20-09-2009, 12:40 PM
*
Cei patru privira peretele prin care disparuse fata ,iar apoi la monstru,ajungand la concluzia ca o subestimasera. Crezusera ca era un vampir ca oricare altul, dar nu luasera in calcul ideea ca ea sa aiba anumite puteri.
Diana tipa nervoasa, strangandu-si in pumni fusta pe care o purta. Nimeni nu ii mai scapase pana acum si nimeni nu indraznise sa ii vorbeasca asa. Isi jura ca o va gasi pe fata aceea si ca va plati,iar asta,se va intampla cat mai curand.
Prinsa in ganduri, nici nu observa cand Toth arunca spre ea o minge de foc. Brunetul sari, luand-o in brate si ferind-o din calea atacului. Cu un glas linistit, spuse:
-Calmeaza-te! O vom prinde.
- Nici nu se poate altfel. Multumesc Khay.
Blonda sari din bratele lui, continuand sa arunce cu discuri. Toth sufla foc peste ele, distrugandu-le imediat. Diana incerca sa creeze unele mai mari sau sa il orbeasca pe monstru cu o lumina puternica, dar acesta avea o forta uimitoare.
Baiatul cu mitraliera trase in Toth, dar focul topea gloantele. Ullur se apropie incet, incercand sa sara in spatele lui. Baietelul cu fulgerele, tipa alarmat:
-Victor,in spatele tau!
Victor se intoarse,incercand sa o nimereasca. Pantera deschise larg ochii si sari intr-o parte, maraind salbatic.Baiatul tipa multumit:
-Merci Mike.Raman dator.
Dintr-un colt, Khay privea incruntat toata lupta. Stiuse ca fata asta avea sa fie puternica, doar era vampir, dar nu crezuse ca poate crea un monstru din foc sau ca le va da atatea batai de cap.
Diana dadu cu pumnul intr-un zid si tipa:
-Trebuie sa ne retragem! E prea puternic.
Nu-i placea sa fuga si sa renunte la o lupta, dar daca vroia sa supravietuiasca, trebuia sa o faca. Si totusi….pentru a doua oara in acea zi, orgoliul ii fusese ranit.
Cu totii iesira pe usa, daramand cateva ziduri, in speranta ca vor putea opri monstrul. Ullur se ascunse in intuneric, disparand.
Blonda astepta ca se intample asa si cu Toth, dar acesta ii urma, impingand cu jeturi de foc, toate zidurile daramate.
Straduta laturalnica era mai luminata ca niciodata. Zidurile reci, acum, pareau calde, iar fabrica inspaimantatoare, parea frumoasa si primitoare. Lumina se revarsa peste tot, dand culoarea aurului intregului cartier.
Mike arunca cu fulgere in Toth, dar monstrul parea ca are un scut, care le respingea. Un fulger lovi pamantul, trantindu-l pe baiat intr-un stalp.
Ullur aparu din umbra, sarind in spatele lui Victor si trantindu-l la pamant. Isi indrepta ghearele spre fata lui si, in ciuda faptului ca acesta incerca sa se apere cu mainile, il putea omori.
Diana tipa ingrozita, iar Khay se pregatea sa atace felina, inainte sa il ucida pe Victor. Aceasta marai incantata si isi indrepta ghearele spre fata lui,cand, o voce impasibila se auzi de pe acoperis:
-Ullur, Komme Ullur!
*
Melinda trecuse prin zid, zambind multumita. Scapase foarte usor de ei. Fraierii! O subestimasera.
Inainta grabita pe strada, sperand ca Toth sa termine repede cu ei. Nu isi permitea sa piarda timpul cu prostii. Simtise cum Aion isi trimisese urmaritorii dupa ea. Vroia cu disperare sa o gaseasca, dar deocamdata nu va putea, fiind prea bine ascunsa. Si totusi, spera sa nu depisteze magia lui Toth.
La naiba! Toate proveneau de la faptul ca in apropierea orasului asta blestemat nu sunt animale cu sangele carora s-ar fi putut hrani. Asa, trebuia sa bea sangele oamenilor si in felul asta idiotii aia au gasit-o si s-au gandit sa lupte cu ea.Nici nu banuiau in ce pericol se aflau daca o gasea Aion.
Continua sa mearga ingandurata. Nu stia ce sa faca, dar nici prea multe optiuni nu avea. Trebuia sa o gaseasca pe Maestra Genkai si sa devina mai puternica. Maine fa stabili o intalnire cu Gahus si el o va ajuta.
