04-07-2009, 08:43 PM
*
Deja dimineata ? Razele salbatice ale soarelui imi spun ca da... Am dormit destul de bine , dar totusi mai vroiam inca putin . De ce m-ar trezi Ian exact cand dormeam mai bine ? N-am decat sa merg si sa vad . Sper sa fie ceva ca altfel…tip .
In timp ce spalam rosiile si castravetii pe usa de la bucatarie a intrat Yuri . Pentru cateva momente n-am facut altceva decat sa ma uit la corpul lui minunat , sa-i admir picioarele lungi si ciocolatii . Pantalonii scurti pe care-i purta nu-i treceau mai jos de fese cu cativa centimetri si-i contura foarte bine fundul . Gatul expus ochilor mei iscoditori parca ma chema . Figura aceea nu i-am mai vazut-o niciodata pana atunci . Ochii mici si somnorosi , parul ciufulit si buzele intredeschise ii dadeau o alura de copil ratacit . Uitasem de tot in acele momente , de apa care curgea , de ora tarzie , de faptul ca nu-i facusem nimic de mancare si chiar de mine . Remarca lui Yuri m-a trezit intr-un final .
- Apa curge degeaba...
Mi-a spus , dandu-si seama ca era examinat din toate unghurile posibile , apoi disparand din raza mea vizuala .
- Imi cer scuze .
Am spus imediat dupa ce el mi-a atras atentia . L-am vazut cum isi tragea un scaun de sub masa si se aseaza , punandu-si fata obosita pe masa , in timp ce eu luam legumele si le puneam intr-un bol mare ce se afla pe unul din colturile mesei . M-am uitat la ceas si mi-am dat seama ca mai aveam doar 15 minute pana sa plec si eu tot nu eram gata .
- Yuri , imi pare rau ca nu mai pot sta , dar trebuie sa fiu la scoala la 8 si ma tem sa spun asta , cred ca nu o sa ajung la timp . Aici ai legumele si in frigider ce vrei sa mananci aia iti iei . Imi pare rau ca nu-ti pot face mancare in dimineata asta .
I-am spus iesind din bucatarie si intrand in dormitor de unde mi-am luat servieta si aparatul foto si am plecat . In timp ce ma incaltam el ma urmarea , atunci am mai completat :
- Ma intorc la pranz si atunci o sa-ti fac mancare gatita . Sa fii cuminte si cat sunt eu plecat sa tii usa incuiata si sa nu raspunzi nimanui . Eu am cheile mele , o sa pot intra . Si inca ceva , nu vreau sa iesi .
- Bine , o sa te astept aici , cuminte .
Atat am mai auzit apoi am inchis usa dupa mine si am plecat grabit spre liceu . Atat vroiam sa aud .
Am ramas singur... Ce o sa fac atata timp , singur ? Singur , singur , singur...nu din nou !
Imediat ce am deschis usa de la scara , mirosul proaspat si imbietor al inceputului de primavara mi-a intrat in nari . Pe alocuri inca mai era ceva zapada iar strazile inca erau umede , se intelegea era dimineata . Cerul mi se parea mai azuriu ca niciodata si nu parea ca vreun nor ar putea sa manance calmul boltei . De partea cealalta a strazi brazii pareau linistiti , nicio adiere nu interfera cu ei .
Pana in ziua aceea nu observasem aceste mici detalii ale lumi in care traiam , niciodata . Era prima dimineata pe care o incepusem fara o durere de cap sau fara sa ma plang de ziua frumoasa de afara . Mai mult ca niciodata , ziua aceea de luni nu vroiam sa o vad mohorata pentru ca ma afecta , pentru prima data .
Aveam impresia ca ceva se schimbase , dar oare ce era ?
Am iesit in strada cautand cu privirea un taxi . Mi-am ridicat doua degete in aer , facand semn unuia ce se indrepta spre mine , si am urcat . Era taxiul cu care obisnuiam mereu sa merg spre liceu .
- Spre liceu , Domnisorule Ian ?
