28-05-2011, 07:30 PM
Mă bucur că vă place ficul, pot să spun că Sakura va fi Sasuke, dar personajele principale sun Sasuke și Itachi.
Bun deci am venit cu nextu și sper să vă placă.
Itachi
21 Ianuarie 2008
Îmi ţin capul în mâini şi înjur de mama focului, îmi vine să scot pistolul şi să-i zbor creieri idiotului care nu poate să stea calm şi să lase totul normal.
- Nu înţeleg de ce te stresezi atât, era o simplă cerşetoare de pe stradă. Măcar a arătat precum o prinţesă în ultimele momente ale vieţi.
-Nici eu nu înţeleg de ce am primit un idiot ca tine în echipă. Femeia aia cerşea pentru că avea doi copii, o fată şi un băiat, care acum trebuie să supraviască fără mamă.
Îl aud pe brunet cum îmi spune că nu ştia nimic despre viaţa acelei femei şi că considera această misiunea ocazia ei de a scăpa. Mi-am încleştat pumni pentru a nu-l lovi pe Sai, el a fost ultimul venit în echipă. Era brunet cu ochii negri, buzele erau asemenea pieli, adică albe, purta un trening negre de la Nike, ceea ce înseamnă că a fost la antrenamente. El este acum cel mai puternic, a întrecut şi gorilele mafioţilor în ultimul schimb de focuri. Îmi aţintesc privirea pe fereastră, lumina era slabă si lumina puţin camera, jaluzele era trase chiar dacă afară era întuneric. Camera era de fapt un birou, era gri şi pe jos era gresie neagră, biroul era tot negru, singurul lucru era dulapul mare şi alb în care ţineam dosarele şi cele trei scaune.
- Itachi
Într-una din zilele astea cred că o să mi se micşoreze grupul, toată chestia cu mafia din Texas o ia complet razna. Am primit întăriri când au aflat că nu este un simplu grup ci este forma de Zukara, un grup venit din Japonia acum mai bine de doi ani, un grup care a stat în spate până acum şi a condus totul din umbră, precum face un păpuşar.
- Tocmai am aflat locaţia actuală a clanului Zukara şi, din câte am înţeles, acolo se ţine şi un anumit congres am mafiei.
Este prima veste bună pe care mi-o poate da Hinata, ea era creierul echipei şi mereu adora să rişte. O privesc şi deja poartă uniforma de la FBI, acum că lucrăm în colaborare şi cu ei. Părul brunet cu nuanţe de violet deschis îi era prins în coadă, ochii îmi era plini de nerăbdare şi buzele arcuite într-un zâmbet.
- SIE –ul, SRI-ul, KGB-ul şi MI5-ul nu au trimis încă reprezentanţi, nu putem începe fără ei.
- Zborul KGB-ului a fost blocat pentru o oră, ar trebui să ajungă curând, MI5-ul a trimis o scrisoare prin care ne anunţă că nu vor să mai ia parte la această acţiune. Nu înţeleg de ce ai acceptat două echipe din România, sigur nu vor veni, nu sunt de încredere.
Fata asta nu ştie decât să vorbească, când ai nevoie de Naruto nu-i aici, el mereu cade la momentul nepotrivit.
- Urăsc să se spună că nu suntem de încredere, cred că echipa mea este de trei ori mai bună cât a voastră. România m-a trimis ca reprezentant al celor două servicii, numele meu este Sonia Crosta. Am întârziat pentru că am fost blocaţi în Rusia la KGB aproximativ o oră.
O priveam atent pe cea care vorbea, părul roşcat ca focul, ochii căprui, pielea albă, ochelari cu rame pătrate, şi un costum frumos mov deschis. Semăna atât de bine cu Karin încât simţeam că o iau razna.
- Nu am pus la îndoială loialitatea voastră, ştiam că veţi ajunge. În calitate de reprezentantă te-aş ruga să rămâi la sediu pentru orice eventualitate. Nu ar fi un răspuns să pierdem un membru important al Uniuni Europene.