Vru sa ia legatura cu Ullur, sa vada ce face si atunci, simti. Aura unui urmaritor era aproape. Daca venea putin mai la nord, avea sa dea peste puterea spirituala al lui Toth. Trebuia sa il cheme si sa il inchida in sigiliu.
Dadu furioasa cu pumnul in perete si fugi in directia opusa. Singurul lucru care se auzea era ecoul tocurilor ei.
Sari pe un acoperis, apoi pe un altul pana ce ajunse pe cel al restaurantului. Vantul adia usor, rasfirandu-i parul. Privi in jos, observand ca Ullur e pe cale sa-l omoare pe baiatul cu acea mitraliera. Nu avea timp de asa ceva, plus ca prietenii lui ar vrea sa il razbune, iar ea se grabea. Cu glas impunator, zise:
-Ullur, Komme Ullur!
Pantera marai usor si sari pe acoperis, in timp ce Toth o privea intrebator pe bruneta. Melinda spuse:
-Intoarce-te, Toth!
Monstril inchise ochii si incetul cu incetul se evapora, intrand in bratara. Toti o priveau surprinsi, stiind ca i-ar fi putut ucide foarte usor.
-E pe urmele noastre Ullur. Trebuie sa ne intoarcem. raspunse bruneta intrebarii nerostite a panterei.
-Stai!Nu pleci nicaieri!
Melinda isi ingusta ochii privind-o cu raceala pe blonda. Era o fata foarte enervanta si chiar nu avea timp de fitele ei. Isi rasfira parul, aruncandu-i o privire curioasa brunetului. Acesta statea impasibil, privind-o la randul lui.
Fata zambi usor, dupa care disparu. Brunetul ranji fericit, intorcandu-se cu spatele si fiind sigur ca o va revedea. Diana ofta suparata, dupa care il urma alaturi de ceilalti.
II. Prietenie
-Acum vei fi in siguranta, ii sopti cineva tinerei
Dar oare poti fi in siguranta cand trecutul te urmareste
si viitorul este incert?
Soarele stralucea falnic pe bolta cereasca. In aer se simtea o caldura dogoritoare, desi era sfaristul lui martie. La facultatea de medicina era liniste, studentii aflandu-se la cursuri, iar profesorii predand plictisiti. Faceau un efort supraomenesc sa respire in aerul inabusit.La etajul al treilea, in biroul lui, decanul Holmes citea ingrijorat o scrisoare.
Peter Holmes avea peste patruzeci de ani si era un barbat stimat de toata lumea. Era destul de inalt, cu o burta, cam mare, data de varsta. Avea un inceput de chelie si o mustata mereu aranjata. Recitea nelinistit, pentru a doua oara scrisoarea. Lucrurile se complicau.
Dis-de-dimineata, cand venise la facultate, era fericit si increzator. Mancase acum doua zile, trei iepuri si doua caprioare, cand, fusese la camping, la 500 de km de partare de oras. Acum era hranit, facultatea mergea bine, masina nu se mai strica, facturile erau platite si pentru prima oara se simtea minunat.
Totusi, buan dispozitie ii plecase asa de repede cum venise, cand, a gasit pe pervazul geamului, o scrisoare. Stiuse din prima ca aducea probleme. Usa fusese inchisa, asa ca singura cale pe are ii putuse fi trimisa era geamul, asa ca asta te ducea imediatc u gandul al supranatural.
La inceput se gandise sa arunce scrisoarea. In fond, de ce trebuia sa fie el cel care ii ajuta pe toti? Stiuse ca ii va cazua numai probleme. Dar, mai stiuse un lucru: ca nu avea vointa, asa ca va sfarsi prin a o deschide.
Se resemna cu gandul, asa ca se aseza la birou. Deschise usor plicul, despachetand scrisoarea si incepand sa o citeasca:
“Draga Gahus,
Ma aflu in oras de cateva zile. Trebuie sa-ti spun ca sunt foarte nemultumita ca in apropierea orasului asta de nimic, nu am gasit o padure sau un loc, unde sa pot vana animale. Jalnic.
Am fost nevoita sa ma hranesc cu sangele unui om( era un criminal), lucru pe acre-l detest. Fiind un nemernic, mi-am mai alinat constiinta, dar tot sunt scarbita. Fapta mea, mi-a adus o problema, daca poate fi numita asa. Un grup de tineri, cu puteri supranaturale au incercat sa ma opreasca. Se pare ca se ocupa cu distrugerea creaturilor magice.
Nu au fost o problema. Toth s-a ocupat de ei, dar am hotarat sa-l chem inapoi, in sigiliu din cauza ca am simtit prezenta unui urmaritor, asa ca au ramas in viata.
