Death Chain- Lantul mortii

[starnight]

Buna!M-ma apucat de scris un nou fic.Este unul cu vampiri.Nu e gen twilight cu o muritoare si un vampir,dar va aparea si dragostea.
Capitolele vor fi lungi si vor avea mai multe parti delimitate printr-un *
Am vrut ca ficul sa fie intocmai ca o carte,de aceea scrisul va fi inclinat si capitolele vor incepe cu scurte versuri sau citate care vor cuprinde actiunea din capitol.Sper sa va placa.Astept multe comentarii!


Scurta descriere:
Melinda este jumatate- vampir de 1000 de ani care poseda un medalion stravechi, al unei zeite numite Prashakti.Din pacate,fostul iubit al Melindei,Aion,care este si el vampir,afla despre obiect si vrea sa-l foloseasca impotriva oamenilor.
Fata nu este de acord,dar se preface interesata de planul lui.Acesta incepe sa stranga cativa vampiri cu puteri supranaturale.Intr-un final,Melinda il tradeza,fugind cu medalionul.
Asa,incepe calatoria ei.In incercarea de a se ascunde si de a protea oamenii,fuge intr-un oras,unde,spre neplacerea ei,ets enevoita sa bea sange de om.Totusi,isi face noi prieteni,se revede cu cei vechi si ajunge chiar s ase indragosteasca din nou.Totusi,Aion continua sa o urmareasca,iar aventura e departe de a se fi terminat.Lupta pentru supravietuire trebuie sa inceapa,iar sansele ca ea sa ramana in viata devin din ce in ce mai scazute.

Iar acum,ficul:



I. Intalnire sub clar de luna

“Mare e moartea peste masura,
Suntem ai ei cu rasul in gura,
Cand,arzatoare viata ne-o credem in toi
Moartea,in miezul fintei,plange in noi”.(R.M.Rilke)