O văd pe Sonia, dacă am înţeles bine, cum îşi dă teatral ochii peste cap, acelaşi gest pe care îl făcea Karin, şi cum pregăteşte o serie de proteste care nu întârzie să apară.
Sasuke:
21 Ianuarie 2008
- De ce nu ai mers şi tu în Mexic?
Sakura stătea la intrarea în birou, ochii ei era aţintiţi spre pământ. Îmi imaginez că după bătaia pe care a primito aseară, pentru comentariile ei inutile, a liniştito puţin şi acum nu îmi va mai comenta. Era prima dată când am dat în ea, dar am fost nervos, am avut o zi aiurea şi ea a venit la mine să îmi reproşeze că sunt un ticălos şi că din cauza mea nu mai are prieteni. Parcă nu ştiam, sigur că nu mai are prieteni, toţi se tem de ea, de fapt se tem pentru că oficial ea este a mea, şi ei fac o călătorie, doar dus cu barcă morţi, dacă îndrăznesc să se apropie de ea. Încă am în minte imaginea ei speriată, ochii plini de lacrimi şi modul în care jura că va mai face asta nici o dată.
Mă trezesc la realitate şi realizez că nu a mers la şcoală, în loc să îmi mulţumească că îi ofer toată libertatea, ei nu chiar toată, ea se închide în casă să plângă ca proasta. Ştiu asta pentru că îi auzeam pe angajaţi spuneau că domnişoare nu vrea să mănânce decât când sunt şi eu acasă, că plânge într-una şi că arată bolnavă. Acum am înţeles din ce motiv a slăbit aproape 10 kg, cred că va trebui să mă port diferit cu ea. O chem la mine, dar refuză să se apropie, logic acum probabil că se aşteptă să-i pun pistolul la tâmplă, apoi să o ameninţ şi să-i spun că la prima întrebare care mi-o pune îi zbor creieri.
Privesc biblioteca din partea dreaptă a biroului, în birou predomina maroul, culoare preferată a fratelui meu, a mea era griul. Pereţi maro, parchetul de aceiaşi culoare cu biroul, în încăpere mai era o canapea neagră şi două fotolii plus scaunul meu de birou.
- Vreau să vi în clipa asta lângă mine, nu mă fă să mai repet pentru că şti că nu-mi place.
Când a auzit fiecare cuvânt pe care l-am articulat uÅŸor a venit până în dreptul biroului, am deschis sertarul, iar ea a închis ochii de frică. Tremura toată, observ că purta o pereche de balerini negri, un top negru ÅŸi o pereche de blugi negri, mereu purta negru. M-am ridicat uÅŸor ÅŸi i-am aÅŸezat un inel pe deget. „ Hai Sasuke că ai reuÅŸit să o faci ÅŸi pe asta.†Fata deschide ochii surprinsă ÅŸi eu o trag în braÅ£ele mele, am observat că ochii îi sunt plini de lacrimi, atunci realizez că am uitat să îi pun întrebarea. „ Cât de fraier pot fi.â€
- Sakura, vrei să fi…
- Nu !
Fata a sărit din braţele mele şi a încercat să-şi dea jos inelul, poate dacă s-ar calma puţin ar reuşi. Stai puţin, m-a refuzat, tocmai a spus că nu vrea să fie soţia mea, poate crede că o voi lăsa să plece. O opresc şi o prind de mâini, o strâng până acesta spune un „au†micuţ, apoi o las în pace. O întreb dacă cumva s-a îndrăgostit de cineva sau dacă speră că o voi lăsa să plece de lângă mine vie. Începe să râdă, dar nu era un râs amuzant, era unul tensionat, plin de durere şi tristeţe, chiar ironic.
- Crezi că voi fi alături de tine? Eşti complet nebun, mă urăşti şi mă distrugi încet pentru a suferi! Gata nu, acum te-ai schimbat, vrei să accept să fiu cu unul ca tine, vrei să am copii cu tine?! Nu te înşeli, mai bine mă omori acum şi aici decât să mă mai ţi lângă tine ca pe o jucărie!
