20-07-2011, 11:04 PM
Thank you for your comms.
Cu câteva clipe în urmă a apărut Colin, având afişată pe chip o expresie ciudată. Parcă zâmbea, parcă nu era aşa...
Claire nu ai înţelegea nimic. Bărbatul a dispărut în dimineaţa asta şi s-a întors seara, fără să zică nimic, nici măcăr nu a salutat-o. Nu avea nevoie de explicaţii, dar putea să fie mai amabil, dar el din contra, parcă nici nu o observa. Oare totuşi era supărat? Fata nu mai ştia ce să creadă.
- Am pregătit pui cu ciuperci şi te aştept peste zece minute în sufragerie, dacă vrei să mănânci, desigur, zise fata şi ieşi din cameră.
Simţi că se face mai cald şi îşi dădu imediat seama că exagerează. În ultimul timp îi era frică de orice, să nu-l dezămăgească pe Colin, să nu-l rănească pe Colin, să nu... numai Colin şi numai el era prezent în mintea sa.
Bărbatul a tresărit, căci chiar a uitat de fata ce trăia la el. Era foarte îngândurat şi îi roiau o mulţime de imagini în minte, interzise minorilor. Kiril l-a transformat într-un pervers şi nu avea nici cea mai mică remuşcare. Poate nu era normal, dar era atât de... eh, era în stare să accepte totul, mai ales că şi lui îi plăceau ideile trăsnite ale amantului său. În pat era raiul pentru amândoi, nu altceva.
A fost cam supărat la început, chiar şocat şi atmosfera era tensionată, dar situaţia s-a reglat după ce a dat un răspuns la acea întrebare dură. Sigur că dorea să rămână împreună cu Kiril, îl iubea până la disperare şi niciodată nu şi-ar fi iertat dacă pleca atunci. Era să sufere toată viaţa, căci Kiril sigur nu avea să se întoarcă.
Peste zece minute brunetul şi-a făcut apariţia în sufragerie. Nu dorea să o supere pe Claire, dar îi era şi foame. După astfel de partide de sex mereu simţea gol în stomac.
- Claire, scuze, eram îngândurat, zise el şi se aşeză la masă.
- Pentru ce îţi ceri scuze? întrebă ea pe un ton indiferent.
- Pentru că nu ţi-am vorbit când am intrat în casă, explică bărbatul.
- Da? Nici nu am observat, dacă sincer...
De fapt a observat ea totul, dar era prea mândră ca să recunoască că a atins-o chestia asta. Colin zâmbi, dar în următorul moment a fluierat de uimire. Bucatele de pe masă aveau o aromă nemaipomenită şi imediat i s-a făcut apă în gură.
- Unde ai învăţat să găteşti? întrebă el mirat.
- Sunt o mulţime de reţete pe net, Colin.
El o privi suspect.
- Cred că nu te vei otrăvi, am gustat, e normal...cred, rosti ea nesigură.
Colin începu să râdă cu poftă. Era comică fata şi se vedea de la o poştă că îşi face griji şi e interesată de părerea lui. Acum era sigur, chiar dacă mâncarea va fi oribilă, îi va spune că îi place, mai ales că s-a străduit. Colin nici nu credea că domnişoara cu pricina e în stare să facă aşa ceva.
- Parcă ai zis că nu poţi să găteşti, ţin minte bine, spuse el şi surâse.
- Ţi-am explicat, internet, reţete, repetă fata încă o dată.
- Ok, ia loc şi tu, că mi-e foame de mor, zise el şi o aşteptă să se aşeze la masă.
Ea zâmbi sarcastic, dar se abţinu şi nu zise nimic. Au mâncat în tăcere. Mâncarea chiar era bună, dar puţin sărată. Colin nu a dat atenţie la aşa mărunţişuri şi a savurat-o din plin. Se gândea, oare pentru el a gătit? Ar trebui să o urască, pentru că ar putea să-i strice relaţia cu iubitul său, dar nu dorea. Nici nu era în stare.
