22-07-2011, 10:24 PM
Scz pentru capitolul trecut, il voi face mai mare pe acesta ca sa ma revansez
CAPITOLUL V|
Ne asezam fiecare doi cate doi, eu stand cu Hinata, iar in spatele nostru sunt doi baieti pe care Hinata ii cunoaste. Facem cunostiinta dupa care autocarul porneste. Acum este acum, excursia asta cred ca va fi interesanta...
Incep sa ii povestesc bunei mele prietene despre ce mi sa intamplat de cand ea sa transferat. Ii povestesc toata viata mea, stiind ca ma va ajuta sa trec peste tot. Mereu mi-a fost alaturi, ma sprijinit, mi-a dat sfaturi bune, tine la mine ca la o sora mai mica. Este mai mare decat mine cu un an. Langa ea sunt fericita, are ceva special, as putea radia de tristete si ura, langa ea ma simt ca si cum as pluti, ca si cum nimic nu mi sa intamplat in viata. Stiu ca ea imi este alaturi, plange, rade alaturi de mine si nu ma lasa la greu. Nici macar nu stiu cum sa ii multumesc pentru clipele in care a fost alaturi de mine, pentru atatea nopti nedormite in care imi trimitea mesaje ca sa ma linisteasca.
-Sakura, ai indurat multe in viata si ai primit multe lovituri, daca o lasi pe Tsunade sa iti fie alaturi vei trece mai usor peste atatea obstacole, daca esti orfana nu inseamna ca nu trebuie sa ii accepti ajutorul, Asuma si Tsunade au vrut sa respecte dorinta mamei tale, sa iti ofere o familie fericita.
Orfana, acest cuvant ma sperie, imi da fiori cand ma gandesc. Eram fericita, radiam de fericire, tata ma striga \"Raza de soare\" sau uneori imi zicea \"Zambareata\" cad era suparat pe mine. Ii dau dreptate Hinatei, de ce sa nu accept ajutorul cuiva care ma iubeste? Daca nu am o familie macar gandul ca cineva ma iubeste sa umple putin acel gol, iar gandul ca cineva ma pazeste acolo sus sa ma intareasca.
Autocarul sa oprit, inseamna ca am ajuns. Cobor jos din autocar si ma uit la imprejurari. Mii si mii de barci plutesc pe apa cristalina iar soarele isi reflecta razele aurii peste barci si peste apa. Oamenii fac cu batista celor care pleaca de la casa parinteasca incepand o viata noua in alta parte a lumii, lasandu-si in urma trecutul. Ma uit la cer si privesc in gol, iar vantul imi da usor parul rozaliu pe spate. O mana calda ma atinge usor pe umar si ma intreaba \"Esti bine?\". Imi intorc capul putin speriata si vad ca este doar Hinata, ii raspund cu un simplu \"da\" dupa care ma indrept spre grup urmata de bruneta. Facem doua siruri indiene dupa care ne indreptam spre vapor. Pasesc usor pe scanduri pana ajung la vapor. Ii privesc desenele facute pe el, un ochi iar in urma lui un fulger albastru iar inaintea ochiului niste buze rosii. Ne imbarcamin dupa care fiecare primeste cheia de la cabina in schimbul banilor. Eu si cu HInata primim cheia cu numarul 7 scris pe ea dupa care dam banii capitanului vasului. Verzisorii Sunt numarati dupa care ii pune la locul lor, intr-o borseta mica si neagra. Incep sa dau tarcoale pentru a gasi camera si intr-un sfarsit am gasit-o. Bag cheia in gaura si rasucesc de doua ori dupa care apas pe clanta. Aprind becul si vad micuta camera. Doua paturi separate, cu covertura alba si romburi mov deschis precum ochii Hinatei. Observ o mica masuta si un scaun in fata ei iar langa este o comodina cu rafturi. Canapeaua alba din piele parca imi striga numele. Intru in camera si ma asez pe ea. Arunc geanta mare cu haine si icaltaminte intr-un colt si ma fac comoda pe canapeaua din piele. Iau o pernuta in brate si o strang in brate. Strang perna in brate iar din ea iese un miros de trandafir semn ca a fost spalata. Ma uit la modelele intortocheate de pe ea dupa care o pun la loc. Incep sa despachetez impreuna cu Hinata. Imi scot laptopul si il asez pe masuta. Scot o pereche de incaltaminte cu toc mare si platforme de culoare argintie si o rochie de seara deoarece vom manca la un restaurant. Scot o rochie lunga cu doua palme mai sus de genunchi in partea din fata si in partea din spate cu o palma mai joc. Culoarea ei este neagra cu paiete sclipiroare puse ici-colo pe rochie. Scot o cutiuta din care imi aleg un lantisor din argint si o pereche de cercelusi asortati cu lantisorul. Scot niste bratari tot din argint simple, perfect rotunde. Ma uit la ceasul de la mana si observ ca sa facut deja ore patru jumatate. Ma imbrac cu ce mi-am scos si ma uit in oglinda. Decolteul mi se pare putin cam mare asa ca cer o parere.