Se pare ca Aion, inca ma cauta. Deocamdata sunt bine ascunsa. Ma aflu aici pentru a o cauta pe Maestra Genkai. Ea e singura care ma poate ajuta sa devin ami puternica.
Poate te intrebi de ce am apelat la tine. Ei bine, stii ca imi esti dator inzecit, asa ca nu ma simt deloc prost, cand te rog sa imi faci rost de o locuinta si poate sa ma bagi in facultatea ta, pentru o mai buna acoperire.
Deocamdata, locuiesc intr-un vechi internat, abandonat, de la marginea orasului. M-am asigurat ca nu sunt urmarita, asa ca m-am strecurat si ti-am lasat scrisoarea.
Dupa cum stii, intr-o scrisoare nu se pot scrie prea multe. Vino deseara, la miezul noptii ca sa mai vorbim.
A ta prietena,
Melinda “
Decanul impaturi scrisoarea si ramase ingandurat. Trebuia sa o ajute, deoarece ii era dator, plus ca tinea la ea. Era singura care avusese incredere in el.
Din Gahus, tipul ciudat, cel care la 18 ani fusese muscat de un varcolac, facuse un barbat in toata firea. Il ajutase si-l convinsese sa manance numai animale. Mereu, la greu, il sprijinise.
Apoi, acesta a hotarat sa imbatraneasca pana la varsta asta. Putea alege pana cand vrea sa creasca. De trei luni a oprit procesul de imbatranire, iar acum se simtea excelent. Datorita Melindei era implinit.
Ea ii era ca o mama, in ciuda faptului ca el avea de aproape doua ori, varsta ei ca om, caci ca vampir, Melinda avea peste 1000 de ani.
Zambi, gandindu-se ca nu s-a schimbat deloc. Scrisoarea ii reflecta personalitatea: mereu dinamica, hotarata, incapatanata si deloc fricoasa in a spune ce gandeste. Totusi, era si un bun pshiholog, de multe ori dandu-si seama cum vor reactiona sau cum trebuie vorbit cu persoanele din jurul ei, fiind si organziata, calma si calculata.
Nu multe persoane ar fi indraznit sa vorbeasca cu un vracolac sau sa se certe cu el, dar ea o facuse si il ajutase mult. Trebuia sa ii fie si el alaturi.
Isi lua servieta, bau si ultimul strop de cafea si iesi pe usa, in cautare aunei locuinte.
*
Cei patru privira peretele prin care disparuse fata ,iar apoi la monstru,ajungand la concluzia ca o subestimasera. Crezusera ca era un vampir ca oricare altul, dar nu luasera in calcul ideea ca ea sa aiba anumite puteri.
Diana tipa nervoasa, strangandu-si in pumni fusta pe care o purta. Nimeni nu ii mai scapase pana acum si nimeni nu indraznise sa ii vorbeasca asa. Isi jura ca o va gasi pe fata aceea si ca va plati,iar asta,se va intampla cat mai curand.
Prinsa in ganduri, nici nu observa cand Toth arunca spre ea o minge de foc. Brunetul sari, luand-o in brate si ferind-o din calea atacului. Cu un glas linistit, spuse:
-Calmeaza-te! O vom prinde.
- Nici nu se poate altfel. Multumesc Khay.
Blonda sari din bratele lui, continuand sa arunce cu discuri. Toth sufla foc peste ele, distrugandu-le imediat. Diana incerca sa creeze unele mai mari sau sa il orbeasca pe monstru cu o lumina puternica, dar acesta avea o forta uimitoare.
Baiatul cu mitraliera trase in Toth, dar focul topea gloantele. Ullur se apropie incet, incercand sa sara in spatele lui. Baietelul cu fulgerele, tipa alarmat:
-Victor,in spatele tau!
Victor se intoarse,incercand sa o nimereasca. Pantera deschise larg ochii si sari intr-o parte, maraind salbatic.Baiatul tipa multumit:
-Merci Mike.Raman dator.
Dintr-un colt, Khay privea incruntat toata lupta. Stiuse ca fata asta avea sa fie puternica, doar era vampir, dar nu crezuse ca poate crea un monstru din foc sau ca le va da atatea batai de cap.
Diana dadu cu pumnul intr-un zid si tipa:
-Trebuie sa ne retragem! E prea puternic.
Nu-i placea sa fuga si sa renunte la o lupta, dar daca vroia sa supravietuiasca, trebuia sa o faca. Si totusi….pentru a doua oara in acea zi, orgoliul ii fusese ranit.
Cu totii iesira pe usa, daramand cateva ziduri, in speranta ca vor putea opri monstrul. Ullur se ascunse in intuneric, disparand.
