Razbunarea: Crima perfecta

[Alexi]

Deoarece s-a ster ficul il postez din nou
Flashback
- Scumpa mea fetita, imi va fi dor de tine! De chipul tau, de zambetul tau, de vocea ta!
- Tati te rog nu mai vorbi! Iti face rau.
- Ma sting Luna! Nu mai are rost sa traiesc. Copila mea, spune-mi ca nu vei sa te razbuni pe cei trei. Vreau sa iti continui viata ca o fata normala. Sa te vei indragosti, sa te casatoresti si sa ai copii. Ai grija de tine Luna!
Barbatul si-a inchis ochii, lasandu-si sufletul prada ingerilor. Biata copila avea ochii rosi de la plans, iar cearcanele se observau sub ochii ei, care erau impanziti de la lacrimile care s-au prelins neincetat pe obrajii ei.
- Taticule, iti jur ca ma voi razbun pe cei care au provocat moartea ta. Nimeni nu o va invinge pe Luna Dellakeza.
End of Flashback
<< Au trecut patru ani de cand m-ai parasit si tu tata. Patru ani de cand am pus un lacat asupra sentimentelor si inimii mele si nu am lasat pe nimeni sa se strecoare inauntru. Daca m-ai vedea, ai fi mandru de mine. Atat tu cat si mama! Am invatat sa iti conduc afacerile si in majoritatea actiunilor am fost prima. Nu m-am dat batut pana cand nu am reusit sa te depasesc, insa am esuat intr-un singur lucru. Nu i-am pedepsit pe cei care ti-au provocat moartea. Nenorocitii aia trei sunt inca in libertate, insa nu pentru mult timp. Nemernicul ala de Ipori va fi atat de aproape de mine si datorita lui o sa ii distrug pe toti. Desi mi-ai spus sa imi traiasc viata, nu pot tati! Nu pot dormi, stiind ca puteai fi langa mine.>> gandea o tanara bruneta cu ochii albastri, care statea in genunchi in fata mormantului tatalui ei. Langa ea era o tanara cu parul rosu si ochii caprui, isi tinea mana pe umarul brunetei. Tanara s-a ridicat in picioare si s-a indepartat din acel loc, insotita de prietena ei. Iesind din cimitir, cele doua fete s-au urcat intr-un Porsche negru, pornind spre oras. In cateva clipe au ajuns in fata unei cladiri imense. S-au dat jos din automobil, lansandu-l in grija unuia dintre angajatii cladirii. Au luat liftul, care le-a dus la ultimul etaj, la biroul brunetei. Ajunsa la birou, secretara le-a salutat politicos, insa cele doua nu prea au luat-o in seama. Luna s-a asezat pe scaunul ei, in timp ce secretera i-a adus mai multe dosare. Si-a deschis laptopul si a luat un portofoliu in mana, incepand sa il studieze, in timp ce roscata a luat altul.
- Luni te simti bine? Nu pari prea motivata. Ar trebui sa te duci acasa. Ma ocup eu de restul!
- Nu iti fa griji pentru mine Ximena si nu imi mai spune asa! Poate lucra in conditiile in care ma aflu, insa sunt frustrata. Au trecut patru ani de la moartea tatei si nu am putut sa ma apropii de Barios, Lekari sau Ipori, pana acum.
- Dar faptul ca Julian Ipori va fi aproape de noi te face fericita nu?
- Putin spus! Simt ca abea acum imi voi incepe viata. Daca sunt aproape de Julian sunt aproape si de ceilalti doi. O sa simta razbunarea mea si putin cate putin o sa cada, iar eu voi ramane cu satisfactia, ca i-am ruinat. In fond, cine s-ar astepta ca o pustoaica de 19 ani sa distruga trei barbati influenti?
Roscata a zambit dand din cap. Era prietena cu bruneta de la gradinita si ii cunoastea toate defectele si slabiciunile, iar memoria tatalui ei era o slabiciunea mortala.
- Luna te-ai gandit la un lucru? Daca te indragostesti de Julian?
- Ximena, in 16 ani, de cand ne cunoastem, spune-mi daca am iubit vreodata vreun baiat? Nu se va intampla niciodata asta, mai ales pentru Ipori. Si stii de ce? Pentru ca e o lighioana! Ai sa vezi ca nu o sa fie altceva decat baiatul mamei, sau a lu taticu. Un papa-lapte care crede ca daca are bani, are si putere. Cred ca o sa se dea drept un bad boy, dar cu prima ocazie o sa fuga in brate la mamica. Probabil ca pustiul nu stie ce e aia durere, suferinta, nu stie ce sunt lacrimile. Eu voi fi profesoara lui in domeniul durerii. Si voi avea grija sa le treaca cu brio.