-Hinata, crezi ca sunt prea decoltata?
-Sakura, nici sa nu aud ca nu vii pentru ca crezi ca esti prea decoltata. Vii cu rochia asta, iti sta splendid.
Ii multumesc dupa care astept sa se schimbe si ea in rochia ei. Dupa cinci minute o vad cum iese din baie. Rochia ei este scurta cu doua palme mai sus de genunchi, iar zona burtii este transparenta, culoare ei este mov deschis ca ochii sai iar accesoriile negre. Pantofii sunt tot cu platforma, de culoare neagra. Ne luam gentuta minuscula cu banuti in mana si plecam. Ies din camera si inchid usa. O vad pe Hinata cum ma apuca de incheietura mainii si ma trage dupa ea pana la un grup de fete.
-Sakura, ele sunt TenTen si Temari.
-Buna Sakura, imi zice blonda stranganduma de mana si zambindumi cu un zambet pana la ureche.
Ma uit la blonda, mai precis la par. Este desprins iar bretonul este scurt cat sa ii acopere fruntea, impartit in doua suvite. TenTen are parul Prins intr-un coc cu doua ace. Temari are o rochie alba doua palme mai sus de genunchi fara nici un accesoriu iar pantofii sunt o pereche de balerini. TenTen are rochia rosie stil chinezesc cu un dragon galben, pantofii sunt aurii cu toc de doi centimetri.
Stau pe scaun si ii ascult pe baietii care stau in fata mea. Din cate am inteles,ii cheama Lee si Kiba. Le raspund doar cu niste simple \"Desigur, cum sa nu?\", \"Aha\", \"da\", \"nu\", \"Poate\". Cred ca voi muri, fetele danseaza cu baietii iar eu stau si ma plictisesc aici pe scaun. Oare asta doi nu au creier? Chiar nu observa ca mor pe scaun de plictiseala? As dansa si cu un bubos numai sa scap de scaun si clovnii asta doi. Din fericire vad pe cineva care se baga intre cei doi si ma intreaba \"Dansezi papusa?\" Desigur ca am zis da, iar cei doi fierb de ciuda.
Sunt pe ringul de dans iar mainile noastre stau impreunate. Ochii mei se uita in ochii lui negri abisali. Parul negru ii mangaie fruntea alba ca varul iar Kiba si Lee se uita la noi doi ca si cum am fi impreuna.
-Tu esti Sakura, nu? Eu sunt Sai, ma bucur sa te cunosc. imi zice brunetul
-Incantata de cunostiinta Sai. ii spun pe un ton calduros
Si am continuat cu intrebari despre noi pana cand valsul sa terminat, iar fantezia sa rupt. Ma simteam atat de bine, corpurile noastre erau lipite unul de altu iar distanta dintre buzele nostre era doar de cativa centimetri. Ochii lui abisali, zambetul lui, pielea lui alba...sunt coplesita in totalitate. Ne clatinam inpreuna in ritmul dansului, parca era nascut sa danseze. Un mic fior ma strabate imtreuna cu o intrebare, oare are prietena? Ne despartim usor unul de altul rupand magia care se forma intre noi doua. O vad pe Hinata cum se indreapta spre mine si ma intreaba
-Ce a fost asta? La inima lui Sai nu ajung toate fetele!
