Viaţa mea e frumoasã exact asa cum e ...

[Pustoaica_cu_ochii_verzi]

Viata mea e frumoasa exact asa cum e ...

Capitolul 4

Val de sentimente

”Ce naiba se intampla aici... ’’
Ma uitam stupefiata in fata, privirea imi ramasese blocata pe cei doi bruneti din fata mea. Se pare ca se cunoasteau de undeva, deci nu era prima data cand se vad. Nici macar nu puteam fi atenta ce discutau cei doi pentru ca in mintea si inima mea era o furtuna de sentimente, eram total confuza. Ce legatura aveau cei doi? Si sentimentul acela de neputiinta, stiid ca in spatele meu Karin tocmai a fost ranita... Stiind ca nu puteam face nimic ca sa o ajut in momentul de fata, ca nu am putut sa-i fac fata jegosului de Uchiha si ca am fost pusa in la pamant chiar de Hinata... si toate astea doar pentru ca am crezut ca puteam sa am incredere in aces Sai, pentru ca am lasat garda jos... Se pare ca era unul de al lor, un tradator in acest moment... Pentru ca stiam foarte bine ca desi Tsunade-sama ia dat lui Sasuke sansa sa plece din sat pentru a evolua iar dupa a fost urmat de Naruto si Hinata, Tsunade mentionase ca daca vor face ceva care sa tradeze si dezonoreze satul nu vor mai fi bine-veniti cum spusese la inceput. Presupun ca ei nu stiau ca noi am aflat de faptele lor...

