Trecutul nu moare

[Jigoku]

-Dispari!Sa nu te mai vad! Striga lovindu-si copila cu brutalitate.
Intr-un colt,o femeie statea si plangea,privind cu disperare cum bietii copii erau izbiti de colo-colo,de un ticalos beat,erau jigniti,pedepsiti si alungati de zeci de ori,insa ea nu putea face nimic.
-Lasa-mi sora in pace ticalos fara inima ! striga baiatul sarind si muscandu-si tatal de mana care o avea in parul copilei.
A fost izbit de perete,dupa care a lesinat.Fata a prins curaj,judecata fiindu-i intunecata de o furie incontrolabila,privirea ii era inundata de sangele razbunarii,nu stia ce sa faca.A luat primul cutit ce i-a picat in mana si l-a infipt adanc in piciorul barbatului,dupa care i l-a pus la gat si a soptit :
-Daca-l mai atingi o data, te transez !
Din cauza durerii,s-a trezit brusc din betie si uimirea cu care isi privea fiica nu putea fi descrisa,il amenintase cu moartea…

~*~

-La naiba cu el ! striga Lina,in timp ce mergea spre scoala.Astazi nu-si luase casca,asa ca parul ei negru era acum una cu vantul,viteza fiind aproape incontrolabila.Privirea ii era pierduta,nu era atenta la drum.Incerca sa-si scoata din minte acele amintiri,acele cosmaruri ale copilariei ei.Sangele razbunarii ii inunda iar privirea,acum regreta ca nu l-a ucis cand a avut ocazia.
A oprit in fata scolii, unde a ramas pentru 10 minute,analizand peisajul.Soarele se ridica si imprastia sute de sageti aurii, copacii imprastiau aerul curat,pasarile zburau,cantau si se jucau profitand de tot ce natura le oferea in acea zi.
Nu intelegea,de ce copiii alergau si zambeau, de ce cantau pasarile,de ce totul parea atat de simplu in lumile celorlalti,ea cu ce gresise ? S-a multumit sa-i priveasca,iar dupa ce a oftat adanc, si-a trecut mana prin par si a intrat in scoala.
Pe holuri toti se fereau de ea,dar nu-i pasa.Mergea tinandu-si cartile si gandindu-se. Un baiat o lovi din greseala,imprastiindu-i toate cartile.Cei din jur au tacut brusc,privind cu teama si compatimire totodata,oare ce se va intampla ?
Lina nu avea chef de scandal sau de bataie, asa ca il mangaie usor pe crestet,facandu-i loc sa treaca,dupa care si-a ridicat toate cartile si a continuat sa mearga.
-Hei tu ! se auzi o voce.
A continuat sa mearga,chiar nu vroia sa intre in necazuri azi.
-Tu! Crezi ca poti face regulile pe aici nu ? striga acelas tip,intorcand-o din drum.
-Uite amice,nu am chef de indivizi ciudati dornici de afirmare azi.Dispari ! ii replica destul de calm.
-Ciudata esti tu ! De ce crezi ca toti se tem de tine ?Esti o ciudatenie ! veni argumentul dur al tipului.
«Ciudata…» ce insemna cu adevarat acest cuvant ?Chiar era asa,chiar se temeau toti ?
-Amice,esti idiot…spuse cu mila,punandu-i mana pe umar,dupa care-si vazu de drum, gandindu-se la adevaratul sens al cuvantului « ciudat »
S-a asezat pe scari, tinand cartile in continuare si meditand.Suvitele brunete ii acopereau umerii,lantul de la pantalonii negri urmarea orice miscare,lovindu-se de fiecare data violent si zgomotos de marmura rece.
-Lina Anatsu ? intreba o tanara blonda,imbracata intr-un costum gri, cu un model floral dragut si fin.
-Da…spune repede.Nu-mi place fata ta. Replica deranjata.
-Directorul te asteapta.