-A fost minunat cat a durat, ma simteam de parca pluteam printre norii albi si pufosi, parca eram in al noualea cer, pacat ca sa terminat.
-Saskura toate fetele sunt in gat dupa el, inafara de mine si prietenele mele. Spre exemplu Ino si Karin, fetele astea se dau la toti baietii.
Pentru mine nu conteaza, nu a fost nimic si nu va fi. Sunt sigura ca nu simte nimic pentru mine, sunt urata. Nu stiu ce este aia dragoste, nu am sentimente desi cand eram mica am primit multa atentie si iubire. Am primit prea multe lovituri dintr-o data. Sunt orfana, fara mama si tata, dar unii zic pur si simplu \"Asta e, viata merge inainte\". Cu bune cu rele ei tot zambesc desi in inima lor este un infern, o furtuna care mereu va fi pana cand o sa adoarma in somnul de veci. Si se vor intalni cu ingerii, cu parintii lor si cu Dumnezeu care ii va intampina cu multa dragoste si caldura. Cine plateste in viata asta nu va trebui sa mai plateasca si in cealalta. Va fi un inger pazitor a generatiei urmatoare, iar unii zic ca nu au nici un viitor, dar Sus vor avea viitorul etern nu unul limitat la optzeci de ani. Daca primesc o cruce de la Dumnezeu trebuie sa o car pana cand voi cadea din picioare si voi cere iertare la Poarta Raiului pentru toate pacatele. Cand porti o cruce trebuie sa o porti cu mandrie, oricat de mare si grea este ar trebui sa zambesti pentru ca in orice moment te poti vedea cu ingerii, orice clipa de neatentie de poate costa viata, uneori si cea a altora. Crucea mea este mica iar eu tot ma plang fara sa ma gandesc la altii care nu si-au vazut parintii adevarati. Viata iti da o lectie iar tu in lumea De-Apoi va trebui sa stii care e nu sa stai si sa treci ca gasca pe apa. Tatalui meu nu ia fost frica de moarte, sia dus misiunea cu mandrie pana la capat si a lasat in urma doi copii si nevasta sa. Daca te-as mai vedea macar o data, macar un minut, sa te strang in brate, sa iti miros fumul de tigara cu toate ca il uram si mereu te certam si ti-o aruncam pe jos. Sa iti zic un sincer \\\"Te iubesc!\\\". Mama, te voi razbuna, ti-ai dat viata pentru ca eu sa traiesc, cand eu am luat prima gura de aer tu ai luat-o de ultima. Incep sa plang in siroaie de lacrimi. Dau cu mainile la ochi dar degeaba. Ies si incep sa fug pe vapor ca disperata. Ma duc la bord si ma uit la apa, la valurile mici care se izbesc usor de vapor. Pasarile zboara peste apa, libere cum ar trebui sa fie. As vrea sa pot zbura si eu libera ca o pasare, sa uit de tot, sa zbor peste mari si oceane, peste paduri si tari cautand un loc al meu unde sa ma reculeg.
Tin bara strans in mana in timp ce las lacrimile sa curga pe chipul meu firav. Parul meu rozaliu \"zboara\" in bataile vantului in diferite directii. Simt o atingere pe umarul drept, o mana calda, putin cunoscuta mie. Imi intorc privirea si vad cine este....
Sper ca e bun capitolul, uitati pozele:
Camera:
http://www.google.it/imgres?imgurl=http:...24&bih=677
Canapeaua:
http://www.google.ro/imgres?q=case+de+lu...24&bih=677
Pernele de pe canapea:
http://www.google.it/imgres?imgurl=http:...24&bih=677
http://www.google.it/imgres?imgurl=http:...sch&itbs=1 Rochia Sakurei
CAPITOLUL V|
Ne asezam fiecare doi cate doi, eu stand cu Hinata, iar in spatele nostru sunt doi baieti pe care Hinata ii cunoaste. Facem cunostiinta dupa care autocarul porneste. Acum este acum, excursia asta cred ca va fi interesanta...
