30-04-2011, 12:57 PM
Capitolul 3 - Shock
Hiroto POV.
Ahh nu-mi vine sa cred ca fac asta. Adica nimeni nu ar crede daca ar vedea ca in spate am o mata neagra si prafuita. Garantat ii voi face o baie cum ajung acasa, doar ca e putin ciudata pisica asta, adica are blana asemanatoare cu cea a creaturii pe care am urmarit-o ma rog eu tot cred ca era o fata. Dar ca veni vorba de ea... Insa nu apuc sa-mi insir ideeile deoarece ghemotocul asta prafuit din spatele meu se tot agita si reuseste sa ma acata cu ghearele de spate. Auci!!!! Cum Doamne a reusit mata asta sa ma sgarie prin ghiozdan si camasa alba de la uniforma. Ma opresc pret de cateva clipe si deschid "mica ei cusca". O privesc atent si observ o rosata la gat, ma uit mai bine si observ si un lantisor putin cam omenesc. Cred ca am facut o gresala caci se pare ca e pisica cuiva. Dar privirea imi fu atrasa iar de rosata de la gat. Ating usor blana, dar se pare ca nu e sange si ca nu are nici o rana, ar atunci.... O nu...doar nu a.... Ma uitmai atent in ghiozdan si observ penarul desfacut. Daci e clar de ce m-a zgariat s-a speriat cand s-a deschis penarul si rosata trebuie sa fie de la carioci sau cerneala mea rosie sau....
Yume P.O.V.
Ce se intampla? Am ajuns deja? Acesta ma ia de ceafa si priveste lantisorul meu. O nu cu toata agitatia asta a iesit de sub blana si acum va crede ca am deja stapan. Ce sa fac? Ce sa fac? Acesta ma pune pe trotuarul prafos, se ridica si incepe iar sa mearga. Fug dupa el dar acesta incepe sa alerge. Cred ca vrea sa scoata sufletul din mine. Norocul meu cu o trecere unde se opreste si il ajung. Tanarul ma observa si incepe sa ma alunge zicandu-mi sa plec la stapanul meu si sa nu-l mai urmaresc. Se pare ca strada e goala, deci nimeni nu l-a auzit tipand ca nebunul. Oh nu pot rata sansa asta din cauza unui lantisor si a unui stapan fraier! Acesta continua sa ma alunge, dar eu cum ma enervez repede de firea mea, imi pierd cumpanul si uit cel mai important lucru: animalele nu vorbesc cu oamenii! Si asa fraiera de mine incepe sa vorbeasca, speriindul pe bietul baiat.
- Stop! De ce tot ma alungi? Nu ti-am facut nici un rau! La auzul acestor vorbe acesta ramane cu gura cascata si ma priveste fara a vorbi.
Hiroto POV.
Cine a vorbit? Nu pot sa cred ca acest ghemotoc de blana a vorbit, deci trebuie sa fie altcineva, dar cine caci suntem singuri pe aceasta strada. Privesc nedumerit ghemotocul negru din fata mea. Sigur am halucinatii! Dar fara sa-mi dau seama curiozitatea mea a inceput sa vorbeasca.
- Tu...ai vorbit? E o farsa nu-i asa? Dar aceasta imi spune ca ea a vorbit. Minunat! In ritmul asta de azi incolo va trebui sa merg la nebuni! Ohhh m-am simtin de dimineata ciudat si am avut presimtiri ciudate, dar sa inebunesc?
- Sunt nebun? Ghemotocul imi raspunse ca nu, dar apoi zise chicotind depine. Ce tot zic eu aici? Cum sa vorbeasca? Animalele nu vorbesc! dar totusi...Ma intorc spre ea si o mai intreb o data foarte serios daca ea a vorbit, iar aceasta imi spune poutin iritata ca da. Bun deci acum nu halucinez, dar atunci cum e posibil sa vorbeasca? O fi posedata sau robot sau chiar extraterestru? Dar gandurile imi fu intrerupte de o voce feminina destul de draguta asa ca ma intorc.
