Ciudate si imprastiate ganduri

[Evvie.]

Siii revin, din moment ce am avut ataaaat de multe solicitari. Multumesc, multumesc.

Vantul scormoneste printre foile destinului, plangandu-si singuratatea.
Mototoleste ganduri, risipeste zile, ingana rugi neincetate. Si ofteaza, pierzand numarul noptilor pe care le iroseste.
Priveste pierdut si nedumerit spirala cerului nesfarsit incercand sa-i gaseasca punctul terminus.
Urla pierderea sa. Urla singuratatea. Urla soaptele.
Pasind pe taramuri noi, parasind lumi blestemate, lasa in urma melodii sacre si stropi de ploaie.
Il privesti si spui sigur ca e prizonier sub secunadarele si minutarele acelui ceas nenorocit al vietii, care ticaie cand ti-e lumea mai draga.
Cine te-a blestemat, vantule drag? Spune, cine te-a pus sub cheie? Spune-mi...de ce imi bantui firul subtire al vietii? Spune-mi . . . de ce canti acel imn interzis al mortii? De ce?
Urla padurea. Urla cerul. Urla gandurile. Soptesc soaptele.