- Da , spre liceu . Te poti grabi ? Sunt in intarziere .
Taximetristul a aprobat cu o miscare de cap si inceput sa accelereze . In tot timpul acesta , nu puteam decat sa ma gandesc la cum se va descurca Yuri sau la ce va face cat voi fi plecat . Aveam insa incredere ca nu o sa pateasca ceva , viata nu era asa de complicata . In sinea mea am ras , punandu-ma in pielea lui . Sa fii singur in casa unui strain nu era deloc placut . Nici sa fii singur . Imediat mi-am amintit de fata pe care a facut-o cand i-am spus ca nu o sa vin decat la amiaza , sigur avea sa se simta singur , desi nu-mi parea genul vorbaret . Si eu mai mult ca orice , asteptam sa ma intorc . Era ciudat , dar vroiam sa-l cunosc mai mult pe acest tanar si poate de aceea il si fortasem sa ramana .
Fara sa-mi dau seama soferul a oprit , anuntandu-ma ca am ajuns la destinatie . I-am dat banii si i-am multumit . M-am uitat la ceas si mai erau 5 minute pana sa se inchida portile iar clopotelul sa sune inceperea orelor . M-am grabit spre cancelaria profesorala ce nu era departe de intrare .
Ma gandesc , ce s-a intamplat cu mine ? De ce nu-mi aduc aminte nimic din ce a fost sau macar cum am ajuns aici . Nici macar nu stiu unde ma aflu dar cu toate acestea am cunostinta de cauza . Stiu ce e asta , stiu ce e cealalta , stiu o gramada de lucruri , dar nu stiu cine sunt .
Am incredere in vorbele unui strain ce mi-a spus ca m-a gasit . Unde , cum , de ce ? De ce m-a luat cu el in loc sa ma lase acolo unde puteam muri si sa nu-mi amintesc nimic ? Nici chiar asa nu-mi mai amintesc... Urasc singuratatea , ma dispera linistea , nu-mi plac peretii , nu vreau sa fiu inchis . Si atunci de ce mi-a zis sa nu plec ? De ce mi-a zis sa-l astept aici ?Nu , eu am zis ca o sa-l astept . Dar asa si este , vreau sa-l astept ...
As putea pleca , as putea sa ma eliberez , sa nu mai simt nimic . Dar , oare , acolo afara , o sa ma simt mai bine ? Nu o sa mai fie ca aici , n-o sa mai plang ?
Nu cred . Poate o sa ma simt bine in sinea mea , poate asta o sa vreau sa cred , dar de fapt o sa plang si mai tare , si toti o sa se uite la mine ca la un ciudat , atunci o sa-l vreau pe el langa mine sa ma protejeze cum a facut si prima oara , astfel o sa uit tot , o sa adorm , si cand o sa ma trezesc , mana lui calda o sa se plimbe prin parul meu .
De ce imi pasa mie de un strain ? Daca vrea sa profite de mine ? De ce nu profita , as vreau . As putea sa uit , as vrea sa uit . Ar fi usor , dar nu este .
Nu vrea sa profite de mine , este atat de tandru si intelegator , si vrea sa ma apere . Dar de ce ochii lui nu exprima nimic ? Cand ii privesc vad doar gri , gri rece si singur , de parca ar suferi . Insa atingerile lui sunt calde si ma alina . Langa el nu ma simt singur deloc , chiar daca nu vorbim , tot este mai bine .
De ce ai plecat ?
Nu suport singuratatea , nu o suport !