- Încă nu am căzut nici unul fără cunoştinţă, înseamnă că sunt bună de bucătăreasă. Cu "studiile" mele serioase, aş putea să capăt doar aşa serviciu sau să fiu măturătoare de stradă, zise ea ironic.
- Nu vorbi prostii, ÅŸopti Colin iritat.
Îl enerva la culme pesimismul ei molipsitor. Aici nu semăna deloc cu Kiril.
Brusc îi veni o idee genială, la prima vedere. Îşi şterse mâinile cu un prosop şi îşi mută privirea la chipul fetei.
- Vrei să înveţi? întrebă el cu seriozitate în voce.
- Pff, nu ţi se pare că e prea târziu? spuse fata şi îl privi nemulţumită.
- Există profesori particulari, vei învăţa acasă elementarul şi după asta... îţi vei alege o facultate. Oare tatăl cui e director universitar, a? întrebă el ironic.
Claire îl privi mirată şi nu ştia ce să zică, pentru că nu s-a gândit niciodată la o problemă ca asta.
- Eu cred că e o idee bună, trebuie să vorbim cu Kiril. Va angaja câţiva profesori, crede-mă, are mulţi prieteni şi cunoscuţi care te vor pregăti bine, continuă Colin cu azart.
- Dar cum aşa, direct la universitate, fără şcoală generală şi liceu? întrebă ea neînţelegătoare.
- Nu va fi o problemă, Claire, fii sigură. Ai încredere în mine, nu eşti proastă, vei înţelege repede ce şi cum. Te voi ajuta şi eu, mai bine spune la ce facultate vrei?
- Încă nu ştiu nimic, nu mă grăbi, trebuie să mă gândesc! exclamă ea nervoasă.
- Mai ai timp, mâine vorbim cu Kiril, hotărî bărbatul de parcă asta era o problemă mondială.
Ea nu mai zise nimic, încă puţin şocată. Era în ceaţă şi nu credea că asta e o soluţie. Colin se ridică de la masă şi îi mulţumi, iar apoi a făcut ceva la care nu s-a aşteptat niciunul dintre ei... şi-a lipit buzele de obrazul fetei.
***
Capitolul 13
Cu câteva clipe în urmă a apărut Colin, având afişată pe chip o expresie ciudată. Parcă zâmbea, parcă nu era aşa...
Claire nu ai înţelegea nimic. Bărbatul a dispărut în dimineaţa asta şi s-a întors seara, fără să zică nimic, nici măcăr nu a salutat-o. Nu avea nevoie de explicaţii, dar putea să fie mai amabil, dar el din contra, parcă nici nu o observa. Oare totuşi era supărat? Fata nu mai ştia ce să creadă.
- Am pregătit pui cu ciuperci şi te aştept peste zece minute în sufragerie, dacă vrei să mănânci, desigur, zise fata şi ieşi din cameră.
Simţi că se face mai cald şi îşi dădu imediat seama că exagerează. În ultimul timp îi era frică de orice, să nu-l dezămăgească pe Colin, să nu-l rănească pe Colin, să nu... numai Colin şi numai el era prezent în mintea sa.
Bărbatul a tresărit, căci chiar a uitat de fata ce trăia la el. Era foarte îngândurat şi îi roiau o mulţime de imagini în minte, interzise minorilor. Kiril l-a transformat într-un pervers şi nu avea nici cea mai mică remuşcare. Poate nu era normal, dar era atât de... eh, era în stare să accepte totul, mai ales că şi lui îi plăceau ideile trăsnite ale amantului său. În pat era raiul pentru amândoi, nu altceva.
A fost cam supărat la început, chiar şocat şi atmosfera era tensionată, dar situaţia s-a reglat după ce a dat un răspuns la acea întrebare dură. Sigur că dorea să rămână împreună cu Kiril, îl iubea până la disperare şi niciodată nu şi-ar fi iertat dacă pleca atunci. Era să sufere toată viaţa, căci Kiril sigur nu avea să se întoarcă.
Peste zece minute brunetul şi-a făcut apariţia în sufragerie. Nu dorea să o supere pe Claire, dar îi era şi foame. După astfel de partide de sex mereu simţea gol în stomac.