Cuvintele ei chiar m-au durut, m-au durut mai tare decât glonţul care străbate pielea, pentru că ea a lovit inima cu cea mai dureroasă armă. Acea armă nu-i făcută pentru a te ucide, nu, ea a făcută pentru a distruge ultima ta rază de soare.
M-am dus la ea şi am ridicat mână, fata a închis ochii pregătită să o lovesc, dar în schimb am mângâiato pe obraz pentru a o linişti. De fapt când îi ating pielea fină, când o văd zâmbind eu sunt cel care se linişteşte. Telefonul a început să sune, am primit un mesaj, când mă uit observ că e un MMS şi în faţa ochilor îmi apare o poză cu rozalie şi un alt tip la o cafenea.
Îi cer o explicaţie, dar această îmi spunea doar că nu e ceea ce cred. Mâna mea intră în părul ei şi o trag destul de tare, telefon îmi sună şi văd că este Garra.
- Suntem în faţa blocului unde locuieşte tipul pe care l-am văzut cu Sakura. Ce face?
Prin minte îmi treceau mii de idei, una mai nebună ca altă, tot mai sadice. Îl voi chinui până nu va mai avea pin de speranţă, apoi o voi duce pe Sakura la el, îi voi pune pistolul în mână şi o voi ajuta să îl împuşte. Aşa, trebuie să sufere, să simtă ce simt eu acum.
- Te implor Sasuke, fac tot ce vrei, dar nu-i face rău fratelui meu.
Rânjesc şi îi spun prietenului meu că pentru moment nu vreau să se atingă de el, dar nu se ştie ce se va întâmpla în continuare. Îi spun fetei că vreau să aflu mai multe, iar răspunsul ei întârzie să apară. Ce să cred? Sigur mă minte.
- Sasuke. Mă iubeşti?
Cum? Nu mă aşteptam la asta. Văd cum obraji fetei capătă o nuanţă roşiatică şi cum lasă repede privirea în jos.
Bun deci am venit cu nextu și sper să vă placă.
Itachi
21 Ianuarie 2008
Îmi ţin capul în mâini şi înjur de mama focului, îmi vine să scot pistolul şi să-i zbor creieri idiotului care nu poate să stea calm şi să lase totul normal.
- Nu înţeleg de ce te stresezi atât, era o simplă cerşetoare de pe stradă. Măcar a arătat precum o prinţesă în ultimele momente ale vieţi.
-Nici eu nu înţeleg de ce am primit un idiot ca tine în echipă. Femeia aia cerşea pentru că avea doi copii, o fată şi un băiat, care acum trebuie să supraviască fără mamă.
Îl aud pe brunet cum îmi spune că nu ştia nimic despre viaţa acelei femei şi că considera această misiunea ocazia ei de a scăpa. Mi-am încleştat pumni pentru a nu-l lovi pe Sai, el a fost ultimul venit în echipă. Era brunet cu ochii negri, buzele erau asemenea pieli, adică albe, purta un trening negre de la Nike, ceea ce înseamnă că a fost la antrenamente. El este acum cel mai puternic, a întrecut şi gorilele mafioţilor în ultimul schimb de focuri. Îmi aţintesc privirea pe fereastră, lumina era slabă si lumina puţin camera, jaluzele era trase chiar dacă afară era întuneric. Camera era de fapt un birou, era gri şi pe jos era gresie neagră, biroul era tot negru, singurul lucru era dulapul mare şi alb în care ţineam dosarele şi cele trei scaune.
- Itachi
Într-una din zilele astea cred că o să mi se micşoreze grupul, toată chestia cu mafia din Texas o ia complet razna. Am primit întăriri când au aflat că nu este un simplu grup ci este forma de Zukara, un grup venit din Japonia acum mai bine de doi ani, un grup care a stat în spate până acum şi a condus totul din umbră, precum face un păpuşar.
