29-04-2009, 04:05 PM
Capitolul Vlll
Minutele care le petrecea asteptand pe holul spitalului deveneau secole de agonie si durere. Facuse ceva ce nu facuse niciodata: se ruga. Pentru prima data ii ceruse ceva lui Dumnezeu: viata persoanei iubite.
Shinsuke isi reveni si dorea neaparat sa-i vorbeasca barbatului pe care il iubea. Yuudai starui putin timp la usa, i se rupea inima vazandu-si fiinta draga intubata si conectata la tot felul de aparate, dar se forta sa ramana calm pentru a nu-l ingrijora. Se apropie incet si-i saruta buzele lipsite de culoare si reci.
-Yuudai, nu te apropia, nu vreau sa ma vezi asa, spuse Shinsuke plangand. Sunt o leguma te rog pleaca.
-Nu conteaza nimic altceva. Esti cel mai important pentru mine si tot ce vreau e sa te faci bine, il linisti barbatul sarutandu-i obrajii sorbind elixirul durerii de pe ei.
-Simt cum viata se scurge din mine, aud ceasurile mortii, bat precum clopotele noptii, cad din abisul agoniei. Nu mai am mult timp. Yuudai pot sa te rog ceva?
-Orice. Ar fi facut orice pentru ai face pe plac, fara sa conteze limitele.
-Tine-ma in brate!
Vazandu-l asa de slabit, conectat la o multime de aparate se temu sa nu-l raneasca mai tare si ii stranse afectuos mana, apoi ii saruta tandru buzele ale carui foc se stinse.
-Te rog, strange-ma in brate, vreau sa simt caldura corpului tau.
Simti corpul tanarului sfaramandu-se in bratele sale, auzi un Te iubesc iesind din gura lui ca un suspin. Se gandea ca atunci cand isi va reveni Shinsuke se vor casatori si singura lor preocupare va fi sa se iubeasca, dar fu intrerupt de tiuitul necrutator care anunta sfarsitul vietii persoanei iubite. Il lasa din brate si incepu sa tipe. Nu ma lasa, vino inapoi si vom trai o poveste de iubire cum nu mai este alta asemanatoare. Vreau sa fi iubitul meu nu ingerul meu, iubitul meu nu pleca, viata mea va fi un infern imprejmuit cu sarma ghimpata, dar se trezi scos afara de medici. Imediat iesi si doctorul si-i confirma ceea ce nu vroia sa creada.
Funerarile au decurs rapid, toata lumea a plecat indurerata de la mormant, numai Yuudai nu. Ramase singur la mormant.
Iarta-ma ca nu ti-am spus ca te iubesc. Doamne, niciodata nu ti-am cerut ceva, doar acum te-am rugat sa-l lasi sa traiasca si mi-ai facut in ciuda. De ce ne-ai facut sa ne indragostim daca ne-ai despartit. Cum sa traiesc fara el? Iubitule, plecarea ta in eternitate e pentru mine o lovitura de pumnal care mai intai ma raneste, apoi ma face sa sangerez pana la moarte. Absenta ta imi crucifica sufletul, imi rastigneste inima. Nu mai vreau sa simt si sa stiu nimic. La ce sa mai am simt auditiv daca nu pot asculta melodia care imi dadea viata provocata de rasul tau? Nu mai am nevoie de ochii daca nu te pot vedea pe tine. Te iubesc, te iubesc, zbiera el in noaptea care se lasa-se intre timp, sperand sa ajunga pana la cer sa auda si el. Pleca clatinandu-se drogat cu durere prin cimitir si ajunse sa planga la mormantul altora, dar nu-l interesa. Pentru el a murit intreaga lume. Se indrepta din nou spre locul de odihna al iubitului sau si vorbea singur. Cum dragostea e inchinaciunea pe care ingerii o fac stelelor, tot asa suferinta mea e inchinaciunea pe care eu o fac maormantului tau. Ai ramas in inima mea asemeni unui punct de foc, nemuritor si infinit pe care nimeni nu-l poate atinge. Il simt arzand pana in maduva oaselor si-l vad stralucind pana in adancurile cerului. Oricum as sta sufletul si trupul meu e in genunchi in clipa asta. Cand ai intrat in viata mea a fost ca si cum clipe din vietile ingerilor s-ar fi desprins din cer si s-ar fi amestecat in destinul meu. Doamne, tu esti implinirea in cer, dragostea e implinirea omului. Cum pot sa traiesc fara izvorul meu datator de viata. Eu si Shinsuke eram doua tulpini ale aceluiasi destin: doua aripi ale unui singur suflet. Cum el nu mai este, sufletul meu cum mai poate zbura. A iubi inseamna a zbura, fara el cad intr-o prapastie abisala de durere si suferinta. Poate cu timpul te voi uita, dar nu te voi uita oriunde ci in inima mea. Cum ai putut sa pleci daca ma iubeai asa mult. De ce m-ai lasat, ingerul meu?
De ce sa traiesc eu fara tine, de ce sa nu mor si eu?
-Pentru ca sunt persoane pentru care tu esti intreaga lume, se auzi o voce necunoscuta, dar lui Yuudai nu-i pasa, nu intentiona sa afle cine vorbeste. Se complace in durerea si suferinta lui. Adormi intr-un final in acelasi loc cu iubitul sau, dar nu imbratisati ci despartiti pe vecie. El era viu, iubitul sau mort.