Blonda astepta ca se intample asa si cu Toth, dar acesta ii urma, impingand cu jeturi de foc, toate zidurile daramate.
Straduta laturalnica era mai luminata ca niciodata. Zidurile reci, acum, pareau calde, iar fabrica inspaimantatoare, parea frumoasa si primitoare. Lumina se revarsa peste tot, dand culoarea aurului intregului cartier.
Mike arunca cu fulgere in Toth, dar monstrul parea ca are un scut, care le respingea. Un fulger lovi pamantul, trantindu-l pe baiat intr-un stalp.
Ullur aparu din umbra, sarind in spatele lui Victor si trantindu-l la pamant. Isi indrepta ghearele spre fata lui si, in ciuda faptului ca acesta incerca sa se apere cu mainile, il putea omori.
Diana tipa ingrozita, iar Khay se pregatea sa atace felina, inainte sa il ucida pe Victor. Aceasta marai incantata si isi indrepta ghearele spre fata lui,cand, o voce impasibila se auzi de pe acoperis:
-Ullur, Komme Ullur!
*
Melinda trecuse prin zid, zambind multumita. Scapase foarte usor de ei. Fraierii! O subestimasera.
Inainta grabita pe strada, sperand ca Toth sa termine repede cu ei. Nu isi permitea sa piarda timpul cu prostii. Simtise cum Aion isi trimisese urmaritorii dupa ea. Vroia cu disperare sa o gaseasca, dar deocamdata nu va putea, fiind prea bine ascunsa. Si totusi, spera sa nu depisteze magia lui Toth.
La naiba! Toate proveneau de la faptul ca in apropierea orasului asta blestemat nu sunt animale cu sangele carora s-ar fi putut hrani. Asa, trebuia sa bea sangele oamenilor si in felul asta idiotii aia au gasit-o si s-au gandit sa lupte cu ea.Nici nu banuiau in ce pericol se aflau daca o gasea Aion.
Continua sa mearga ingandurata. Nu stia ce sa faca, dar nici prea multe optiuni nu avea. Trebuia sa o gaseasca pe Maestra Genkai si sa devina mai puternica. Maine fa stabili o intalnire cu Gahus si el o va ajuta.
Vru sa ia legatura cu Ullur, sa vada ce face si atunci, simti. Aura unui urmaritor era aproape. Daca venea putin mai la nord, avea sa dea peste puterea spirituala al lui Toth. Trebuia sa il cheme si sa il inchida in sigiliu.
Dadu furioasa cu pumnul in perete si fugi in directia opusa. Singurul lucru care se auzea era ecoul tocurilor ei.
Sari pe un acoperis, apoi pe un altul pana ce ajunse pe cel al restaurantului. Vantul adia usor, rasfirandu-i parul. Privi in jos, observand ca Ullur e pe cale sa-l omoare pe baiatul cu acea mitraliera. Nu avea timp de asa ceva, plus ca prietenii lui ar vrea sa il razbune, iar ea se grabea. Cu glas impunator, zise:
-Ullur, Komme Ullur!
Pantera marai usor si sari pe acoperis, in timp ce Toth o privea intrebator pe bruneta. Melinda spuse:
-Intoarce-te, Toth!
Monstril inchise ochii si incetul cu incetul se evapora, intrand in bratara. Toti o priveau surprinsi, stiind ca i-ar fi putut ucide foarte usor.
-E pe urmele noastre Ullur. Trebuie sa ne intoarcem. raspunse bruneta intrebarii nerostite a panterei.
-Stai!Nu pleci nicaieri!
Melinda isi ingusta ochii privind-o cu raceala pe blonda. Era o fata foarte enervanta si chiar nu avea timp de fitele ei. Isi rasfira parul, aruncandu-i o privire curioasa brunetului. Acesta statea impasibil, privind-o la randul lui.
Fata zambi usor, dupa care disparu. Brunetul ranji fericit, intorcandu-se cu spatele si fiind sigur ca o va revedea. Diana ofta suparata, dupa care il urma alaturi de ceilalti.
II. Prietenie
-Acum vei fi in siguranta, ii sopti cineva tinerei
Dar oare poti fi in siguranta cand trecutul te urmareste
si viitorul este incert?
Soarele stralucea falnic pe bolta cereasca. In aer se simtea o caldura dogoritoare, desi era sfaristul lui martie. La facultatea de medicina era liniste, studentii aflandu-se la cursuri, iar profesorii predand plictisiti. Faceau un efort supraomenesc sa respire in aerul inabusit.La etajul al treilea, in biroul lui, decanul Holmes citea ingrijorat o scrisoare.