- Uite stiu ca esti socat, dar eu am vorbit si am nevoie urgenta de ajutorul tau. Nu sunt o pisica defapt si nici robot sau extraterestru si nici fantoma sau mai stiu eu la ce te-ai gandit cand m-ai auzit.
- Dar atunci ...ce esti? O privesc putin speriat de raspunsul ce avea sa iasa din gura ei.
- Sunt....eu sunt... Oh haide sa nu vorbim in mijlocul strazii ok? A si te rog ajuta-ma si nu spune nimanui ca vorbesc. Eu ma uit mirat la ea si o intreb cu ce as putea sa o ajut si ce vrea de la mine, dar aceasta lasa privirea in jos si incepe sa spuna. Ahh nu cred ca ma voi obijnui cu asta, dar intr-un fel sau altul e putin amuzant sa ai o pisica vorbitoare.
- Vreau sa fi stapanul meu! La auzul acestui lucru m-am cutremurat. Cum adica? Deci de aia ma urmarea? Nu stiu de ce dar tot ce tine cont de aceasta intamplare ma duce cu gandul la fata aia ciudata care a sarit peste un gard de mai bine de doi metri jumate.
Yume POV.
Of Doamne ce am facut? Stiu ca e socat, dar daca nu ma duce, daca ma duce la ceva institut de cercetare? Ce ma fac?Dar firul gandurilor si al temerilor fura intrerupt de vocea tanarului.
- Bine. Sa zicem ca voi fi stapanul tau, dar eu cu ce ma aleg? Bineinteles ca in afara de faza in care tu imi explici totul si juri ca nu vrei sa ma omori sau geva de genul.
Si stop cadru! Cum adica cu ce se alege? Of mata bleaga la asta nu te-ai gandit. Ce sa fac? Nu-i pot spune ca voi deveni om inainte sa ajung acasa la el. Dar ce sa fac? gata nu mai am nici o scapare!
- Vei vedea cand vei afla toata povestea. Incep eu sa-i zic, dar acesta ma opreste si-mi spune pe un ton ciudat, nu imi amintesc bine dar cred ca acum 258 de ani am mai auzit asa ceva.
- Ok, dar daca nu te cred iti iei adio de la faza cu stapanul! Dar ma enervez si incep sa vorbesc fara a ganid, ca de obicei. Cred ca am ridicat si tonul putin..putin cam mult.
- Sa nu ma crezi? Alo vorbesti cu o pisica si nu e halucinatie! Mai puti sa nu crezi ce-ti voi spune? Te rog! Dar gata sa cadem de acord pe un lucru.
Hiroto POV.
Nu-mi place s-o spun, dar are dreptate. Adica si daca imi spune ca e defapt om sau si mai si o vrajitoare, cred ca tot as crede. Dar ultimul lucru spus de ea e interesant, asa ca am intrebet-o la ce se refera si ea mi-a spus ca dupa aflarea povesti pot sa ii cer orice ca sa fim chit. Iar fac o prostie fara sa gandesc si ma trezesc dand afirmativ din cap. Aceasta ma roaga sa mergem acasa ca sa-mi pooata povesti. Fac doi pasi si ma opresc intorcandu-mi privirea spre ea.
- Jura-mi! Inainte sa ajungem jura ca orice ar fi nu imi vei face probleme si ca imi vei spune adevarul, oricat de ireal va fi acesta. Aceasta jura si pornim. Dupa vreo 4 minute ajungem pe strada, de unde imi puteam vedea casa deja.
O casa mare si frumoasa, cu etaj, zugravita in culoarea lamailor, avand o poarta de fier neagra. In curtea din fata aveam un trotuar si niste flori, preferatele mamei. Aveam si o terasa pe care imi perteceam zilele de vara, care era prezenta si in partea din apate a casei, unde aveam un iaz in stil japonez. Fara sa-mi dau seama deja ajunsesem, asa ca ii spun pisicii o ultima chestie: sa nu vorbesti cu mama. Doar cu ea locuiam, deoarece tatal meu a murit intr-un accident cand m-am nascut eu. Nu l-am cunoscut, dar mama zice ca ii seman leit la fire, caci la trup sunt varianta ei masculina. Sau cum imi zice ea" copia la indigo".
Hiroto POV.