Minutele care le petrecea asteptand pe holul spitalului deveneau secole de agonie si durere. Facuse ceva ce nu facuse niciodata: se ruga. Pentru prima data ii ceruse ceva lui Dumnezeu: viata persoanei iubite.
Shinsuke isi reveni si dorea neaparat sa-i vorbeasca barbatului pe care il iubea. Yuudai starui putin timp la usa, i se rupea inima vazandu-si fiinta draga intubata si conectata la tot felul de aparate, dar se forta sa ramana calm pentru a nu-l ingrijora. Se apropie incet si-i saruta buzele lipsite de culoare si reci.
-Yuudai, nu te apropia, nu vreau sa ma vezi asa, spuse Shinsuke plangand. Sunt o leguma te rog pleaca.
-Nu conteaza nimic altceva. Esti cel mai important pentru mine si tot ce vreau e sa te faci bine, il linisti barbatul sarutandu-i obrajii sorbind elixirul durerii de pe ei.
-Simt cum viata se scurge din mine, aud ceasurile mortii, bat precum clopotele noptii, cad din abisul agoniei. Nu mai am mult timp. Yuudai pot sa te rog ceva?
-Orice. Ar fi facut orice pentru ai face pe plac, fara sa conteze limitele.
-Tine-ma in brate!
Vazandu-l asa de slabit, conectat la o multime de aparate se temu sa nu-l raneasca mai tare si ii stranse afectuos mana, apoi ii saruta tandru buzele ale carui foc se stinse.
-Te rog, strange-ma in brate, vreau sa simt caldura corpului tau.
Simti corpul tanarului sfaramandu-se in bratele sale, auzi un Te iubesc iesind din gura lui ca un suspin. Se gandea ca atunci cand isi va reveni Shinsuke se vor casatori si singura lor preocupare va fi sa se iubeasca, dar fu intrerupt de tiuitul necrutator care anunta sfarsitul vietii persoanei iubite. Il lasa din brate si incepu sa tipe. Nu ma lasa, vino inapoi si vom trai o poveste de iubire cum nu mai este alta asemanatoare. Vreau sa fi iubitul meu nu ingerul meu, iubitul meu nu pleca, viata mea va fi un infern imprejmuit cu sarma ghimpata, dar se trezi scos afara de medici. Imediat iesi si doctorul si-i confirma ceea ce nu vroia sa creada.
Funerarile au decurs rapid, toata lumea a plecat indurerata de la mormant, numai Yuudai nu. Ramase singur la mormant.
Iarta-ma ca nu ti-am spus ca te iubesc. Doamne, niciodata nu ti-am cerut ceva, doar acum te-am rugat sa-l lasi sa traiasca si mi-ai facut in ciuda. De ce ne-ai facut sa ne indragostim daca ne-ai despartit. Cum sa traiesc fara el? Iubitule, plecarea ta in eternitate e pentru mine o lovitura de pumnal care mai intai ma raneste, apoi ma face sa sangerez pana la moarte. Absenta ta imi crucifica sufletul, imi rastigneste inima. Nu mai vreau sa simt si sa stiu nimic. La ce sa mai am simt auditiv daca nu pot asculta melodia care imi dadea viata provocata de rasul tau? Nu mai am nevoie de ochii daca nu te pot vedea pe tine. Te iubesc, te iubesc, zbiera el in noaptea care se lasa-se intre timp, sperand sa ajunga pana la cer sa auda si el. Pleca clatinandu-se drogat cu durere prin cimitir si ajunse sa planga la mormantul altora, dar nu-l interesa. Pentru el a murit intreaga lume. Se indrepta din nou spre locul de odihna al iubitului sau si vorbea singur. Cum dragostea e inchinaciunea pe care ingerii o fac stelelor, tot asa suferinta mea e inchinaciunea pe care eu o fac maormantului tau. Ai ramas in inima mea asemeni unui punct de foc, nemuritor si infinit pe care nimeni nu-l poate atinge. Il simt arzand pana in maduva oaselor si-l vad stralucind pana in adancurile cerului. Oricum as sta sufletul si trupul meu e in genunchi in clipa asta. Cand ai intrat in viata mea a fost ca si cum clipe din vietile ingerilor s-ar fi desprins din cer si s-ar fi amestecat in destinul meu. Doamne, tu esti implinirea in cer, dragostea e implinirea omului. Cum pot sa traiesc fara izvorul meu datator de viata. Eu si Shinsuke eram doua tulpini ale aceluiasi destin: doua aripi ale unui singur suflet. Cum el nu mai este, sufletul meu cum mai poate zbura. A iubi inseamna a zbura, fara el cad intr-o prapastie abisala de durere si suferinta. Poate cu timpul te voi uita, dar nu te voi uita oriunde ci in inima mea. Cum ai putut sa pleci daca ma iubeai asa mult. De ce m-ai lasat, ingerul meu?
De ce sa traiesc eu fara tine, de ce sa nu mor si eu?
-Pentru ca sunt persoane pentru care tu esti intreaga lume, se auzi o voce necunoscuta, dar lui Yuudai nu-i pasa, nu intentiona sa afle cine vorbeste. Se complace in durerea si suferinta lui. Adormi intr-un final in acelasi loc cu iubitul sau, dar nu imbratisati ci despartiti pe vecie. El era viu, iubitul sau mort.