- Tocmai am aflat locaţia actuală a clanului Zukara şi, din câte am înţeles, acolo se ţine şi un anumit congres am mafiei.
Este prima veste bună pe care mi-o poate da Hinata, ea era creierul echipei şi mereu adora să rişte. O privesc şi deja poartă uniforma de la FBI, acum că lucrăm în colaborare şi cu ei. Părul brunet cu nuanţe de violet deschis îi era prins în coadă, ochii îmi era plini de nerăbdare şi buzele arcuite într-un zâmbet.
- SIE –ul, SRI-ul, KGB-ul şi MI5-ul nu au trimis încă reprezentanţi, nu putem începe fără ei.
- Zborul KGB-ului a fost blocat pentru o oră, ar trebui să ajungă curând, MI5-ul a trimis o scrisoare prin care ne anunţă că nu vor să mai ia parte la această acţiune. Nu înţeleg de ce ai acceptat două echipe din România, sigur nu vor veni, nu sunt de încredere.
Fata asta nu ştie decât să vorbească, când ai nevoie de Naruto nu-i aici, el mereu cade la momentul nepotrivit.
- Urăsc să se spună că nu suntem de încredere, cred că echipa mea este de trei ori mai bună cât a voastră. România m-a trimis ca reprezentant al celor două servicii, numele meu este Sonia Crosta. Am întârziat pentru că am fost blocaţi în Rusia la KGB aproximativ o oră.
O priveam atent pe cea care vorbea, părul roşcat ca focul, ochii căprui, pielea albă, ochelari cu rame pătrate, şi un costum frumos mov deschis. Semăna atât de bine cu Karin încât simţeam că o iau razna.
- Nu am pus la îndoială loialitatea voastră, ştiam că veţi ajunge. În calitate de reprezentantă te-aş ruga să rămâi la sediu pentru orice eventualitate. Nu ar fi un răspuns să pierdem un membru important al Uniuni Europene.
O văd pe Sonia, dacă am înţeles bine, cum îşi dă teatral ochii peste cap, acelaşi gest pe care îl făcea Karin, şi cum pregăteşte o serie de proteste care nu întârzie să apară.
Sasuke:
21 Ianuarie 2008
- De ce nu ai mers şi tu în Mexic?
Sakura stătea la intrarea în birou, ochii ei era aţintiţi spre pământ. Îmi imaginez că după bătaia pe care a primito aseară, pentru comentariile ei inutile, a liniştito puţin şi acum nu îmi va mai comenta. Era prima dată când am dat în ea, dar am fost nervos, am avut o zi aiurea şi ea a venit la mine să îmi reproşeze că sunt un ticălos şi că din cauza mea nu mai are prieteni. Parcă nu ştiam, sigur că nu mai are prieteni, toţi se tem de ea, de fapt se tem pentru că oficial ea este a mea, şi ei fac o călătorie, doar dus cu barcă morţi, dacă îndrăznesc să se apropie de ea. Încă am în minte imaginea ei speriată, ochii plini de lacrimi şi modul în care jura că va mai face asta nici o dată.
Mă trezesc la realitate şi realizez că nu a mers la şcoală, în loc să îmi mulţumească că îi ofer toată libertatea, ei nu chiar toată, ea se închide în casă să plângă ca proasta. Ştiu asta pentru că îi auzeam pe angajaţi spuneau că domnişoare nu vrea să mănânce decât când sunt şi eu acasă, că plânge într-una şi că arată bolnavă. Acum am înţeles din ce motiv a slăbit aproape 10 kg, cred că va trebui să mă port diferit cu ea. O chem la mine, dar refuză să se apropie, logic acum probabil că se aşteptă să-i pun pistolul la tâmplă, apoi să o ameninţ şi să-i spun că la prima întrebare care mi-o pune îi zbor creieri.
Privesc biblioteca din partea dreaptă a biroului, în birou predomina maroul, culoare preferată a fratelui meu, a mea era griul. Pereţi maro, parchetul de aceiaşi culoare cu biroul, în încăpere mai era o canapea neagră şi două fotolii plus scaunul meu de birou.