Timpul trecea atat de greu incat nu-mi puteam imagina cum e sa ajungi acasa . Pentru prima data in viata mea , ma grabeam sa ajung acasa , vroiam sa ajung acasa , acasa... De atunci , acasa nu mai era doar un cuvant . Acei pereti goi prindeau viata si ma simteam atat de gol , atat de pierdut in lumea pe care credeam ca o cunosc . Atunci am realizat ca eu niciodata nu am pretuit locul pe care il numeam casa . Pentru mine era doar o necesitate , trebuia sa am unde sa dorm , unde sa mananc , unde sa stau . Majoritatea timpului il petreceam la scoala . Clasa in care lucram era singurul loc in care ma simteam bine , aveam vise , imi faceam sperante . Era clasa in care am pasit pentru prima data si unde m-au intampinat 25 de elevi care iubeau arta . Eu pe atunci eram doar un entuziasmat fara sa-mi pese de mine , de sentimentele mele . Imi placea fotografia , aparatele , arta pe care o creau toate acestea , insa cu timpul mi-am dat seama ce devenisem dar ma impacasem cu soarta . Eram doar o carte veche cu poze , pentru ca bucuram pe toti cu ceea ce stiam , toti ma credeau un om cult , toti avea asteptari de la mine , insa eu nu aveam un scop precis , aveam doar ziua de maine de care trebuia sa ma ocup . Aveam doar o idee de viata , nu aveam o diversitate .
Aparitia acelui baiat m-a facut sa ma gandesc la mine ca la o fiinta cu nevoi si indatoriri , nu la un barbat ce trebuia sa faca doar un lucru . De atunci mi-am dat seama ca aveam o diversitate de obtiuni , puteam sa fac orice , aveam libertatea de a alege si de a continua sa fac ceea ce imi place , pentru ca cu toate astea , imi placea profesia pe care mi-o alesesem . Trebuia doar sa am grija si sa nu cad in extreme .
Gandindu-ma la mine si la viata mea , nici nu am simtit cum s-a diminuat timpul . Am auzit clopotelul si mi-am dat seama ca din momentul acela aveam libertatea mea . Puteam sa merg acasa , acolo unde ma astepta cineva . Pentru prima data nu aveam sa ma mai simt singur intre peretii aceia .
________________________________________
Thx chrissta , esti ingerul meu , dar sper sa nu te dezamagesc ca o pun tot pe asta , dar nu stiu ce s-a intamplat si s-a sters . Promit ca saptamana viitoare fac o continuare .
Deja dimineata ? Razele salbatice ale soarelui imi spun ca da... Am dormit destul de bine , dar totusi mai vroiam inca putin . De ce m-ar trezi Ian exact cand dormeam mai bine ? N-am decat sa merg si sa vad . Sper sa fie ceva ca altfel…tip .
In timp ce spalam rosiile si castravetii pe usa de la bucatarie a intrat Yuri . Pentru cateva momente n-am facut altceva decat sa ma uit la corpul lui minunat , sa-i admir picioarele lungi si ciocolatii . Pantalonii scurti pe care-i purta nu-i treceau mai jos de fese cu cativa centimetri si-i contura foarte bine fundul . Gatul expus ochilor mei iscoditori parca ma chema . Figura aceea nu i-am mai vazut-o niciodata pana atunci . Ochii mici si somnorosi , parul ciufulit si buzele intredeschise ii dadeau o alura de copil ratacit . Uitasem de tot in acele momente , de apa care curgea , de ora tarzie , de faptul ca nu-i facusem nimic de mancare si chiar de mine . Remarca lui Yuri m-a trezit intr-un final .
- Apa curge degeaba...
Mi-a spus , dandu-si seama ca era examinat din toate unghurile posibile , apoi disparand din raza mea vizuala .
- Imi cer scuze .
Am spus imediat dupa ce el mi-a atras atentia . L-am vazut cum isi tragea un scaun de sub masa si se aseaza , punandu-si fata obosita pe masa , in timp ce eu luam legumele si le puneam intr-un bol mare ce se afla pe unul din colturile mesei . M-am uitat la ceas si mi-am dat seama ca mai aveam doar 15 minute pana sa plec si eu tot nu eram gata .
- Yuri , imi pare rau ca nu mai pot sta , dar trebuie sa fiu la scoala la 8 si ma tem sa spun asta , cred ca nu o sa ajung la timp . Aici ai legumele si in frigider ce vrei sa mananci aia iti iei . Imi pare rau ca nu-ti pot face mancare in dimineata asta .
