Prietenie sau ura...

[Zuzy Is Angell]

Cap.7[Cercetarile continua]

Alex:

Imediat ce vad ca vrea sa plece, o prind de incheietura maini, dar nu apuc sa o trag spre mine ca aud cum cineva bate la usa. Ii dau drumul si ma indrept cu pasi marunti spre usa. Cand pun mana pe clanta, imi intorc privirea vrand sa vad daca mai e in camera. Mda….plecase. Deschid usa si vad ca in fata mea era Karin. Sa spunem ca nu mi-ar strica putin a actiune.
- Scuze ca am intarziat.spune ea pe un ton destul de trist.
Formele ei apetisante se conturau pe acea rochie stramta si scurta pana aproape de genunchi.
Parul il avea lasat pe spate, lung si frumos, ochii de un rosu sangeriu, ii straluceau in lumina, cu pasi mici si gingasi se apropie de mine.
-Si ma rog ce ti-a luat asa mult sa vii? Si sincer sa fiu, nu era necesar sa te imbraci asa.spun eu in timp ce o invit inauntru.
-Scumpule, azi dam petrecere, micuta printesa pleaca.spune ea in timp ce se tranteste pe patul meu.
Ma indrept cu pasi repezi spre geam si vad cum e luata pe sus de niste personaje ciudate. Imi plec privirea in jos, iar cand mi-o ridic din nou, observ ca numai era. O dau pe Karin afara si ma trantesc in pat. Nu erau multi sange pur cu un sange asa de dulce. Cu toate ca si eu si Karin suntem vampiri, nicunul din noi nu are sangele la fel de bun ca sangele unui vampir regal. Ma intorc cu fata la noptiera de pe partea stanga a patului si scot dintr-un sertar o cheie aurita cu diamante. Nici acum nu stiu pentru ce era. Am primit-o de la tatal meu, dar din pacate nu mi-a spus si ce trebuie sa fac cu ea. Ma intorc cu fata spre tavan si incep sa stiudiez cheia. O fi de la vreo comoara? O fi de la vreo vila? O fi de la vreun hotel? Defapt….ce ma tot impacientez eu aici? Nu are cum sa fie de la un hotel sau o vila, trebuie sa fie de la vreo comoara, sau de la vreun sicriu unde o sa fiu pus cand mor. Usor, usor pleoapele mi se ingreuneaza si patrund in tara viselor.

Kymura:
In timp ce eram in drum spre casa, ma ot intrebam cine m-a dat de gol. Ar fi putut fi Sasuke, Itachi, Alex, sau prietenii mei. Ultima varianta nu are cum, Sasuke si Itachi ies din calcul.
~~Flasback~~
-Si ma rog cum de nu ma mai vanati?il intreb eu pe Sasuke.
-Cineva se pare ca ne-a dat bani frumosi ca sa nu-i spunem tatalui tau unde esti.spune el.
~~EndFlasBack~~
Singul cae ramane e Alex. Daca a intrat si invisele lui tata si i-a zis ce am facut pana acum, ma si imaginez decapitata. Ajunsa in fata casei, un fior m-a trecut, dar nu m-am putut da un pas inapoi caci matahalele erau in spatele meu.
http://museum.ici.ro/oltenia/dolj/images/palat.gif casa mea
http://www.turisteuropa.ro/wp-content/up...ailles.jpg gradina
http://fotopeisaj.files.wordpress.com/20...tului1.jpg gradina
Paseam cu pasi marunti pe cararea din pavele, iar in momentul in care mana mea a atins clanta si am deschis usa, in fata mea apare tata cu o privire nu tocmai fericita ca am venit acasa.
-Buna, tata!spun eu cu un tremurat in glas.
Tata le face semn urangutanilor sa plece si ma invita in biroul lui. Era de rau. Mereu cand avea sa-mi spuna ceva serios, ma chema la el in birou. In timp ce el impinge putin usa, eu ma asez pe scaun.
-Nu iti inchipui cat de dazamagit sunt de tine. De treisprezece ani nuami stiu nimic de tine, iar cand incerc sa te aduc acasa, tu incerci sa fugi.
-Punete in locul meu. Tu nu stii cat de socata am fost. Patru ani de zile sa traiesti in minciuna si intr-o zi sa afli ca esti un monstru? Crede-ma ca nu-i usor.spun eu cu lacrimi in ochi.
-Stiu draga mea, dar erai prea mica pentru a intelege.spune tata in timp ce se ridica si se duce la geam.
-Vreu sa ma duc inapoi.spun eu mai incet.
-Imi pare rau, nu pot risca sa te pierd din nou.spune el si apoi trei urangutani ma iau pe sus si ma duc in camera.
Acolo o silueta slueta statea si se uita la cerul instelat. Ma apropii de ea si o imbratisez ca si cum ar fi fost ultima zi din viata mea. Parul rosu ca focul, parul lung ca o prapastie, ochii verzi ca cele mai scumpe smaralde mi-au fost atat de dor de ele. Dupa ce ii dau drumul, aceasta imi spune ca se bucura foarte mult sa ma vada. Eodata, zaresc pe gatul ei doua urme de colti. In cap imi vin aceleasi imagini ca acum treisprezece ani. Ma indepartez de ea si ii spun sa ma lase singura. Ma trantesc in pat si incep sa ma uit la lacatul ce il aveam la gat. Ce era cu el?Il am decand m-am nascut. Oare are si cheie? Poate tot el ma duce la cheie. Ce tot vorbesc, spun numai prostii. Nu exista asa ceva. Usor, usor pleaoapele mi se ingreuneaza si intru in tara viselor.
<<Ma trezesc pe un camp inverzit, la umbra unui cires, ce-si scutura florile pe rochia mea alba ca neaua. Ma ridic in sezut si observ ca langa mine era un trandfir albastru si un biletel. Pe biletel scria:
S-a deschis un trandafirul albastru
Sub penelul măiastru
Al visului si al iubirii
Printre trandafirii
RoÅŸii ca rugina
Care-mi luminează grădina.
Ma ridic in picioare si incep sa ascult cu atentie tot ce era in jurul meu, poate asa voi auzi vocea care ar fi putut scrie biletul. Aud o voce barbateasca, dar nu apuc sa o descifrez ca totul se face negru. Cad in gol, dar deodata ma opresc. In fata mea apare Karin, defapt doar capul ei, care eram cam mare.
-Nu ti-a mers, pana la urma ai ajuns unde trebuia sa fii de la inceput, in locul cel mai groaznic, casa ta.spune ea, iar apoi incepe sa rada isteric.>> Ma trezesc transpirata fleasca, si incep sa tremur. Usa balconului era deschisa. Ma duc pe balcon si ma uit la cer. Era asa frumos. Pe o bluza albastra mici lacrimi aurii. Duc mana la ochi pentru a ma scarpina si vad ca aveam ceva in mana. Era biletul din vis. Il strang in pumn si il transform intr-o mica steluta ce luceste. Intind mana spre cer si i dau drumul. Vad cum se duce in sus si se opreste langa o stea parasita. Nu ma intorc bine ca cineva ma prinde de incheietura. Acel cineva era…..
~To be Conrinued~