FlashBack

Era a doua zi dupa plecarea lui Sasuke-kun , dupa ce o zi nu am fost in stare nici sa doresc sa vad lumina zilei pentru ca eu nu vedeam viata mea fara Sasuke, am incercat sa ma repun pe picioare. Cum sa fie posibil asa ceva? Viata fara el era ca petalele unei flori fara tulpina... Fara tulpina erau duse in bataia vantului, la mana destinului, el era decisiv pentru ele pe unde vor calatori pana cand vor ajunge la moarte... Eu nu puteam concepe viata fara el, mi se parea imposibil... asa ca dupa ce am stat numai printre lacrimi o zi si-o noapte inteagra m-am decis ca cel mai bine ar fi sa discut cu Tsunade-sama. Zis si facut in cateva minute m-am imbracat dupa care m-am dus pana la baie si am dat drumul la robinetul chiuvetei, am lasat sa curga inca cateva minute dupa care am lasat apa rece ca si gheata sa imi „atace” fata... Hmm, era ca si cum timteam sentimentele lui Sasuke atacandu-mi inima... chiar daca intr-un fel ma ajutau, imi faceau rau in acelasi timp, chiar daca continuau sa ma raneasca, le doream iar si iar, pentru ca nu vedeam viata fara ele, fara sentimentele lui,chiar si de gheata. Dupa ce mi-am terminat „tortura” pentru fata, am mers pe veranda si am inceput sa sar din copac in copac, destinatia fiind biroul Hokage-lui. In timp ce saream prin copaci priveam fetele celor care se aflau pe sol, toti radeau si zambeau, unii se plimbau, altii spuneau glume, iar altii pur si simplu aveau zambetul pe buze fara motiv... ma uitam la ei, nu aveau nici o grija, nu le era frica de viitor si traiau clipa... mi-as fi dorit probabil uneori sa fiu ca ei, dar se pare ca asa a vrut soarta, sa ma caleasca de mica si sa devin dintr-o copila inocenta in copliarie, o kunoichi de exceptie in adolescenta si probabil o femeie puternica la maturitate... pentru ca asa imi spunea mereu surioara mea draga, care intotdeuna stia ce sa zica „pe lumea astea toate au un rost si toate se intampla cu un rost, nimic nu e lasat la voia intamplarii” . Presupun ca avea drepatate, ma rog, am scuturat usor din cap dupa care mi-am intreptat privirea inainte si am marit pasul.
Ajuns in cladirea ce adapostea biroul doamnei Tsunade, o salut pe Shizune politicos si aceasta ma saluta la randul ei, dupa care o intreb daca o pot vedeam pe Tsunade-sama.
- Sigur, du-te linistita, tocmai ma intorc de la ea si spre mirarea mea nu este asa de ocupata. Imi raspunse aceasta cu zambetul pe buze
Am schitat un zambet destul de credibil dupa care am plecat. Ajunsa in fata biroului, am batut usor in usa dupa care am auzit un „ Intra!” autoritar si am apasat usor pe clanta usii.
- Sakura, spune asta deloc uita ca ma vede , ce faci?
- Nu prea bine, dar nu conteaza ce fac eu, trebuie sa discutam. Ii raspund la radul meu fara sa schitez vrun sentiment
- Sakura, orice ar fi putem amana, am treaba. Imi spune ea cu o voce calma
- Nu! Chiar nu putem amana si o sa discutam acum! Spun eu enervandu-ma un pic de atitudinea ei si raspunzandu-i mai mult tipat
Aceasta ramand uimita de faptul ca pentru prima data am tipat la ea, ma pofteste sa iau loc si ma intreaba despre ce doresc sa discutam. Eu ii raspund scurt „Sasuke”.
- Tsunade-sama, de ce la-ti lasat sa plece? In afara satului unele tentatii sunt mari...
- Sakura, va fi intotdeuna unul dintre noi, nu cred ca va trada satului, de fapt sunt aproape sigura ca asta nu se va intampla.
- Aproape, accentuez eu cuvantul, dar nu sunteti sigura!
Aceasta pleca putin capul dupa care spune „Ce va fi, va fi!”dupa care de parca asta nu ar fi fost de ajuns m-a anuntat ca si Hinata impreuna cu Naruto au plecat alaturi de Sasuke. Cand am auzit am dat usor cu pumnul in masa resusind sa aduc tacerea in camera. Am incheiat printr-un „La revedere!” dupa care am iesit val-vartej pe usa.
Trecusera fix 6 luni de la plecarea lui Sasuke si nu auzisem nici o veste rea despre el, ceea ce era un semn bun. Astazi este reuniunea catorva Kage iar Tsunade m-a chemat ca sa-i fiu garda de corp pentru ca fiecare Hokage are plus ca era pentru siguranta ei. Iar cum eu fiind antrenata de ea in tot acest timp de la plecarea brunetului, am devenit destul de puternica. Ajunsa in mijlocul padurii alaturi de Tsunde – pentru ca acolo se desfasura discutia, departe de ochii curiosilor – .
- Ma bucur ca a-ti ajuns, Tsunade-sama! Am vesti importante. Spune unul dintre Kage.
- Buna ziua! Despre ce este vorba?
- Despre Uchiha Sasuke, Uzumaki Naruto si Hinata Hyuga.
Cand am auzit am ramas incremenita, insa nu am zis nimic si mi-am pastrat figura lipsita de sentimente, desi in inima mea era prezenta ingrigorarea fata de cei trei. Cei doi Kage si-au continuat dicutia. Iar imediat dupa ce Tsunade-sama a intrebat ce este cu cei trei, am ramas incremenita de ce auzeam. Kazekage-le satului Nisipului a inceput sa-i istoriseasca cum in satul lui au omorat cu sange rece niste femei, cum au ucis niste garzi de corp in timp ce se indreptau spre satul lor si cum au incercat sa-l asasineze pe Gaara. Eram speriata, ce s-ar fi intamplat daca Tsunade m-ar fi pus sa-l ucid pe Sasuke-kun? Ma asteptam la orice deoarece pe fata ei se putea citi mania. Toate celelalte discutii au fost bazate pe nimicuri si oricum eu nu eram atenta... ma gandeam, ce ar fi mai bine: sa plec sa ii gasesc pe cei trei si sa tradez si eu satul sau sa invat sa-i urasc? Desi nu era o decizie usoara in cele doua ore de discutii am ajuns la o concluzie, Sasuke era un tradator, era omul care ucide cu sange rece si omul care mi-a adus lacrimi pe chip... pe care am decis ca merita sa-l ucid. Asa era mai bine pentru toti, chiar daca pe moment nu concepeam fara el ce inseamna sa traiesti, eram sigura ca voi reusi sa trec peste. Din acea zi, am stiut ca nu voi mai fi aceeasi Sakura Haruno de pana acum si in acea zi mi-am insamantat in inima ura pentru Uchiha. De atunci in fiecare zi am inceput sa-l urasc mai mult si mai mult.

End FlashBack

Simteam tot pe pielea mea, faptul ca voiam sa-l ucid dar nu puteam, confuzia si tradarea fata de fapta lui Sai, neputiinta de a o salva pe Karin... Dar eram constienta ca totul se va termina cat de curand pentru Uchiha pentru ca si eu sunt puternica si nu mai sunt fetita plangacioasa...
- De ce...? am intrebat eu in soapta dar se pare ca toate privirile s-au atintit spre mine.
- Pentru ca ...


!!!! Nu ratati urmatorul capitol Adevarul depre Sai
ACEST CAPITOL IL DEDIC IN MOD SPCIAL LUI • Rusk`Key • PENTRU COMENTARIILE SI CRITICILE LASATE, PENTRU CA VREA SI MA AJUTA SA EVOLUEZ SI PENTRU CA IMI SPUNE SI CE II PLACE SI CE NU. SPER CA ACEST CAPITOL SA O FACA CAT DE CA MANDRA DE MINE SI SA FI EVOLUAT MACAR UN PIC. SI SA VADA CA AM INCERCAT CAT MAI MULT SA TIN CONT DE SFATURILE EI !!:D[font=Arial]