Ahh nu-mi vine sa cred ca fac asta. Adica nimeni nu ar crede daca ar vedea ca in spate am o mata neagra si prafuita. Garantat ii voi face o baie cum ajung acasa, doar ca e putin ciudata pisica asta, adica are blana asemanatoare cu cea a creaturii pe care am urmarit-o ma rog eu tot cred ca era o fata. Dar ca veni vorba de ea... Insa nu apuc sa-mi insir ideeile deoarece ghemotocul asta prafuit din spatele meu se tot agita si reuseste sa ma acata cu ghearele de spate. Auci!!!! Cum Doamne a reusit mata asta sa ma sgarie prin ghiozdan si camasa alba de la uniforma. Ma opresc pret de cateva clipe si deschid "mica ei cusca". O privesc atent si observ o rosata la gat, ma uit mai bine si observ si un lantisor putin cam omenesc. Cred ca am facut o gresala caci se pare ca e pisica cuiva. Dar privirea imi fu atrasa iar de rosata de la gat. Ating usor blana, dar se pare ca nu e sange si ca nu are nici o rana, ar atunci.... O nu...doar nu a.... Ma uitmai atent in ghiozdan si observ penarul desfacut. Daci e clar de ce m-a zgariat s-a speriat cand s-a deschis penarul si rosata trebuie sa fie de la carioci sau cerneala mea rosie sau....
Yume P.O.V.
Ce se intampla? Am ajuns deja? Acesta ma ia de ceafa si priveste lantisorul meu. O nu cu toata agitatia asta a iesit de sub blana si acum va crede ca am deja stapan. Ce sa fac? Ce sa fac? Acesta ma pune pe trotuarul prafos, se ridica si incepe iar sa mearga. Fug dupa el dar acesta incepe sa alerge. Cred ca vrea sa scoata sufletul din mine. Norocul meu cu o trecere unde se opreste si il ajung. Tanarul ma observa si incepe sa ma alunge zicandu-mi sa plec la stapanul meu si sa nu-l mai urmaresc. Se pare ca strada e goala, deci nimeni nu l-a auzit tipand ca nebunul. Oh nu pot rata sansa asta din cauza unui lantisor si a unui stapan fraier! Acesta continua sa ma alunge, dar eu cum ma enervez repede de firea mea, imi pierd cumpanul si uit cel mai important lucru: animalele nu vorbesc cu oamenii! Si asa fraiera de mine incepe sa vorbeasca, speriindul pe bietul baiat.
- Stop! De ce tot ma alungi? Nu ti-am facut nici un rau! La auzul acestor vorbe acesta ramane cu gura cascata si ma priveste fara a vorbi.
Hiroto POV.
Cine a vorbit? Nu pot sa cred ca acest ghemotoc de blana a vorbit, deci trebuie sa fie altcineva, dar cine caci suntem singuri pe aceasta strada. Privesc nedumerit ghemotocul negru din fata mea. Sigur am halucinatii! Dar fara sa-mi dau seama curiozitatea mea a inceput sa vorbeasca.
- Tu...ai vorbit? E o farsa nu-i asa? Dar aceasta imi spune ca ea a vorbit. Minunat! In ritmul asta de azi incolo va trebui sa merg la nebuni! Ohhh m-am simtin de dimineata ciudat si am avut presimtiri ciudate, dar sa inebunesc?
- Sunt nebun? Ghemotocul imi raspunse ca nu, dar apoi zise chicotind depine. Ce tot zic eu aici? Cum sa vorbeasca? Animalele nu vorbesc! dar totusi...Ma intorc spre ea si o mai intreb o data foarte serios daca ea a vorbit, iar aceasta imi spune poutin iritata ca da. Bun deci acum nu halucinez, dar atunci cum e posibil sa vorbeasca? O fi posedata sau robot sau chiar extraterestru? Dar gandurile imi fu intrerupte de o voce feminina destul de draguta asa ca ma intorc.
- Uite stiu ca esti socat, dar eu am vorbit si am nevoie urgenta de ajutorul tau. Nu sunt o pisica defapt si nici robot sau extraterestru si nici fantoma sau mai stiu eu la ce te-ai gandit cand m-ai auzit.