I-am spus iesind din bucatarie si intrand in dormitor de unde mi-am luat servieta si aparatul foto si am plecat . In timp ce ma incaltam el ma urmarea , atunci am mai completat :
- Ma intorc la pranz si atunci o sa-ti fac mancare gatita . Sa fii cuminte si cat sunt eu plecat sa tii usa incuiata si sa nu raspunzi nimanui . Eu am cheile mele , o sa pot intra . Si inca ceva , nu vreau sa iesi .
- Bine , o sa te astept aici , cuminte .
Atat am mai auzit apoi am inchis usa dupa mine si am plecat grabit spre liceu . Atat vroiam sa aud .
Am ramas singur... Ce o sa fac atata timp , singur ? Singur , singur , singur...nu din nou !
Imediat ce am deschis usa de la scara , mirosul proaspat si imbietor al inceputului de primavara mi-a intrat in nari . Pe alocuri inca mai era ceva zapada iar strazile inca erau umede , se intelegea era dimineata . Cerul mi se parea mai azuriu ca niciodata si nu parea ca vreun nor ar putea sa manance calmul boltei . De partea cealalta a strazi brazii pareau linistiti , nicio adiere nu interfera cu ei .
Pana in ziua aceea nu observasem aceste mici detalii ale lumi in care traiam , niciodata . Era prima dimineata pe care o incepusem fara o durere de cap sau fara sa ma plang de ziua frumoasa de afara . Mai mult ca niciodata , ziua aceea de luni nu vroiam sa o vad mohorata pentru ca ma afecta , pentru prima data .
Aveam impresia ca ceva se schimbase , dar oare ce era ?
Am iesit in strada cautand cu privirea un taxi . Mi-am ridicat doua degete in aer , facand semn unuia ce se indrepta spre mine , si am urcat . Era taxiul cu care obisnuiam mereu sa merg spre liceu .
- Spre liceu , Domnisorule Ian ?
- Da , spre liceu . Te poti grabi ? Sunt in intarziere .
Taximetristul a aprobat cu o miscare de cap si inceput sa accelereze . In tot timpul acesta , nu puteam decat sa ma gandesc la cum se va descurca Yuri sau la ce va face cat voi fi plecat . Aveam insa incredere ca nu o sa pateasca ceva , viata nu era asa de complicata . In sinea mea am ras , punandu-ma in pielea lui . Sa fii singur in casa unui strain nu era deloc placut . Nici sa fii singur . Imediat mi-am amintit de fata pe care a facut-o cand i-am spus ca nu o sa vin decat la amiaza , sigur avea sa se simta singur , desi nu-mi parea genul vorbaret . Si eu mai mult ca orice , asteptam sa ma intorc . Era ciudat , dar vroiam sa-l cunosc mai mult pe acest tanar si poate de aceea il si fortasem sa ramana .
Fara sa-mi dau seama soferul a oprit , anuntandu-ma ca am ajuns la destinatie . I-am dat banii si i-am multumit . M-am uitat la ceas si mai erau 5 minute pana sa se inchida portile iar clopotelul sa sune inceperea orelor . M-am grabit spre cancelaria profesorala ce nu era departe de intrare .
Ma gandesc , ce s-a intamplat cu mine ? De ce nu-mi aduc aminte nimic din ce a fost sau macar cum am ajuns aici . Nici macar nu stiu unde ma aflu dar cu toate acestea am cunostinta de cauza . Stiu ce e asta , stiu ce e cealalta , stiu o gramada de lucruri , dar nu stiu cine sunt .
Am incredere in vorbele unui strain ce mi-a spus ca m-a gasit . Unde , cum , de ce ? De ce m-a luat cu el in loc sa ma lase acolo unde puteam muri si sa nu-mi amintesc nimic ? Nici chiar asa nu-mi mai amintesc... Urasc singuratatea , ma dispera linistea , nu-mi plac peretii , nu vreau sa fiu inchis . Si atunci de ce mi-a zis sa nu plec ? De ce mi-a zis sa-l astept aici ?Nu , eu am zis ca o sa-l astept . Dar asa si este , vreau sa-l astept ...