Incep sa ii povestesc bunei mele prietene despre ce mi sa intamplat de cand ea sa transferat. Ii povestesc toata viata mea, stiind ca ma va ajuta sa trec peste tot. Mereu mi-a fost alaturi, ma sprijinit, mi-a dat sfaturi bune, tine la mine ca la o sora mai mica. Este mai mare decat mine cu un an. Langa ea sunt fericita, are ceva special, as putea radia de tristete si ura, langa ea ma simt ca si cum as pluti, ca si cum nimic nu mi sa intamplat in viata. Stiu ca ea imi este alaturi, plange, rade alaturi de mine si nu ma lasa la greu. Nici macar nu stiu cum sa ii multumesc pentru clipele in care a fost alaturi de mine, pentru atatea nopti nedormite in care imi trimitea mesaje ca sa ma linisteasca.
-Sakura, ai indurat multe in viata si ai primit multe lovituri, daca o lasi pe Tsunade sa iti fie alaturi vei trece mai usor peste atatea obstacole, daca esti orfana nu inseamna ca nu trebuie sa ii accepti ajutorul, Asuma si Tsunade au vrut sa respecte dorinta mamei tale, sa iti ofere o familie fericita.
Orfana, acest cuvant ma sperie, imi da fiori cand ma gandesc. Eram fericita, radiam de fericire, tata ma striga \"Raza de soare\" sau uneori imi zicea \"Zambareata\" cad era suparat pe mine. Ii dau dreptate Hinatei, de ce sa nu accept ajutorul cuiva care ma iubeste? Daca nu am o familie macar gandul ca cineva ma iubeste sa umple putin acel gol, iar gandul ca cineva ma pazeste acolo sus sa ma intareasca.
Autocarul sa oprit, inseamna ca am ajuns. Cobor jos din autocar si ma uit la imprejurari. Mii si mii de barci plutesc pe apa cristalina iar soarele isi reflecta razele aurii peste barci si peste apa. Oamenii fac cu batista celor care pleaca de la casa parinteasca incepand o viata noua in alta parte a lumii, lasandu-si in urma trecutul. Ma uit la cer si privesc in gol, iar vantul imi da usor parul rozaliu pe spate. O mana calda ma atinge usor pe umar si ma intreaba \"Esti bine?\". Imi intorc capul putin speriata si vad ca este doar Hinata, ii raspund cu un simplu \"da\" dupa care ma indrept spre grup urmata de bruneta. Facem doua siruri indiene dupa care ne indreptam spre vapor. Pasesc usor pe scanduri pana ajung la vapor. Ii privesc desenele facute pe el, un ochi iar in urma lui un fulger albastru iar inaintea ochiului niste buze rosii. Ne imbarcamin dupa care fiecare primeste cheia de la cabina in schimbul banilor. Eu si cu HInata primim cheia cu numarul 7 scris pe ea dupa care dam banii capitanului vasului. Verzisorii Sunt numarati dupa care ii pune la locul lor, intr-o borseta mica si neagra. Incep sa dau tarcoale pentru a gasi camera si intr-un sfarsit am gasit-o. Bag cheia in gaura si rasucesc de doua ori dupa care apas pe clanta. Aprind becul si vad micuta camera. Doua paturi separate, cu covertura alba si romburi mov deschis precum ochii Hinatei. Observ o mica masuta si un scaun in fata ei iar langa este o comodina cu rafturi. Canapeaua alba din piele parca imi striga numele. Intru in camera si ma asez pe ea. Arunc geanta mare cu haine si icaltaminte intr-un colt si ma fac comoda pe canapeaua din piele. Iau o pernuta in brate si o strang in brate. Strang perna in brate iar din ea iese un miros de trandafir semn ca a fost spalata. Ma uit la modelele intortocheate de pe ea dupa care o pun la loc. Incep sa despachetez impreuna cu Hinata. Imi scot laptopul si il asez pe masuta. Scot o pereche de incaltaminte cu toc mare si platforme de culoare argintie si o rochie de seara deoarece vom manca la un restaurant. Scot o rochie lunga cu doua palme mai sus de genunchi in partea din fata si in partea din spate cu o palma mai joc. Culoarea ei este neagra cu paiete sclipiroare puse ici-colo pe rochie. Scot o cutiuta din care imi aleg un lantisor din argint si o pereche de cercelusi asortati cu lantisorul. Scot niste bratari tot din argint simple, perfect rotunde. Ma uit la ceasul de la mana si observ ca sa facut deja ore patru jumatate. Ma imbrac cu ce mi-am scos si ma uit in oglinda. Decolteul mi se pare putin cam mare asa ca cer o parere.
