Hola micutilor. M- am gandit sa fac un nou fic impreuna cu YoYo alias Nu sunt eu. Nu stiu, fic-ul asta o sa fie cam SF, fantome, monstrii si chestii de astea, dar va las sa vedeti singuri.
Andrew
Beki
Nu stii sa pretuiesti o persoana decat atunci cand nu mai este alaturi de tine, atunci cand nu-ti mai poate auzi strigatele de durere, sau te poate auzi dar nu te poate ajuta in vreun fel. Poate ca daca imi dadeam seama cat tine la mine nu s-ar fi ajuns aici. Poate ca as fi putut face ceva sa il salveaz. Poate. Pe zi ce trece imi dau seama ca numai eu sunt de vina pentru ce a patit, numai eu. Parca imi aduc aminte ochii lui calzi, caprui cu o tenta de galben pal. Asa erau cand i-am vazut ultima oara in viata, dar acum ma privesc din umbra. Doi ochi mari si sticlosi, galbeni. Mi-a devenit cel mai bun prieten in pofida faptului ca era doar un spirit ratacitor. Mi-a devenit calauza, o persoana la care tin enorm de mult, o persoana care nu ma lasa la greu, una pe care sper ca o voi putea ajuta in curand. O fiinta pe care o iubesc.
In acest oras micut, numit Gatlin, nu se petrec prea des lucruri neobisnuite. Locuitorii traiesc in pace si armonie fiecare vazandu-si de treaba lui. Dar in acest oras fara vreo surpriza, secretul lui ar putea schimba totul, asta, bineinteles daca cineva ar povesti despre el, dar tinand cont ca sunt singura persoana inca in viata care ii stiu secretul, dragul de Andrew ar trebui sa se simta mai usurat. In orasul nostru existau numai doua categorii de oameni "Prostii si incapatanatii, ii clasificase tata cu o tenta de afectiune pe unii din vecinii nostri. Cei care vor cu incapatanare sa ramana aici, in acest loc batut de soarta, cu cei care sunt prea prosti ca sa plece. Toti ceilalti isi gasisera intr-un fel sau altul o micuta cale de iesire." Nu existau surprize in districtul Gatlin. Noi ne aflam pur si simplu in mijlocul pustiului. Cel putin, asta credeam cand mi- am inchis jurnalul daruit de un prieten, oarecum distant, pe nume Andrew. Desigur, este vorba de persoana amintita mai sus. Atunci am oprit iPodul si am stins lumina in ultima noapte de vara. Am avut in acel moment un fior apasator. Privirea imi era atintita spre geam, iar ochii lui ma vegheau, aveam impresia ca vor sta acolo o vesnicie si ca ma voi apara de tot raul, dar nu a fost asa. Cand am clipit a treia oara ei au disparut, la fel si trupul baiatului atat de drag la momentul actual. Am inchis ochii crezand ca nu este nimic grav, dar in acel moment o durere de cap mi-a dat navala. Habar nu aveam cat de mult am pierdut in acea noapte care parea perfecta. Ce tare ma inselam! Era un blestem. Era un baiat. Si, la sfarsit, era un mormant. Iar pe ala nici macar nu l-am vazut aparand. Straniu, dar am continuat sa visez. Atunci in minte mi-au trecut cateva cuvinte pe care nici la ora actuala nu pot sa mi le scot din cap 'Beki, acum trebuie sa lupti cu el ca sa fie totul bine. Nu uita, voi fi aici mereu, doar pentru tine. Stii jurnalul pe care ti l-am daruit la sase ani? El este singura modalitate de a mai comunica. Daca te simti vreo data singura, tine minte, jurnalul este cheia.' La inceput mi s-a parut o tampenie, abea dupa cateva zile mi- am dat seama la ce se referea.
Ma simteam pur si simplu inconjurata de ceva rau, dar stiam ca Andrew va fi mereu cu mine, ca imi este ca un inger pazitor. In acel moment am simtit nevoia sa vorbesc cu el, asa ca am deschis jurnalul. Am scris niste cuvinte simple 'Ce faci? Iti este bine acolo unde te afli, Andy?' Si am stat asteptand pret de douazeci de minute, dat intr-un final a raspuns. Parca inca imi aduc aminte scrisul acela caligrafiat, care atingea usor coala de un alb pur. Atunci nu am mai avut nici un dubiu ca acela este el. Dar raspunsul lui m-a terifiat 'Beki, eu am tinut la tine enorm si ca sa imi dovedesc dragostea pura pe care ti-o port am facut un pact cu Alden, care stia ca eu te pot proteja de el, deoarece acesta iti voia puritate. In caz de nu stiai sunt un medium ceva mai special, pot alunga raul de langa persoanele iubite, asa ca am preferat sa ma trimita pe mine spre nicaieri pentru a putea fi tu fericita. Dar daca vrei sa ma salvezi, trebuie sa il distrugi pe el.' Sa il distug pe el, dar cum? Ce pot face eu, o pustoaica de saisprezece ani impotriva lui?