As putea pleca , as putea sa ma eliberez , sa nu mai simt nimic . Dar , oare , acolo afara , o sa ma simt mai bine ? Nu o sa mai fie ca aici , n-o sa mai plang ?
Nu cred . Poate o sa ma simt bine in sinea mea , poate asta o sa vreau sa cred , dar de fapt o sa plang si mai tare , si toti o sa se uite la mine ca la un ciudat , atunci o sa-l vreau pe el langa mine sa ma protejeze cum a facut si prima oara , astfel o sa uit tot , o sa adorm , si cand o sa ma trezesc , mana lui calda o sa se plimbe prin parul meu .
De ce imi pasa mie de un strain ? Daca vrea sa profite de mine ? De ce nu profita , as vreau . As putea sa uit , as vrea sa uit . Ar fi usor , dar nu este .
Nu vrea sa profite de mine , este atat de tandru si intelegator , si vrea sa ma apere . Dar de ce ochii lui nu exprima nimic ? Cand ii privesc vad doar gri , gri rece si singur , de parca ar suferi . Insa atingerile lui sunt calde si ma alina . Langa el nu ma simt singur deloc , chiar daca nu vorbim , tot este mai bine .
De ce ai plecat ?
Nu suport singuratatea , nu o suport !
Timpul trecea atat de greu incat nu-mi puteam imagina cum e sa ajungi acasa . Pentru prima data in viata mea , ma grabeam sa ajung acasa , vroiam sa ajung acasa , acasa... De atunci , acasa nu mai era doar un cuvant . Acei pereti goi prindeau viata si ma simteam atat de gol , atat de pierdut in lumea pe care credeam ca o cunosc . Atunci am realizat ca eu niciodata nu am pretuit locul pe care il numeam casa . Pentru mine era doar o necesitate , trebuia sa am unde sa dorm , unde sa mananc , unde sa stau . Majoritatea timpului il petreceam la scoala . Clasa in care lucram era singurul loc in care ma simteam bine , aveam vise , imi faceam sperante . Era clasa in care am pasit pentru prima data si unde m-au intampinat 25 de elevi care iubeau arta . Eu pe atunci eram doar un entuziasmat fara sa-mi pese de mine , de sentimentele mele . Imi placea fotografia , aparatele , arta pe care o creau toate acestea , insa cu timpul mi-am dat seama ce devenisem dar ma impacasem cu soarta . Eram doar o carte veche cu poze , pentru ca bucuram pe toti cu ceea ce stiam , toti ma credeau un om cult , toti avea asteptari de la mine , insa eu nu aveam un scop precis , aveam doar ziua de maine de care trebuia sa ma ocup . Aveam doar o idee de viata , nu aveam o diversitate .
Aparitia acelui baiat m-a facut sa ma gandesc la mine ca la o fiinta cu nevoi si indatoriri , nu la un barbat ce trebuia sa faca doar un lucru . De atunci mi-am dat seama ca aveam o diversitate de obtiuni , puteam sa fac orice , aveam libertatea de a alege si de a continua sa fac ceea ce imi place , pentru ca cu toate astea , imi placea profesia pe care mi-o alesesem . Trebuia doar sa am grija si sa nu cad in extreme .
Gandindu-ma la mine si la viata mea , nici nu am simtit cum s-a diminuat timpul . Am auzit clopotelul si mi-am dat seama ca din momentul acela aveam libertatea mea . Puteam sa merg acasa , acolo unde ma astepta cineva . Pentru prima data nu aveam sa ma mai simt singur intre peretii aceia .
________________________________________
Thx chrissta , esti ingerul meu , dar sper sa nu te dezamagesc ca o pun tot pe asta , dar nu stiu ce s-a intamplat si s-a sters . Promit ca saptamana viitoare fac o continuare .