Acelaşi sânge

[LoloMark]

Sasuke
15 Martie 2008


Intru în camera mea şi a Sakurei, dar sunt dat afară în următoarea secundă de Kira. O Doamne, femeile sunt aşa de superstiţioase. „ Dacă vezi rochea înainte de nuntă va avea Sakura ghinion”, ce ghinion mai mare decât asta poate vi. Aştept la intrare, dar cea care iese este tot Kira, îmi vine să o strâng de gât, dar îmi voi murdări costumul. Oare cum poate fi fata asta un asasin de cea mai înaltă clasă? Pare atât de firavă, atât de finuţă, şi mai e şi superstiţioasă.
- Dacă nu pleci de aici acum, nu va mai avea loc nici o nuntă. Sakura nu va ieşi de aici ca să o vezi tu şi să strici totul. Pleacă!
Nu pot să cred că am fost trimis la plimbare în propria mea casă, de propria mea angajată. Nu pot să cred că fac asta, nici măcar nu îmi doresc să fiu legat de ea în felul acesta. Chiar dacă o iubesc, această nuntă o va pune într-un pericol şi mai mare. Oare de ce nu am lăsato să pleca, de ce nu am gonito de lângă mine?
- Vei, Sasuke! Ce face cumnăţelul?
- Ce te-aÅŸ ucide.
Ukataka a început să chicotească, are unele momente în care este enervant, dar în rest e un tip de treabă. O iubeşte enorm pe Sakura şi asta mă face să fiu şi eu fericit. De când el a apărut în viaţa ei totul a devenit mai roz. Parcă mi-aş fi cumpărat un actor care a adus cu el şi culoarea în decorul acela trist şi mohorât. Acum a intrat şi el în afaceri, adică este avocatul meu. De câte ori era să se întoarcă decapitat. De ce? Pentru că are cele mai proste glume, şi mafioţi nu râd atunci când la iei soţiile la băşcălie.
- Ar fi tare să te lase la altar. Nu crezi?
Îl omor, clar ajunge de la nuntă la înmormântare. Omul acesta chiar ştie cum să-şi sape singur groapa şi cum să te scoată rău de tot din sărite. Recunosc că asta îmi place cel mai mult la fratele mai mare al Sakurei.
Îl aud cum spune că vine Kira, şi că are pistolul îndreptat spre capul. Ce mai are de gând să facă, o să mă omoare înainte sau după nuntă.
- Pleci acum sau Sakura devine văduvă înainte să devină soţie.
La replica asta chiar am zâmbit, asta ar putea fi o opţiune. Să mor, hmm, nu e chiar aşa de rău. Sakura ar fi mai fericită, nu ar fi obligată să se căsătorească cu mine.
Mă trezesc băgat cu forţa într-o maşină. O văd pe Kira şi atunci observ că şi ea purta o roche de mireasă, dar era una mai diferită. Era lungă şi mulată pe corp, îi scotea în evidenţa formele apetisante. Ukataka era şi el îmbrăcat la patru ace, exact ca mine, costum alb, tot tacâmul. Am pierdut eu ceva, ştiu că ei sunt împreună, dar…
- Cred că am uitat să-ţi spun că va fi o nuntă dublă nu?
- Tu chiar vrei să te omor nu alta.
Acum eram cu adevărat tensionat, o nuntă dublă. Asta înseamnă că va dura mai mult, chiar mult mai mult. Cu ce am greşit să am parte de astfel de incompetenţi.



Itachi

3 Februarie 2008



Încă eram nervos, se pare că misiunea a luato complet razna, şi am pierdut aproape toţi parteneri. Sonia e în comă, în loc să fim noi cei care atacăm am fost cei atacaţi. Clar am avut un trădător în echipă, dar nu am dreptul să acuz pe nimeni. Gândul îmi este doar la Sonia care se zbate între viaţă şi moarte doar din vina mea. A sărit în faţa glonţului care a lovito exact sub inimă, a sărit pentru a mă apăra. „ Tu eşti mult mai important decât un sunt eu, de asta am fost trimisă aici, pentru că ei sperau să mor.”
Poate că era un pic prea înflăcărată, mereu dorea dreptate. Acum înţeleg ce a vrut să spună prin „ ei sperau să mor”, probabil că a aflat ceva ce ia făcut pe superiori ei să o vrea eliminată. Atunci mi-a picat fisa, români au fost primi exterminaţi, şi nici nu mi-am dat seama de ce. Cât de idiot am putut fi, acum ştiu cine ne-a trădat. Nu am fost trădaţi de o echipă, am fost trădaţi de conducători României. Urăsc să-i dau dreptate Hinatei, dar se pare că a avut , chiar prea multă. Se pare că nu putem avea încredere în români, dacă şi-au ucis propriul angajat şi au dat informaţi strict secrete mafiei, sunt nişte gunoaie.



Sasuke
4 August 2008


Intru în cameră şi o găsesc pe Sakura, era pe jos, pe covorul roz. Purta o rochiţă roz, fără mâneci şi puţin deasupra de genunchi, părul îi era răvăşit şi chipul palid. Nu pot să cred că am lăsato pe ea să decoreze camera. Pereţi erau vopsiţi într-o nuanţă plăcută de crem, şi tavanul alb. Mobila era simplă, neagră cu flori roz, patul era mare şi cu aşternuturi negre, măcar atât am ales şi eu. Camera mi se pare decorată de un copil nu de o femeie în toată firea. Ei bine Sakura nu era o femeie, abeea a împlinit 18 ani pe 15 Martie anul acesta.
O priveam cum plângea şi nu ştiam ce are, am îngenuncheat lângă ea şi am strânso în braţe. Nu îşi găsea cuvinte pentru a-mi spune ce sa întâmplat, dar nici nu am vrut să o oblig. Jur îl omor pe nenorocitul sau o omor pe nenorocita care a făcut asta. În cele din urmă lacrimile ei se opresc, poate că nici măcar nu mai are. O văd cum deschide buzele trandafiri şi îmi rosteşte numele.
- Sasuke. Am rămas însărcinată.
Nu pot să cred că astă e motivul pentru care plânge, asta e o bucurie nu alta. Vom avea un copil, copilul meu va creşte în interiorul femei pe care o iubesc cu adevărat. O sărut dulce şi îi spun că asta nu e un motiv de tristeţe, chiar opusul.
- Sakura, iubire, vom avea un copil. Este copilul nostru, al meu şi al tău.
Am ridicato de pe covor şi am aşezato pe pat, am îmbrăţişato, iar ea şi pus mâinile pe pântec. Şi eu am pus mâna pe pântecul ei şi aceasta a zâmbit dulce şi trist în acelaşi timp.