Pe moment am crezut ca imi este imposibil sa lupt cu rautatea intruchipata, dar cu ajutorul lui Andrew mi-am dat seama ca nu este. Mi-a dat multa incredere baiatul asta, o incredere de care nu am avut parte niciodata in viata mea. Si am vrut din tot sufletul sa il salvez, asa ca am cautat alaturi de tata si mama, care bine inteles ca nu stiau de Andrew, lucruri despre Alden. Parintii mei erau profesori de istorie, tata fiind si arheolog, asa ca m-am gandit ca ma pot ajuta, oarecum. Si asa a fost. Desigur, nu am scapat de explicatiile pe care trebuia sa le dau, dar le- am articulat de fiecare data, scurt 'Ajut un prieten foarte special!' si m-au lasat in pacea mea. Am gasit o mie si una de carti despre acest rau, dar una mi-a atras atentia 'Dumnezeu lupta cu ingerii Sai; Alden lupta cu ingerii sai cazuti' Si m-a captivat. Dar oare tot ce scrie aici e adevarat?
In momentul in care am deschis cartea, un fior mi-a strpuns inima. Stiam foarte bine cine era, dar n-aveam nici un dubiu ca Andrew ma v-a proteja de el. Si asa a fost. A pleacat in neant la fel de repede cum a si venit. Dar, dupa doua chipe am exclamat 'Rahat!'. Unul dintre organele vitale nu-mi dadea pace, ma sfasia pe dinauntru, dar macar atunci mi-am dat seama ca am gasit cartea care trebuia.Si am vrut sa o deschid dar nu a mers. In clipa aceea l-am intrebat pe Andy de ce nu merge, iar el mi-a scris 'Riuga e cheia.' Iar am ajuns pe ganduri, Riuga? Cine este el? Si am ramas oarecum ganditoare.
Dictionar:
Alden= Satan.
Tip critica permisa- Toate tipurile, dar fara injurii la adresa autoarelor.
Beki's diary for Andrew
Part One -Chapter One-
Mereu continua sa visezi
Beki's diary for Andrew
Part One -Chapter One-
Mereu continua sa visezi
Andrew
Beki
Prolog: Secretul lui i-a salvat viata, acum ea trebuie sa lupte pentru viata lui.
Nu stii sa pretuiesti o persoana decat atunci cand nu mai este alaturi de tine, atunci cand nu-ti mai poate auzi strigatele de durere, sau te poate auzi dar nu te poate ajuta in vreun fel. Poate ca daca imi dadeam seama cat tine la mine nu s-ar fi ajuns aici. Poate ca as fi putut face ceva sa il salveaz. Poate. Pe zi ce trece imi dau seama ca numai eu sunt de vina pentru ce a patit, numai eu. Parca imi aduc aminte ochii lui calzi, caprui cu o tenta de galben pal. Asa erau cand i-am vazut ultima oara in viata, dar acum ma privesc din umbra. Doi ochi mari si sticlosi, galbeni. Mi-a devenit cel mai bun prieten in pofida faptului ca era doar un spirit ratacitor. Mi-a devenit calauza, o persoana la care tin enorm de mult, o persoana care nu ma lasa la greu, una pe care sper ca o voi putea ajuta in curand. O fiinta pe care o iubesc.
