea cauza distrugeri....In seara asta voi muri.Un grup de vampiri ne ataca pentru a te putea lua de partea lor, dar nu trebuie sa iti faci griji. Asa ceva nu se va intampla.Totusi, sunt sigura ca nu vom supravietui asa ca misiunea ta este sa il pazesti,deoarece daca strainii il vor vedea sau ii vor simti puterea, isi vor da seama ca nu e pierdut asa cum se spune si il vor cauta.
Melinda o privea curioasa, dar in acelasi timp speriata. Mama o saruta pe frunte, ii spuse sa stea ascunsa si ca tatal ei ii transmite toata dragostea. Peste cateva clipe....bruneta ramase singura, incercand sa se lupte cu sentimentul de neliniste. Nu vroia sa creada ca parintii ei vor muri si se gandea in continuare ca vor aparea pe usa invingatori, cu zambetele lor atat de perfecte. Insa acest lucru nus e intampla...
Lupta se terminase peste cateva ore, singura supravietuitoare fiind ea.
Isi aminti cum plecase, cum il intalnise pe Aion si il crezuse speranta ei. Se inselase. Dar asta era o alta poveste, care inca nu se termianse.
Urca grabita treptele de la caminul parasit, verificand daca mina de creion de la usa era intreaga. Nu vroia sa riste sa aiba vizitatori.Cerceta atenta imprejurimile, totul parand in regula si intra in cladire, in mirosul puternic de mucegai cu care se obisnuise deja.