- Sper doar sa nu cazi in propria capcana. Nu vreau sa patesti ceva! Si nu cred ca ar fi atat de usor, uiti ca Julian e capul rautatilor aici si ca acum patru ani te-ai indragostit de el.
Bruneta a zambit usor si s-a intors cu scaunul. S-a ridicat de pe locul ei si s-a apropiat de peretele de sticla. A atins usor geamul, iar privirea ei a fost captata de apusul soarelui, care avea o nuanta portocalie.
- Acea dragoste a murit odata cu tatal meu, Ximena si nimic nu o va invia. << Curand tati, curand o sa te razbun. Barios, Lekari si Ipori sa se pregateasca, pentru ca nu vor sti ce i-a lovit>>
Brusc telefonul a inceput sa sune. Bruneta a apasat pe butonul alb, iar secreta i-a spus ca este cautata de catre o persoana care nu a vrut sa isi spuna numele. Tanara a apasat pe un buton si a dat telefonul pe speaker, astfel incat prietena ei sa asculte conversatia.
- Domnisoara Luna Dellakeza?
- Chiar ea! Cu cine vorbesc la telefon?
- Numele meu e ultimul care conteaza acum. Vrei sa stii ce s-a intamplat defapt intre tatal tau si asociatii lui? Vrei sa stii de ce tatal tau a platit targul cu viata? Atunci intalneste-te cu mine si voi avea grija ca razbunarea ta sa se adevereasca.
- Uite! Nu ma intereseaza cine esti, nu ma intereseaza ce vrei, insa poate ma intereseaza ce stii. Accept sa ma intalnesc cu tine, insa nu am nevoie de nimeni pentru a ma razbuna.
- Atunci intelegerea cade! Ori ma incluzi in planurile tale, ori ramai cu buza umflata si nu afli nimic.
- Sa iti spun ceva! Luna Dellakeza nu ramane niciodata cu buza umflata. Daca intelegerea cade, atunci e problema ta. Pot sa descopar ce stii tu si de una singura.
Spunand acestea, fata a intrerupt convorbirea, asezandu-se pe scaunul ei. Si-a incrucisat degetele sub barbie si si-a privit prietena, care isi tinea mainile in san. Cine era aceasta misterioasa persoana? De ce dorea sa o ajute pe Luna la razbunare?














O noua zi si-a facut aparitia in Hong Kong. In apartamentul Lunei nu se auzeau decat sunetele scoate de tastele laptopului. Bruneta se afla in living, in timp ce o servitoare stergea praful langa ea. Tanara rasfoaia un catalogul firmei ei. Firma Dellakeza se ocupa cu confectionarea bijuteriilor din argint. Brusc telefonul a inceput sa sune, iar fata s-a intins pentru al lua.
- Luna? Trebuie sa vii la firma acum! Trebuie sa iti arat ceva!
- Vin imediat.
Bruneta si-a inchis laptopul si l-a pus in geanta, impreuna cu catalogul. Si-a luat poseta si cheile de la masina si a iesit din apartament. A coborat cu liftul pana in parcare si s-a urcat in masina, pornind spre firma. In cateva minute a ajuns la un semafor si a observat ca langa ea era un automobil, care ii parea cunoscut. Inainte de a privi mai atent, semaforul s-a schimbat, iar masina a plecat. Fata a inspirat adanc si si-a continuat drumul. Nu a durat mult si a ajuns la cladire. S-a dat jos din masina, inmanand cheile gardianului. S-a dus la biroul ei, unde era asteptata de roscata. Dupa ce s-a asezat pe scaun, tanara i-a inmanat prietenei ei un plic, pe care scria numele ei. Curioasa, bruneta a luat plicul si l-a deschis, aducand la iveala o invitatie.
Domnisoara Luna, ne-ar face o deosebita placere sa va avem alaturi de noi, la cockteil-ul nostru. De asemenea puteti aduce pe cine doriti cu dumneavoastra. Evenimentul are loc la restaurantul Oscar, din centrul orasului. Va astept in data de 21 noiembrie 2009. Cu stima, Jacob Barios.
- Hm! Cata politete pe capul lui Barios. Pentru trei randuri de scris sa imi trimita cartonul asta. Putea sa ma sune! Ai primit si tu?
