Viaţa mea e frumoasã exact asa cum e ...

[Pustoaica_cu_ochii_verzi]

Viata mea e frumoasa exact asa cum e ...

Capitolul 7

Lupta! Saku-Kari in actiune! ( partea a II-a )

Se pare ca erau prinsi sau poate... nu? Observ cu stupoare ca „ Sasuke” si „ Sai” erau doar niste clone. Simteam cum sangele incepe sa imi curga rapid prin vene. Eram evident nervoasa si ma uitam din stanga in dreapta, din fata in spate sa vad daca ii pot tinti pe cei doi cu privirea. O aud pe Karin cum spune ca probabil asta a fost o diversiune ca ei sa plece.
- O diversiune a fost cu siguranta, spun eu foarte serioasa, dar aia doi nu sunt niste lasi! Nu ar fi fugit din fata unei lupte, mai ales orgoliosul de Uchiha! De asta sa fi sigura!
Karin imi raspunse cu un „ Poate ca ai dreptate...” dupa care incepu` sa analizeze atent cu privirea fiecare coltisor. Ea se lasa pe vine si sare cu putere in sus, uitandu-se mai atent. Sta in aer cam zece minute dupa care o vad ca se intoarce dezamagita.
- Sunt de negasit. Imi spune ea cu o voce joasa.
Deja incepeam sa ma stresez, simteam cum inima imi bate cu putere mai-mai sa iasa din piept. Trebuia sa-i gasim pe acei tradatori.
Dar dintr-o data raman inghetata. Dintr-un val de foc, apar si cautatii. Sasuke ma fixa cu privirea si zambea usor, ceea ce imi displacea total. Inseamna ca aveau un plan. In afara de asta, privirea lui ma ingheta, simteam cum usor-usor inima incepe sa pompeze sangele extrem de incet, sau cel putin asa simteam eu... privirea lui rece imi transmitea fiorii ce se raspandeau cu o rapiditate in tot corpul. Inchid ochii, incercand sa opresc acele stari. Inspir adanc si expir zgomotos, dupa care stau asa cateva minute si imi redeschid ochii. Karin se intoarce busc si cu pasi repezi vine spre mine, nemutandu-si privirea de la cei doi. Imi spune incet ca se pare ca nu avem de ales, este momentul. Aud asta si las privirea usor in jos. Mi-as fi dorit sa nu aud acea propozitie. Dar avea dreptate, chiar a venit timpul... este nevoie de asta acum mai mult ca oricand.
In chid ochii si ma arunc in sus, nu mai am picioarele pe pamant la propriu. Acum sunt in aer si simt fiecare briza de vant care se joaca cu parul meu, incurcandu-l usor. Trag are in piep si imi las imaginatie sa zburde, incerc sa uit toate lucrurile care m-au facut sa sufar si ma gandesc doar la momentele care m-au ajutat sa evoluez si la oamenii care au fost acolo pentru mine cand am avut nevoie. Tsunade-sama, Karin, Shizune... au nevoie de mine sa fac asta, de fapt tot satul are nevoie de mine acum mai mult ca oricand sa-i prind pe acesti tradatori. Incerc sa uit de tot ce e in jurul meu si sa ma calmez.
Si am reusit, dupa care am spus „ Nanytsuki” si mi-am deschis ochii. Pielea mi se exfolia usor, lasand la iveala o chakra de un roz strident si lucios, ochii mi s-au colorat in totalitate in verde... sosise momentul.
- Ce... ce creatura mai e si asta? Intreaba Sai nedumerit, figura lui amuzandu-ma teribil
- Asta, rostesc eu revenind pe sol, este cel mai urat cosmar al vostru!