Peter Holmes avea peste patruzeci de ani si era un barbat stimat de toata lumea. Era destul de inalt, cu o burta, cam mare, data de varsta. Avea un inceput de chelie si o mustata mereu aranjata. Recitea nelinistit, pentru a doua oara scrisoarea. Lucrurile se complicau.
Dis-de-dimineata, cand venise la facultate, era fericit si increzator. Mancase acum doua zile, trei iepuri si doua caprioare, cand, fusese la camping, la 500 de km de partare de oras. Acum era hranit, facultatea mergea bine, masina nu se mai strica, facturile erau platite si pentru prima oara se simtea minunat.
Totusi, buan dispozitie ii plecase asa de repede cum venise, cand, a gasit pe pervazul geamului, o scrisoare. Stiuse din prima ca aducea probleme. Usa fusese inchisa, asa ca singura cale pe are ii putuse fi trimisa era geamul, asa ca asta te ducea imediatc u gandul al supranatural.
La inceput se gandise sa arunce scrisoarea. In fond, de ce trebuia sa fie el cel care ii ajuta pe toti? Stiuse ca ii va cazua numai probleme. Dar, mai stiuse un lucru: ca nu avea vointa, asa ca va sfarsi prin a o deschide.
Se resemna cu gandul, asa ca se aseza la birou. Deschise usor plicul, despachetand scrisoarea si incepand sa o citeasca:
“Draga Gahus,
Ma aflu in oras de cateva zile. Trebuie sa-ti spun ca sunt foarte nemultumita ca in apropierea orasului asta de nimic, nu am gasit o padure sau un loc, unde sa pot vana animale. Jalnic.
Am fost nevoita sa ma hranesc cu sangele unui om( era un criminal), lucru pe acre-l detest. Fiind un nemernic, mi-am mai alinat constiinta, dar tot sunt scarbita. Fapta mea, mi-a adus o problema, daca poate fi numita asa. Un grup de tineri, cu puteri supranaturale au incercat sa ma opreasca. Se pare ca se ocupa cu distrugerea creaturilor magice.
Nu au fost o problema. Toth s-a ocupat de ei, dar am hotarat sa-l chem inapoi, in sigiliu din cauza ca am simtit prezenta unui urmaritor, asa ca au ramas in viata.
Se pare ca Aion, inca ma cauta. Deocamdata sunt bine ascunsa. Ma aflu aici pentru a o cauta pe Maestra Genkai. Ea e singura care ma poate ajuta sa devin ami puternica.
Poate te intrebi de ce am apelat la tine. Ei bine, stii ca imi esti dator inzecit, asa ca nu ma simt deloc prost, cand te rog sa imi faci rost de o locuinta si poate sa ma bagi in facultatea ta, pentru o mai buna acoperire.
Deocamdata, locuiesc intr-un vechi internat, abandonat, de la marginea orasului. M-am asigurat ca nu sunt urmarita, asa ca m-am strecurat si ti-am lasat scrisoarea.
Dupa cum stii, intr-o scrisoare nu se pot scrie prea multe. Vino deseara, la miezul noptii ca sa mai vorbim.
A ta prietena,
Melinda “
Decanul impaturi scrisoarea si ramase ingandurat. Trebuia sa o ajute, deoarece ii era dator, plus ca tinea la ea. Era singura care avusese incredere in el.
Din Gahus, tipul ciudat, cel care la 18 ani fusese muscat de un varcolac, facuse un barbat in toata firea. Il ajutase si-l convinsese sa manance numai animale. Mereu, la greu, il sprijinise.
Apoi, acesta a hotarat sa imbatraneasca pana la varsta asta. Putea alege pana cand vrea sa creasca. De trei luni a oprit procesul de imbatranire, iar acum se simtea excelent. Datorita Melindei era implinit.
Ea ii era ca o mama, in ciuda faptului ca el avea de aproape doua ori, varsta ei ca om, caci ca vampir, Melinda avea peste 1000 de ani.
Zambi, gandindu-se ca nu s-a schimbat deloc. Scrisoarea ii reflecta personalitatea: mereu dinamica, hotarata, incapatanata si deloc fricoasa in a spune ce gandeste. Totusi, era si un bun pshiholog, de multe ori dandu-si seama cum vor reactiona sau cum trebuie vorbit cu persoanele din jurul ei, fiind si organziata, calma si calculata.
Nu multe persoane ar fi indraznit sa vorbeasca cu un vracolac sau sa se certe cu el, dar ea o facuse si il ajutase mult. Trebuia sa ii fie si el alaturi.
Isi lua servieta, bau si ultimul strop de cafea si iesi pe usa, in cautare aunei locuinte.
*