- Dar atunci ...ce esti? O privesc putin speriat de raspunsul ce avea sa iasa din gura ei.
- Sunt....eu sunt... Oh haide sa nu vorbim in mijlocul strazii ok? A si te rog ajuta-ma si nu spune nimanui ca vorbesc. Eu ma uit mirat la ea si o intreb cu ce as putea sa o ajut si ce vrea de la mine, dar aceasta lasa privirea in jos si incepe sa spuna. Ahh nu cred ca ma voi obijnui cu asta, dar intr-un fel sau altul e putin amuzant sa ai o pisica vorbitoare.
- Vreau sa fi stapanul meu! La auzul acestui lucru m-am cutremurat. Cum adica? Deci de aia ma urmarea? Nu stiu de ce dar tot ce tine cont de aceasta intamplare ma duce cu gandul la fata aia ciudata care a sarit peste un gard de mai bine de doi metri jumate.
Yume POV.
Of Doamne ce am facut? Stiu ca e socat, dar daca nu ma duce, daca ma duce la ceva institut de cercetare? Ce ma fac?Dar firul gandurilor si al temerilor fura intrerupt de vocea tanarului.
- Bine. Sa zicem ca voi fi stapanul tau, dar eu cu ce ma aleg? Bineinteles ca in afara de faza in care tu imi explici totul si juri ca nu vrei sa ma omori sau geva de genul.
Si stop cadru! Cum adica cu ce se alege? Of mata bleaga la asta nu te-ai gandit. Ce sa fac? Nu-i pot spune ca voi deveni om inainte sa ajung acasa la el. Dar ce sa fac? gata nu mai am nici o scapare!
- Vei vedea cand vei afla toata povestea. Incep eu sa-i zic, dar acesta ma opreste si-mi spune pe un ton ciudat, nu imi amintesc bine dar cred ca acum 258 de ani am mai auzit asa ceva.
- Ok, dar daca nu te cred iti iei adio de la faza cu stapanul! Dar ma enervez si incep sa vorbesc fara a ganid, ca de obicei. Cred ca am ridicat si tonul putin..putin cam mult.
- Sa nu ma crezi? Alo vorbesti cu o pisica si nu e halucinatie! Mai puti sa nu crezi ce-ti voi spune? Te rog! Dar gata sa cadem de acord pe un lucru.
Hiroto POV.
Nu-mi place s-o spun, dar are dreptate. Adica si daca imi spune ca e defapt om sau si mai si o vrajitoare, cred ca tot as crede. Dar ultimul lucru spus de ea e interesant, asa ca am intrebet-o la ce se refera si ea mi-a spus ca dupa aflarea povesti pot sa ii cer orice ca sa fim chit. Iar fac o prostie fara sa gandesc si ma trezesc dand afirmativ din cap. Aceasta ma roaga sa mergem acasa ca sa-mi pooata povesti. Fac doi pasi si ma opresc intorcandu-mi privirea spre ea.
- Jura-mi! Inainte sa ajungem jura ca orice ar fi nu imi vei face probleme si ca imi vei spune adevarul, oricat de ireal va fi acesta. Aceasta jura si pornim. Dupa vreo 4 minute ajungem pe strada, de unde imi puteam vedea casa deja.
O casa mare si frumoasa, cu etaj, zugravita in culoarea lamailor, avand o poarta de fier neagra. In curtea din fata aveam un trotuar si niste flori, preferatele mamei. Aveam si o terasa pe care imi perteceam zilele de vara, care era prezenta si in partea din apate a casei, unde aveam un iaz in stil japonez. Fara sa-mi dau seama deja ajunsesem, asa ca ii spun pisicii o ultima chestie: sa nu vorbesti cu mama. Doar cu ea locuiam, deoarece tatal meu a murit intr-un accident cand m-am nascut eu. Nu l-am cunoscut, dar mama zice ca ii seman leit la fire, caci la trup sunt varianta ei masculina. Sau cum imi zice ea" copia la indigo".
![[Imagine: s6srx2.jpg]](http://i56.tinypic.com/s6srx2.jpg)