Surad usor dupa care ii spun lui Karin ca stie ce are de facut. Imi rasounde printr-un da dupa care executand un jutsu in jurul ei apare un scut de chakra de culoare mov. Ii privesc pe batetii „ duri „ din fata mea care acum parea speriati de bombe. Zambesc dupa care dau usor cu picorul in pamant si sar in aer impreuna cu Karin. Aceasta spune „ Foc Jutsunyd” iar din cer incep sa cada cativa bolovani in flacari arzand tot ce atingeau. Ma ridic mai sus, dupa care stau in pozitie de cruce si rostesc „ Luna Plina, fortele naturii” iar dintr-o data luna apare pe cer, intunecand totul.
- Hey fetelor! Il aud pe Uchiha cum ne striga.
Ma intorc repede, fac semnul tigrului si strig „ Tsunami „ iar acestia au fost loviti de un mare val de apa. In timp ce eu ma luptam cu adevaratii Sai si Sasuke, Karin se chinuia cu sutele de clone ale acestora aparute din neant. O vad cum arunca kunai-uri peste tot si pana la urma isi foloseste scutul sa emita niste radiatii care distruge toate clonele, dupa care mi se alatura. Incerc sa il lovesc pe Uchiha insa in zadar, era foarte rapid, dar spre fericirea mea in cale imi intra Sai, caruia i-am aplicat o lovitura mortala in zona inimii. Scuipa sange dupa care se prabuseste pe sol. In timp ce Karin voia sa se asigure daca este mort, eu incercam sa-l gasesc pe Uchiha.
- Haruno, treci aici sa dicutam daca mai vrei sa-ti vezi prietena! Aud deodata o voce rece.
Imi indrept repede privirea in directia din care s-a auzit vocea si cobor imediat. In fata mea zacea trupul neinsufletit a lui Sai iar in spatele acestuia Karin cu un kunai la gat, tinuta de catre Sasuke.
- Ia-ti mainile dupa ea, jegule! Tip eu fixandu-l cu privirea.
- Uite enervant-o; in momentul asta viata ei depinde de mine, asa ca uite un sfat, mai usor cu gura!
- Ce vrei mai exact? Intreb eu
- Se pare ca incepem sa ne intelegem. Uite care e idee: tu ma lasi sa plec si nu spui nimanui ca m-ai vazut pe aici, iar eu o lasa pe draga ta coechipiera in viata. Deci ce va fi... Haruno?
Tac un pic nestiind ce sa spun. Karin mi-a fost mereu alaturi si viata ei depinde de mine in momentul asta, dar pe de alta parte, satul si el are nevoie de aceste informatii. Stau un pic asa si ma intreb, Tsunade-sama ce ar face?
- Hai Haruno, nu am toata viata.
... asta e! Tocmai mi-a venit o idee salvatoare. Inchid pentru o secunda ochii si ma gandesc ca imi doresc ca acea Karin sa fie doar o clona. Dupa care incep sa vorbesc:
- Nu sunt de acor cu propunerea ta, Uchiha! Spun eu pe un ton hotarat.
Acesta se uita nedumerit la mine, neasteptandu-se la o asemenea reactie. Uimirea i se putea citi in ochii aceia negri.
Imi strang pumnul concetrandu-mi chakra in acea zona dupa care lovesc cu putere. „ Karin” era doar o clona care a disparut in momentul loviturii si am reusit sa il lovesc pe Uchiha aruncandu-l cam douazeci de metri.
- Hmm... sunt impresionat! Ne mai vedem, Sakura! Dupa care dispare intr-un nor de fum
Karin apare langa mine cerandu-si scuze ca din cauza ei nu am putu sa-l termin pe Sasuke. Ii spun sa nu se mai invinovateasca iar aceasta imi spune ca i-am salvat viata. Ii spun ca pentru asta sunt prietenii dupa care revin la forma mea umana.
- Stai linistita, o sa-l prindem noi! Spun eu zambind usor.
Aceasta imi raspunse cu un zambet dupa care amandoua ne-am intins pe jos si ne-am culcat. Maine avea sa fie o zi grea, trebuia sa ajungem in Tara Pasarii si sa il luam pe Sayoshi.

Next: Sayoshi. Fratele tradatorului!

Scuzati-ma daca actiunea e prea grabita :(

Sper ca va placut :X. Scuze, s-ar putea sa nu mai postez asa de des. :*