Into the deep blue ocean

[Allison]

Șiiiii... uite că am veniiit ! B-) Hah ! Ți-am zis eu că o să îți citesc ficul până la urmă. Și că o să ți-l comentez, indiferent dacă îmi place sau nu.
Deci... de plăcut pot să zic că îmi place, dar pot totuși să zic și că nu îmi place. Îți explic imediat.
Titlul atrage atenția, e drăguț, și când amn citit partea cu sirena, părea să aibă și legătură cu povestea. Apoi apare Crăiasa Zăpezii și capul meu se face calendar. Dar e ok, cred că o să îmi dau eu seama care-i treaba și cu titlul tău pe parcursul ficului. Abia aștept să văd și rostul avertizării de vârstă :-” !
Ideea e ok, dar e folosită în exces. Mă refer la scena cu... fata cea nouă, care se mută în alt oraș și se confruntă cu schimbarea. Ai adus totuși originalitate poveștii, pentru că hei ! cine naiba s-ar mai putea gândi la Crăiasa Zăpezii? o.o Eu una nu prea le am cu basmele... gen... mi se par aiurea, prostești. Și să citesc despre o fată care se trezește într-o zi din somn și dă peste un personaj de basm... not so nice. Daaarr... asta e doar părerea mea. Gusturile nu se discută.
Hmm... îmi dau seama unde ai momente de inspirație și unde te mai plictisești, se vede clar din felul în care începi să descrii lucrurile. Ar trebui să păstrezi un oarecare ritm, să fie ceva mai uniform, nu... „ la paragraful ăsta m-am plictisit, dar următorul m-a dat pe spate ”. Nu e super-mega-ultra grav totuși.
Greșeli de exprimare și scriere ai din plin. M-au și enervat la un moment dat, dar am decis eu să le mai trec cu vederea pentru că vroiam să mă concentrez mai mult pe acțiune. De multe ori te mai pierdeam, știi... pentru că nu te exprimai chiar clar și au fost și unele părți la care te-ai blocat oarecum la descriere. Adică... vroiai să descrii ceva dar nu știai cum să te exprimi, și ai avut o alegere greșită a cuvintelor până la urmă. Aș putea să încep să dau copy/paste la toate greșelile de genul... pentru că unele erau mai nasoale ca altele, dar sunt multe și mi-ar lua prea mult timp.
Zicea lumea că nu exprimi destul din sentimentele fetei, că ai putea să te mai lungești cu unele emoții. Eu zic că prea o faci ! xDD Sincer, nu știu... e doar părerea mea, dar eu cred că de multe ori aberai pur și simplu. Și o dădeai în melodrame inutile. Gen... a văzut niște poze pe jos și s-a apucat de plâns. Sau... cât de misterios e acel oraș și ea încerca din răsputeri să își dea seama de motivul farmecului lui and so on. Chestiile astea păreau chiar scoase din basme. Și poate că asta era și ideea, dar ți-am zis, eu n-am gustat fazele astea. tot repeta de ce ciudata e ea și de cât de nesociabilă e, dar că va persevera în acest domeniu. Ce mă interesează pe mine de cât de bună e sau nu e ea la a socializa cu oamenii din jur, după părerea ei? o.o Mai fain era ca eu, cititorul, să aflu exact despre „ problema ” ei din cadrul textului, din... nu știu... dialogul ei cu celelalte personaje... sau felul ei de a se purta... sau nu știu. Așa, dacă vine ea singură și îmi spune „ știi, sunt așa, așa, așa ”, se pierde tot cheful de a mai citi ficul. E ceva gen... „ ah, păi eu știu deja cum e tipa asta și nu mai am de ce să îi mai urmăresc evoluția de-a lungul poveștii ăsteia ”.
Hmm... ce mai e de zis? Ah, mi-a plăcut mult începutul de la al doilea capitol... cel în italic, cu ghilimele. Super mișto. Deși parcă i-a stricat farmecul faptul că ai părut să îi continui ideea și ăn cadrul narațiunii. :-?
Nee... nu mă înțelege greșit. Talent ai. Din plin. Doar că mai ai de lucru... Sper că nu te-a supărat critica mea... și sper că a fost constructivă. Mnoo, nici eu nu sunt geniu în ale scrisului, am și eu defectele mele în domeniul ăsta, deci nu ești obligată să iei în considerare ce zic :3 !
Mult succes mai departe, aștept nextul :* !