- Da! Cred ca asta, impreuna cu asociatii lui pun ceva la cale. In doi ani de zile de cand firma merge din nou, nu ne-a invitat la nici un eveniment organizat de una dintre firmele lor. Parca mult prea brusc sunt interesati de noi.
- Ai dreptate! Ceva e putred la mijloc. Si nu e vorba de Barios, Lekari sau Ipori. Am o banuiala! Acum 4 ani cand tata se intalnea la noi acasa cu asociatii lui, eu am stat ascunsa in camera secreta din biblioteca. Si am auzit ceva, cum ca Ipori vrea sa camufleze droguri in bijuterii si stiu ca tata nu a acceptat. Cred ca are intentia asta si cu mine.
- Deci mergem?
- Nu putem pierde o ocazie ca asta. S-ar putea sa nu mai avem vreodata o astfel de oportunitate. Si profit de aceasta sansa sa imi incep cucerirea. Sunt sigura ca Julian va fi acolo.
Roscata a zambit usor si si-a privit prietena. Intr-un fel o durea faptul ca bruneta devenea pe zi ce trece mai obsedata de razbunare si asta o distrugea. Brusc telefonul a inceput sa sune. Tanara a pus din nou telefonul pe speaker si si-a pus mainile in sani.
- Ai primit invitatia la cockteil-ul lui Barios?
- Da! Ce vrei de fapt? Ti-am refuzat propunerea si inca ma cauti. Ce pui la cale?
- Daca vrei sa afli cine sunt, te astept pe tine si pe prietena ta, astazi la ora 16 la terasa BlackOut.
Misteriosul personaj a inchis convorbirea, iar bruneta nu a putut sa ii dea un raspuns. Si-a privit prietena, care era pusa pe ganduri. Amandoua au decis sa se duca la intalnire. Dupa ce s-au hotarat, cele doua au inceput sa verifice teancul de dosare, care se afla pe birou.
In centrul orasului, la firma cea mai importanta din tot Hong Kong-ul, doua persoane discutau, in timp ce unul dintre ei tinea in mana o poza.
- Julian, cred ca ar trebui sa scapam de Lekari. Idiotul ala a devenit o pacoste exact ca Dellakeza. Ne poate da in gat oricand.
- Nu fi sigur de asta Barios! Lekari stie ca daca spune ceva, pretiosul lui fiul o pateste. Si acum nu idiotul ala e prioritatea mea. Prioritatea mea e Luna Dellakeza.
- Dellakeza huh? Se pare ca micuta Luna a devenit o adevarata domnisoara. Fata a invatat sa controleze afacerile tatalui ei in numai doi ani. Si vorbim de o copila. Insa nu cred ca va accepta sa exporte droguri cu ajutorul bijuteriilor.
- Hm, mai vedem! Pustoaica aia ma innebuneste. In ultimul timp nu fac altceva decat sa ma uit la pozele ei si sa ma gandesc la ea. Am de gand sa o fac sotia mea. In fond am 20 de ani si trebuie sa am pe cineva alaturi de mine nu? Mai devreme sau mai tarziu voi avea nevoie de un mostenitor.
- Nu sunt sigur ca va accepta sa fie cu tine. In fond tu i-ai ucis tatal.
- Dar ea nu banuieste nimic. Crede ca prostul ala a murit de un atac de corp si asa trebuie sa fie mereu. Dar vrei sa imi spui ca tu nu vrei sa te culci cu ea? Esti asa un libidinos, Barios.
- Am 40 de ani, Julian si sotia mea nu ma mai satisface in ultimul timp. Trebuie sa plec, am putina treaba. Ne vedem la pranz nu?
Tanarul a aprobat din cap si si-a privit asociatul cum iesea din birou. Ramas singur, tanarul s-a ridicat de pe scaun, apropiindu-se de geam. Lumina soarelui a scos la iveala chipul baiatului. Acesta avea parul blond si ochii albastri. Privea poza din mana lui, in care nu era nimeni alta decat Luna. << Mereu mi-am dorit o femeia ca Luna langa mine. Au trecut sase ani de cand am devenit ceea ce sunt acum. Sase ani de cand sunt singur, mama. O voi atrage langa mine pe Luna, putin cate putin si cand va fi indragostita de mine, o voi ucide si voi prelua afacerea ei si imi voi putea continua negoturile.>> Blondul a inceput sa rada, in timp ce a aruncat fotografia si a calcat-o cu piciorul drept.