- Vreau să vi în clipa asta lângă mine, nu mă fă să mai repet pentru că şti că nu-mi place.
Când a auzit fiecare cuvânt pe care l-am articulat uÅŸor a venit până în dreptul biroului, am deschis sertarul, iar ea a închis ochii de frică. Tremura toată, observ că purta o pereche de balerini negri, un top negru ÅŸi o pereche de blugi negri, mereu purta negru. M-am ridicat uÅŸor ÅŸi i-am aÅŸezat un inel pe deget. „ Hai Sasuke că ai reuÅŸit să o faci ÅŸi pe asta.†Fata deschide ochii surprinsă ÅŸi eu o trag în braÅ£ele mele, am observat că ochii îi sunt plini de lacrimi, atunci realizez că am uitat să îi pun întrebarea. „ Cât de fraier pot fi.â€
- Sakura, vrei să fi…
- Nu !
Fata a sărit din braţele mele şi a încercat să-şi dea jos inelul, poate dacă s-ar calma puţin ar reuşi. Stai puţin, m-a refuzat, tocmai a spus că nu vrea să fie soţia mea, poate crede că o voi lăsa să plece. O opresc şi o prind de mâini, o strâng până acesta spune un „au†micuţ, apoi o las în pace. O întreb dacă cumva s-a îndrăgostit de cineva sau dacă speră că o voi lăsa să plece de lângă mine vie. Începe să râdă, dar nu era un râs amuzant, era unul tensionat, plin de durere şi tristeţe, chiar ironic.
- Crezi că voi fi alături de tine? Eşti complet nebun, mă urăşti şi mă distrugi încet pentru a suferi! Gata nu, acum te-ai schimbat, vrei să accept să fiu cu unul ca tine, vrei să am copii cu tine?! Nu te înşeli, mai bine mă omori acum şi aici decât să mă mai ţi lângă tine ca pe o jucărie!
Cuvintele ei chiar m-au durut, m-au durut mai tare decât glonţul care străbate pielea, pentru că ea a lovit inima cu cea mai dureroasă armă. Acea armă nu-i făcută pentru a te ucide, nu, ea a făcută pentru a distruge ultima ta rază de soare.
M-am dus la ea şi am ridicat mână, fata a închis ochii pregătită să o lovesc, dar în schimb am mângâiato pe obraz pentru a o linişti. De fapt când îi ating pielea fină, când o văd zâmbind eu sunt cel care se linişteşte. Telefonul a început să sune, am primit un mesaj, când mă uit observ că e un MMS şi în faţa ochilor îmi apare o poză cu rozalie şi un alt tip la o cafenea.
Îi cer o explicaţie, dar această îmi spunea doar că nu e ceea ce cred. Mâna mea intră în părul ei şi o trag destul de tare, telefon îmi sună şi văd că este Garra.
- Suntem în faţa blocului unde locuieşte tipul pe care l-am văzut cu Sakura. Ce face?
Prin minte îmi treceau mii de idei, una mai nebună ca altă, tot mai sadice. Îl voi chinui până nu va mai avea pin de speranţă, apoi o voi duce pe Sakura la el, îi voi pune pistolul în mână şi o voi ajuta să îl împuşte. Aşa, trebuie să sufere, să simtă ce simt eu acum.
- Te implor Sasuke, fac tot ce vrei, dar nu-i face rău fratelui meu.
Rânjesc şi îi spun prietenului meu că pentru moment nu vreau să se atingă de el, dar nu se ştie ce se va întâmpla în continuare. Îi spun fetei că vreau să aflu mai multe, iar răspunsul ei întârzie să apară. Ce să cred? Sigur mă minte.
- Sasuke. Mă iubeşti?
Cum? Nu mă aşteptam la asta. Văd cum obraji fetei capătă o nuanţă roşiatică şi cum lasă repede privirea în jos.