Era o seara racoroasa de primavara. Soarele apusese demult, facand loc stelelor.
Cu pasi repezi, o fata inainta pe strada pustie. Parul brunet ii flutura razlet, incadrandu-i fata alba. Purta o pereche de pantaloni lungi, negrii, un tricou alb si o jaketa scurta, de aceasi culoare cu pantalonii.
Singurul lucru special la aceasta fata era talismanul rotund, impodobit cu pietre rosii si care avea pe el, simbolul infinitului: un sarpe care-si musca coada.
Pasea ca o felina, sigura pe ea. Ochii ii erau lipsiti de orice expresie, caci acum devenise ingandurata. In linistea vasta, singurul lucru care se auzea era ecoul tocurilor ei.
Stia ca gresise si acum regreta asta,dar nu avusese de ales. A avut doua optiuni: sa renunte la tot si sa dea bir cu fugitii sau sa faca un compromis si poate, sa slveze lumea. Nu-i placuse niciodata sa renunte, dar nici sa fie prea implicata ,lucrul acesta ducand la complicatii. Si totusi…n-avea de ales. Trebuia sa lupte si sa castige.
Isi alina constinta, gandindu-se ca e un pret mic. Daca ar fi fost prinsa ,sfarsitul ar fi fost mult mai aproape. Oricum, isi incalcase toate limitele impuse.
Mergea in continuare, neobservand linistea in care era cufundata strada. Nici macar nu isi dadu seama ca se indrepta spre un baiat brunet, cu niste ochi iscoditori. Statea sprijinit de zid, privind in jos, cu mainile in buzunar.
Melinda il ignora, trecand pe langa el, pe straduta intunecata. Brunetul intinse mana, nemiscandu-se nici un pic, oprind-o sa inainteze. Fata scoase un sunet de uimire, trezindu-se din visare. Isi ingusta nervoasa ochii, lucrul acesta facandu-l sa ranjeasca pe baiat. Cu o voce amuzata, spuse:
-Nu e bine sa umblii noaptea, singura, pe strazi.
-Merci pentru adeverstisment. Cand o sa am nevoie de o doica, am sa te chem.
Melinda vru sa inainteze, dar baiatul isi pastra mana lipita de celalalt perete .Isi ridica privirea, zambind amuzat. Cu o voce misterioasa, spuse:
-Ai putea fi ucisa.
Fata il privi calma, dar incantata. Macar nu-si pierduse vremea. Tipul asta avea ceva ciudat. Incepuse sa-i placa jocul asta .Zambi sireata si intreba:
-De catre cine?
-Nu stiu. Poate chiar de mine. spuse acesta aplecandu-se spre bruneta.
Melinda vazu o sclipire ciudata in ochii lui si-si dadu seama ca in ciuda amuzamentului vizibil, vorbea serios. Era ceva ciudat la el, era diferit.
Bruneta se ridica putin pe varfuri, pentru a ajunge la urechea lui.Zambi, buzele ei rosii fiind puse mai bine ca niciodata in evidenta. Ii sopti, in glas avand o nunata de mister:
-Cred ca ma descurc. Imi place sa risc.
Baiatul zambi resemnat si o lasa sa treaca. Melinda ii intoarse zambetul, continuandu-si drumul. Cand trecu pe langa el, isi rasfira parul, verfurile firelor, lovindu-l pe baiat in fata. Un puternic parfum de trandafiri se simti in aer.
Bruenta mergea calma, in minte rasunandu-i aceasi intrebare:” Cine era tipul ala?” . Daca stia ce era ea cu adevarat? Si acele advertismente, le spusese de parca vroia ca ea sa continuie drumul. De parca vroia sa o reintalneasca. Plus ca o enervase intr-o oarecare masura amuzamentul lui.
Melinda continua sa mearga pe acea strada laturalnica, trecand pe langa cersetori, tomberoane de gunoi si soareci. Simtise ca este pe aici pe undeva si trebuia sa-l gaseasca. Ii era foame.
Inainta, mutandu-si privirea pe fiecare chip al cersetorilor. Trecu pe langa iesirea de urgenta a unui restaurant, pe acolo adunandu-se o multime de vietati.Totusi, vazu cum incetul cu incetul, ramase singura pe strada pustie.
Ajunse la capatul aleii, langa fabrica parasita. Desi multi cersetori si chiar criminali s-ar fi putut adaposti acolo, nu o faceau. Se spunea ca intreaga cladire era bantuita.
Melinda sparse geamul si sari inauntru. In linistea grea, singurul lucru care se auzea era zgomotul facut de sticla pisata de tocurile ei. Privirea ii cazu pe un barbat dintr-un colt. Avea parul castaniu si era imbracat cu un costum gri, prafuit. Cine ar fi crezut ca omul acesta isi ucisese sotia si cei doi copii,iar apoi ii taiase in bucatele? Bruneta se gandi cat de adevarat era proverbul: “Nu judeca o carte dupa coperti”
Zambi usor, indreptandu-se spre el. Barbatul se sperie, ridicandu-se in picioare. Cu o voce tremuranda, spuse:
-Cine esti? Esti de la poilitie? Ce vrei?
Melinda se apropie incet, iar intr-o clipa aparu in spatele lui:
-Te vreau pe tine. Sau mai bine zis sangele tau.
Fara alte adaugari, il musca de gat, bucurandu-se de gustul sangelui. Se simtea revigorata, paraca renascuse.Vru sa manance mai mult, dar fu oprita de ceva luminos.
Parea ca este un disc auriu care se indrepta spre ea. Il arunca pe barbat pe jos si sari intr-o parte, pentru a se feri de disc. O voce hotarata de fata, rasuna in camera:
-Masa s-a terminat! glasul ei avea o nota de superioritate
Melinda privi inspre usa. In fata ei statea o fata scunda, cu parul blond, lung pana la fund. Avea o privire rece, superioara. Tinea in mana un disc auriu ca cel aruncat spre bruneta.
In spatele ei statea un baiat solid, saten, care tinea pe umar o mitraliera. In dreapta fetei era un pusti brunet, care avea in mana dreapta un fulger. Ceea ce o surprinse cel mai mult pe fata, fu persoana din stanga blondei. Nu ar fi crezut ca brunetul care o oprise sa inainteze, tipul cel singuratic, s-ar fi inhaitat cu un grup de fraieri.
Acum, statea la fel de impasibil ca atunci, tinand in mana stanga o vioara, iar in cea dreapta un bici rosu. Melinda zambi dispretuitor si intreba:
-Ce vreti?
-Sa te prindem. Esti o creatura care nu vine din lumea asta. Este de datoria noastra sa te oprim .raspunse blonda.
-Si cine sunteti voi?
-Doar un grup de tineri, care distrug creaturi ca tine! raspunse fata scarbita
-Atunci, va rog sa ma scuzati, dar nu ma joc. Am treburi mai importante.
Blonda arunca discul inspre ea, dar Melinda il opri, indreptandu-l spre posesoare. Baiatul incepu sa arunce cu fulgere, unul aproape lovind-o pe fata. Tipul cel mare incepu sa traga cu mitraliera. Toti se luptau cu Melinda,cu exceptia brunetului. Acesta doar privea plictisit.
La un moment dat, Melinda o impinse pe blonda, care, cazu pe sticla. Brunetul se repezi spre ea, privind-o ingrijorat.
-Diana, esti bine? intreba acesta
-Ce dragut! Atata dragoste! Mi se face greata. Melinda rase usor, apoi continua: M-am saturat de jocul asta. Dar va avea grija de voi, Toth. Va veti distra.
Atinse cu degetul aratator, pe care purta un fel de degetar cu un dragon, bratara de pe mana stanga, rostind cateva fraze intr-o limba necunoscuta. Dintr-o data, in mijloc, aparu un urias facut din foc. Melinda spuse:
-Toth, ocupa-te de ei! Ullur, se adresa fata cuiva din intuneric, Komme Ullur!
O pantera neagra aparu, maraind incantata.
-Stai cu Toth si ai grija de prietenii nostri!
-Desigur. se auzi raspunsul ca un ecou in cladire
Melinda zambi, mergand cu spatele spre zid. Apoi, se intoars, atingandu-si medalionul si tipand: “ Pamant!” . Peretele se crapa, in mijloc facandu-se o gaura. Intra prin ea, amuzata de frica celorlalti. Apoi, peretele se inchise,aratand ca la inceput.
*