Fituica de la miezul noptii

[Moony691]

Am ramas masca vazand armata de vizualizari. Ca sa fiu sigura ca nu aiurez, m'am cotonogit, apoi, cu ochii bulbucati, m'am mai benoclat odata. Desi nu comenteaza, macar stiu ca nu tastez singura, ceea ce e incurajator. Poate multi au intrat din greseala ori numai pentru o secunda, dar le multumesc, asta insemnand ca am trezit un interes cat de mic. Deasemenea, multumesc foarte mullt votantilor.
Dar ajunge, prea mult sentimentalism strica! Va prezint o lucrare teribila, mai putin decat mediocra, a mea. Nu ca celelalte ar fi fost minunate, dar aceasta e... veti afla, daca va intereseaza. Acum vine partea grea: ce fac in privinta titlului? Sa inventam pe loc...




Senin


Lumina unui fulger patrunse curioasa in camera dezordonata. Celebritatile zambeau stramb din posterele ce abia se tineau pe pereti, foi si creioane zaceau sfaramate pretutindeni, iar televizorul, pe al carui ecran se vedeau doar purici fiindca nu avea semnal, era pornit. Tinandu-si capul pe birou, o tanara epuizata inca mai dormea. Suvoiul neintrerupt al ploii cadea furios peste pamantul deja suprasaturat ca si cum dorea sa exprime tristetea fetei care ramasese fara lacrimi in timp ce devasta camera. Vestea pierderii fratelui sau, pilot de avion, o facuse sa-si piarda controlul. In varsta de numai 27 de ani, acesta plecase in prima sa cursa peste Atlantic cu putin inaintea inceperii furtunii ce cuprinsese Statele, si, in asemenea conditii, se prabusise. Transmisiunea fusese intrerupta din cauza precipitatiilor prea puternice, aceleasi care bateau si acum, dupa o zi, in fereastra tinerei Alice.
Tunetul, ca un tovaras de incredere, nu intarzie sa isi demonstreze aptitudinile impresionante: bubuitura puternica zgudui vechiul bloc in care locuia ea. Nici nu se sinchisi de zgomot, ci ramase culcata, cu mintea bantuita de ganduri negre. De cand aflase ca ramasese singura pe lume, intreg filmul vietii sale parca se rupsese. Abia tarziu in noapte o fura somnul, dar teribila veste continua sa ii acapareze fiecare secunda, nedandu-i pace nici macar atunci.
O imagine se lupta cu punctele albe si negre pe micul ecran si, dupa eforturi repetate, le birui, castigand suprematia. Curand, vocea prezentatoarei umplu micul dormitor:
- Starea pilotului american al carui avion s-a prabusit ieri s-a imbunatatit, medicii sunt optimisti in ce priveste vindecarea sa. Acum urmeaza datele despre vreme…
Ca si cum ar fi fost o formula magica, Alice deschise brusc ochii la auzirea stirii. Privi o vreme in gol pana asimila cele aflate, apoi,treptat, recunoscu detaliile ce o inconjurau. Isi aminti ca stricase cateva obiecte in deznadajduirea sa, iar acum regreta. Incetul cu incetul, umbrele pesimismului se retrageau din fata sperantei sale renascute. Orele de agonie ii aratasera cat de fragila ii era firea deoarece se abandonase cu mare usurinta in bratele dezamagirii, iar gandul ca la urmatoarea greutate ar putea ceda de tot o infiora. Cazand in abisul tristetii se simtise ca o moarta vie, desi viata pulsa peste tot in jurul sau. Totusi, era inca acolo, dornica sa isi imbratiseze cat mai curand fratele. Simturile care pana de curand ii amortisera se trezeau din letargie ,iar inima-i batea rapid, entuziasmata.
Isi dadu seama ca, pana si de dupa cei mai intunecati nori poate rasari soarele. In scurt timp, vremea se imblanzi, iar cei doi frati se regasira.