In acest oras micut, numit Gatlin, nu se petrec prea des lucruri neobisnuite. Locuitorii traiesc in pace si armonie fiecare vazandu-si de treaba lui. Dar in acest oras fara vreo surpriza, secretul lui ar putea schimba totul, asta, bineinteles daca cineva ar povesti despre el, dar tinand cont ca sunt singura persoana inca in viata care ii stiu secretul, dragul de Andrew ar trebui sa se simta mai usurat. In orasul nostru existau numai doua categorii de oameni "Prostii si incapatanatii, ii clasificase tata cu o tenta de afectiune pe unii din vecinii nostri. Cei care vor cu incapatanare sa ramana aici, in acest loc batut de soarta, cu cei care sunt prea prosti ca sa plece. Toti ceilalti isi gasisera intr-un fel sau altul o micuta cale de iesire." Nu existau surprize in districtul Gatlin. Noi ne aflam pur si simplu in mijlocul pustiului. Cel putin, asta credeam cand mi- am inchis jurnalul daruit de un prieten, oarecum distant, pe nume Andrew. Desigur, este vorba de persoana amintita mai sus. Atunci am oprit iPodul si am stins lumina in ultima noapte de vara. Am avut in acel moment un fior apasator. Privirea imi era atintita spre geam, iar ochii lui ma vegheau, aveam impresia ca vor sta acolo o vesnicie si ca ma voi apara de tot raul, dar nu a fost asa. Cand am clipit a treia oara ei au disparut, la fel si trupul baiatului atat de drag la momentul actual. Am inchis ochii crezand ca nu este nimic grav, dar in acel moment o durere de cap mi-a dat navala. Habar nu aveam cat de mult am pierdut in acea noapte care parea perfecta. Ce tare ma inselam! Era un blestem. Era un baiat. Si, la sfarsit, era un mormant. Iar pe ala nici macar nu l-am vazut aparand. Straniu, dar am continuat sa visez. Atunci in minte mi-au trecut cateva cuvinte pe care nici la ora actuala nu pot sa mi le scot din cap 'Beki, acum trebuie sa lupti cu el ca sa fie totul bine. Nu uita, voi fi aici mereu, doar pentru tine. Stii jurnalul pe care ti l-am daruit la sase ani? El este singura modalitate de a mai comunica. Daca te simti vreo data singura, tine minte, jurnalul este cheia.' La inceput mi s-a parut o tampenie, abea dupa cateva zile mi- am dat seama la ce se referea.
Ma simteam pur si simplu inconjurata de ceva rau, dar stiam ca Andrew va fi mereu cu mine, ca imi este ca un inger pazitor. In acel moment am simtit nevoia sa vorbesc cu el, asa ca am deschis jurnalul. Am scris niste cuvinte simple 'Ce faci? Iti este bine acolo unde te afli, Andy?' Si am stat asteptand pret de douazeci de minute, dat intr-un final a raspuns. Parca inca imi aduc aminte scrisul acela caligrafiat, care atingea usor coala de un alb pur. Atunci nu am mai avut nici un dubiu ca acela este el. Dar raspunsul lui m-a terifiat 'Beki, eu am tinut la tine enorm si ca sa imi dovedesc dragostea pura pe care ti-o port am facut un pact cu Alden, care stia ca eu te pot proteja de el, deoarece acesta iti voia puritate. In caz de nu stiai sunt un medium ceva mai special, pot alunga raul de langa persoanele iubite, asa ca am preferat sa ma trimita pe mine spre nicaieri pentru a putea fi tu fericita. Dar daca vrei sa ma salvezi, trebuie sa il distrugi pe el.' Sa il distug pe el, dar cum? Ce pot face eu, o pustoaica de saisprezece ani impotriva lui?
Pe moment am crezut ca imi este imposibil sa lupt cu rautatea intruchipata, dar cu ajutorul lui Andrew mi-am dat seama ca nu este. Mi-a dat multa incredere baiatul asta, o incredere de care nu am avut parte niciodata in viata mea. Si am vrut din tot sufletul sa il salvez, asa ca am cautat alaturi de tata si mama, care bine inteles ca nu stiau de Andrew, lucruri despre Alden. Parintii mei erau profesori de istorie, tata fiind si arheolog, asa ca m-am gandit ca ma pot ajuta, oarecum. Si asa a fost. Desigur, nu am scapat de explicatiile pe care trebuia sa le dau, dar le- am articulat de fiecare data, scurt 'Ajut un prieten foarte special!' si m-au lasat in pacea mea. Am gasit o mie si una de carti despre acest rau, dar una mi-a atras atentia 'Dumnezeu lupta cu ingerii Sai; Alden lupta cu ingerii sai cazuti' Si m-a captivat. Dar oare tot ce scrie aici e adevarat?
In momentul in care am deschis cartea, un fior mi-a strpuns inima. Stiam foarte bine cine era, dar n-aveam nici un dubiu ca Andrew ma v-a proteja de el. Si asa a fost. A pleacat in neant la fel de repede cum a si venit. Dar, dupa doua chipe am exclamat 'Rahat!'. Unul dintre organele vitale nu-mi dadea pace, ma sfasia pe dinauntru, dar macar atunci mi-am dat seama ca am gasit cartea care trebuia.Si am vrut sa o deschid dar nu a mers. In clipa aceea l-am intrebat pe Andy de ce nu merge, iar el mi-a scris 'Riuga e cheia.' Iar am ajuns pe ganduri, Riuga? Cine este el? Si am ramas oarecum ganditoare.
Dar stiam ca alaturi de ajutorul lui Andrew pot face orice.
Orice...
____________________________________________Orice...
Dictionar:
Alden= Satan.
Sper ca v- a placut.
Acest capitol este pentru Beki.
we all have our horrors and our demons to fight, but how can i win when i'm paralyzed?