- Claire, scuze, eram îngândurat, zise el şi se aşeză la masă.
- Pentru ce îţi ceri scuze? întrebă ea pe un ton indiferent.
- Pentru că nu ţi-am vorbit când am intrat în casă, explică bărbatul.
- Da? Nici nu am observat, dacă sincer...
De fapt a observat ea totul, dar era prea mândră ca să recunoască că a atins-o chestia asta. Colin zâmbi, dar în următorul moment a fluierat de uimire. Bucatele de pe masă aveau o aromă nemaipomenită şi imediat i s-a făcut apă în gură.
- Unde ai învăţat să găteşti? întrebă el mirat.
- Sunt o mulţime de reţete pe net, Colin.
El o privi suspect.
- Cred că nu te vei otrăvi, am gustat, e normal...cred, rosti ea nesigură.
Colin începu să râdă cu poftă. Era comică fata şi se vedea de la o poştă că îşi face griji şi e interesată de părerea lui. Acum era sigur, chiar dacă mâncarea va fi oribilă, îi va spune că îi place, mai ales că s-a străduit. Colin nici nu credea că domnişoara cu pricina e în stare să facă aşa ceva.
- Parcă ai zis că nu poţi să găteşti, ţin minte bine, spuse el şi surâse.
- Ţi-am explicat, internet, reţete, repetă fata încă o dată.
- Ok, ia loc şi tu, că mi-e foame de mor, zise el şi o aşteptă să se aşeze la masă.
Ea zâmbi sarcastic, dar se abţinu şi nu zise nimic. Au mâncat în tăcere. Mâncarea chiar era bună, dar puţin sărată. Colin nu a dat atenţie la aşa mărunţişuri şi a savurat-o din plin. Se gândea, oare pentru el a gătit? Ar trebui să o urască, pentru că ar putea să-i strice relaţia cu iubitul său, dar nu dorea. Nici nu era în stare.
- Încă nu am căzut nici unul fără cunoştinţă, înseamnă că sunt bună de bucătăreasă. Cu "studiile" mele serioase, aş putea să capăt doar aşa serviciu sau să fiu măturătoare de stradă, zise ea ironic.
- Nu vorbi prostii, ÅŸopti Colin iritat.
Îl enerva la culme pesimismul ei molipsitor. Aici nu semăna deloc cu Kiril.
Brusc îi veni o idee genială, la prima vedere. Îşi şterse mâinile cu un prosop şi îşi mută privirea la chipul fetei.
- Vrei să înveţi? întrebă el cu seriozitate în voce.
- Pff, nu ţi se pare că e prea târziu? spuse fata şi îl privi nemulţumită.
- Există profesori particulari, vei învăţa acasă elementarul şi după asta... îţi vei alege o facultate. Oare tatăl cui e director universitar, a? întrebă el ironic.
Claire îl privi mirată şi nu ştia ce să zică, pentru că nu s-a gândit niciodată la o problemă ca asta.
- Eu cred că e o idee bună, trebuie să vorbim cu Kiril. Va angaja câţiva profesori, crede-mă, are mulţi prieteni şi cunoscuţi care te vor pregăti bine, continuă Colin cu azart.
- Dar cum aşa, direct la universitate, fără şcoală generală şi liceu? întrebă ea neînţelegătoare.
- Nu va fi o problemă, Claire, fii sigură. Ai încredere în mine, nu eşti proastă, vei înţelege repede ce şi cum. Te voi ajuta şi eu, mai bine spune la ce facultate vrei?
- Încă nu ştiu nimic, nu mă grăbi, trebuie să mă gândesc! exclamă ea nervoasă.
- Mai ai timp, mâine vorbim cu Kiril, hotărî bărbatul de parcă asta era o problemă mondială.
Ea nu mai zise nimic, încă puţin şocată. Era în ceaţă şi nu credea că asta e o soluţie. Colin se ridică de la masă şi îi mulţumi, iar apoi a făcut ceva la care nu s-a aşteptat niciunul dintre ei... şi-a lipit buzele de obrazul fetei.
***