-Hinata, crezi ca sunt prea decoltata?
-Sakura, nici sa nu aud ca nu vii pentru ca crezi ca esti prea decoltata. Vii cu rochia asta, iti sta splendid.
Ii multumesc dupa care astept sa se schimbe si ea in rochia ei. Dupa cinci minute o vad cum iese din baie. Rochia ei este scurta cu doua palme mai sus de genunchi, iar zona burtii este transparenta, culoare ei este mov deschis ca ochii sai iar accesoriile negre. Pantofii sunt tot cu platforma, de culoare neagra. Ne luam gentuta minuscula cu banuti in mana si plecam. Ies din camera si inchid usa. O vad pe Hinata cum ma apuca de incheietura mainii si ma trage dupa ea pana la un grup de fete.
-Sakura, ele sunt TenTen si Temari.
-Buna Sakura, imi zice blonda stranganduma de mana si zambindumi cu un zambet pana la ureche.
Ma uit la blonda, mai precis la par. Este desprins iar bretonul este scurt cat sa ii acopere fruntea, impartit in doua suvite. TenTen are parul Prins intr-un coc cu doua ace. Temari are o rochie alba doua palme mai sus de genunchi fara nici un accesoriu iar pantofii sunt o pereche de balerini. TenTen are rochia rosie stil chinezesc cu un dragon galben, pantofii sunt aurii cu toc de doi centimetri.
***
Stau pe scaun si ii ascult pe baietii care stau in fata mea. Din cate am inteles,ii cheama Lee si Kiba. Le raspund doar cu niste simple \"Desigur, cum sa nu?\", \"Aha\", \"da\", \"nu\", \"Poate\". Cred ca voi muri, fetele danseaza cu baietii iar eu stau si ma plictisesc aici pe scaun. Oare asta doi nu au creier? Chiar nu observa ca mor pe scaun de plictiseala? As dansa si cu un bubos numai sa scap de scaun si clovnii asta doi. Din fericire vad pe cineva care se baga intre cei doi si ma intreaba \"Dansezi papusa?\" Desigur ca am zis da, iar cei doi fierb de ciuda.
Sunt pe ringul de dans iar mainile noastre stau impreunate. Ochii mei se uita in ochii lui negri abisali. Parul negru ii mangaie fruntea alba ca varul iar Kiba si Lee se uita la noi doi ca si cum am fi impreuna.
-Tu esti Sakura, nu? Eu sunt Sai, ma bucur sa te cunosc. imi zice brunetul
-Incantata de cunostiinta Sai. ii spun pe un ton calduros
Si am continuat cu intrebari despre noi pana cand valsul sa terminat, iar fantezia sa rupt. Ma simteam atat de bine, corpurile noastre erau lipite unul de altu iar distanta dintre buzele nostre era doar de cativa centimetri. Ochii lui abisali, zambetul lui, pielea lui alba...sunt coplesita in totalitate. Ne clatinam inpreuna in ritmul dansului, parca era nascut sa danseze. Un mic fior ma strabate imtreuna cu o intrebare, oare are prietena? Ne despartim usor unul de altul rupand magia care se forma intre noi doua. O vad pe Hinata cum se indreapta spre mine si ma intreaba
-Ce a fost asta? La inima lui Sai nu ajung toate fetele!
-A fost minunat cat a durat, ma simteam de parca pluteam printre norii albi si pufosi, parca eram in al noualea cer, pacat ca sa terminat.
-Saskura toate fetele sunt in gat dupa el, inafara de mine si prietenele mele. Spre exemplu Ino si Karin, fetele astea se dau la toti baietii.
Pentru mine nu conteaza, nu a fost nimic si nu va fi. Sunt sigura ca nu simte nimic pentru mine, sunt urata. Nu stiu ce este aia dragoste, nu am sentimente desi cand eram mica am primit multa atentie si iubire. Am primit prea multe lovituri dintr-o data. Sunt orfana, fara mama si tata, dar unii zic pur si simplu \"Asta e, viata merge inainte\". Cu bune cu rele ei tot zambesc desi in inima lor este un infern, o furtuna care mereu va fi pana cand o sa adoarma in somnul de veci. Si se vor intalni cu ingerii, cu parintii lor si cu Dumnezeu care ii va intampina cu multa dragoste si caldura. Cine plateste in viata asta nu va trebui sa mai plateasca si in cealalta. Va fi un inger pazitor a generatiei urmatoare, iar unii zic ca nu au nici un viitor, dar Sus vor avea viitorul etern nu unul limitat la optzeci de ani. Daca primesc o cruce de la Dumnezeu trebuie sa o car pana cand voi cadea din picioare si voi cere iertare la Poarta Raiului pentru toate pacatele. Cand porti o cruce trebuie sa o porti cu mandrie, oricat de mare si grea este ar trebui sa zambesti pentru ca in orice moment te poti vedea cu ingerii, orice clipa de neatentie de poate costa viata, uneori si cea a altora. Crucea mea este mica iar eu tot ma plang fara sa ma gandesc la altii care nu si-au vazut parintii adevarati. Viata iti da o lectie iar tu in lumea De-Apoi va trebui sa stii care e nu sa stai si sa treci ca gasca pe apa. Tatalui meu nu ia fost frica de moarte, sia dus misiunea cu mandrie pana la capat si a lasat in urma doi copii si nevasta sa. Daca te-as mai vedea macar o data, macar un minut, sa te strang in brate, sa iti miros fumul de tigara cu toate ca il uram si mereu te certam si ti-o aruncam pe jos. Sa iti zic un sincer \\\"Te iubesc!\\\". Mama, te voi razbuna, ti-ai dat viata pentru ca eu sa traiesc, cand eu am luat prima gura de aer tu ai luat-o de ultima. Incep sa plang in siroaie de lacrimi. Dau cu mainile la ochi dar degeaba. Ies si incep sa fug pe vapor ca disperata. Ma duc la bord si ma uit la apa, la valurile mici care se izbesc usor de vapor. Pasarile zboara peste apa, libere cum ar trebui sa fie. As vrea sa pot zbura si eu libera ca o pasare, sa uit de tot, sa zbor peste mari si oceane, peste paduri si tari cautand un loc al meu unde sa ma reculeg.
Tin bara strans in mana in timp ce las lacrimile sa curga pe chipul meu firav. Parul meu rozaliu \"zboara\" in bataile vantului in diferite directii. Simt o atingere pe umarul drept, o mana calda, putin cunoscuta mie. Imi intorc privirea si vad cine este....
Sper ca e bun capitolul, uitati pozele:
Camera:
http://www.google.it/imgres?imgurl=http:...24&bih=677
Canapeaua:
http://www.google.ro/imgres?q=case+de+lu...24&bih=677
Pernele de pe canapea:
http://www.google.it/imgres?imgurl=http:...24&bih=677
http://www.google.it/imgres?imgurl=http:...sch&itbs=1 Rochia Sakurei
![[Imagine: tumblr_liivkm1jeW1qe6oyyo1_500.gif]](http://24.media.tumblr.com/tumblr_liivkm1jeW1qe6oyyo1_500.gif)