Multumesc Teo pentru com. >:D< Esti o scumpa. :*
Ok, deci revin cu capitolul 2, ca am reusit sa scriu, insa trebuie sa revin cu un edit, nu m-am corectat.. din pacate.
Sper sa va placa si acesta. Lectura placuta.
Accespt orice fel de critica, chiar imi doresc sa ma imbunatatesc. :-)
Speriata, nu puteam fi. Ingrijorata, nici macar atat. De ce sa a-si fi, doar pentru ca din greseala l-am lovit cu o doza, pe care acum cateva minute mi-au fixat privirea si am aruncat-o pur si simplu de a scapa de amalgamul de sentimente, ce imi ingreunau dispozitia spiritual.
In raza mea de nu era nimeni, deci nu puteam sa-l lovesc intentionat, iar doza era goala, usora si a zburat in linie dreapta in sus pe cer. Acum, cum Dumnezeul meu l-a lovit pe acel tip, brunet nu stiu ?
Desigur eu acum, nu ma mai aflam acolo, la locul faptei si ca deobicei faptasul, care se presupune sa fiu chiar eu, Imizaki Judi Lee, a fugit de la locul faptei, stergand orice urma posibila, insa fiind descoperita de catre ranit, inainte de a parasi locul "crimei".
Nu aveam alta cale, nu doream sa intru din nou in bucluc, acest lucru facandu-l si pentru prietena mea buna Mio, care imi tot repetase de nenumarate ori, ca cel mai bun mod de a te feri de bataie si conflicte este: sa treci pe langa necaz si sa te preface ca nu ai vazut nimic, astfel ca totul se rezuma ca tu nu ai nici o fapta ce ar putea sa te implice intr-un anumit caz.
Inteligenta chestie, Mio chiar se pricepe la asemenea lucruri, cateodata ea rezolva problemele mele, doar prin vorba... cum de reuseste, nu stiu ?
Insa daca sunt baieti, ii manevreaza asa de usor, se joaca ca si un papusar cu papusile, cu ei. Vorbe suave, dulci, siropoase, le combina pe toate si uite asa se rezolva totul.
Alergam ca si o nebuna pe strazile aproape pline, ma avantam in multime, doar ca sa scap de acei indivizi, dar mai ales de brunetul acela misterios.
Nu stiu cum, dar inima incepuse sa-mi tresare si sa bata foarte tare, intr-un ritm ciudat. Pana acum nimeni nu a reusit sa faca asta, dar vocea lui ma cutremura, privirea lui... nu imi mai aduc aminte ce culoare aveau ochii, insa chiar si asa straluceau in lumina slaba a soarelui ce se pregatea de culcare, parca ma hipnotizasera pe loc si nu imi mai puteam misca trupul.
E de ne deslusit, cu toate acestea nu mai doream sa maid au ochii cu el, parea destul de misterios si asta imi atragea foarte mult interesul, parca ma facea sa vreu sa stiu mai multe.
Mintea mea era plina de intrebari, ce nu doreau sa paraseasca constinta, iar inima batea intr-un ritm alert, doar ma privise in ochii si doar o atingere mi-a dat, si eu deja tremur, cum naiba ? Imi scutur capul de cateva ori, observant ca deja sunt in fata portii de la casa, incerc sa fiu cat se poate de normal, nu doresc sa atrag atentia.
Cu mainile imi asez camasa alba, de la uniforma, ca sa arate si ea un pic mai dreapta, fiind deja sifonata din cauza luptei mele de la scoala. Imi reglez vocea si intru inauntru, pe usa.
Privesc in dreapta si in stanga, in fata dar chiar si in spatele meu, pentru a ma asigura ca acel brunet misterios nu ma urmarit. Calea era libera asa ca imi fac aparitia in casa, insa suspiciunile mele nu dispar, nu stiu cum dar aveam impresia ca sunt privita si urmarita de la distanta, creindu-mi o stare de panica si stres.
Trec prin bucatarie, ii salut pe ai mei cat si pe fratii mei si apoi o tulesc in camera, dar nu ezit de a nu ma uita in toata casa, pentru a fi sigura ca nu a pus cineva dispositive de urmarit, caci niciodata nu stii ce iti rezerva o zi.
Intr-un final ajung in camera mea, aici incep sa ma linistesc umpic, oftez prelung si imi arunc ghiozdanul pe scaunul de la birou. Ma intind putin, pe moment fac gimnastica pentru a-mi relaxa trupul si ma aporpii de geam, deschizandu-l pentru a lasa aerul proaspat sa intre inauntru. Aerul fiind inchis, sufocandu-ma, din cauza ca mai mereu cand plec de acasa trag perdelele si se lasa intuneric, iar aerul incepe sa fie imbacsit.
Ma intind umpic in pat, pentru ca imi simt intreg corpul incordat si nu pot sa-mi scot din minte tot ce sa intamplat acum cateva ore. Si chiar daca imi sufoc creerul, tot nu-mi dau seama de ce m-am rusinat aproape in fata acelui tip. Ciudat fiind faptul ca eu niciodata nu ama ratat slabiciune in fata nimenui, iar acest bait pur si simplu m-a ametit cu privirea, de ce ? Nu stiu, dar vreu sa aflu, pentru ca m-a facut curioasa de personalitatea lui. Parca era un munte ce bloca calea oricui, si in ciuda faptului ca eu abia dupa ce am strigat "politia !" mi-a dat drumul la brate si ...
- Nu..., strig eu ca nebuna, in timp ce ma ridic in fund si ma asez turceste pe pat, lipindu-mi perna pufoasa de chip. Simteam cum o brajii mi se inrosesc, imi simteam trupul cald, la naiba, ce tot aveam. Atunci cand si-a apropiat chipul de al meu, distanta dintre noi nu era foarte mare, a incercat sa ma ..sarute ?
Dar nu are cum, daca de la inceput m-a facut urata, cum naiba sa ma sarute dupa asta. Firar am cazut in plasa lui, am cedat, m-am panicat si acum inima imi bate ca nebuna in piept si nu inceteaza sa ma raneasca tare.
Tot ce s-a petrecut, vreu sa dau uitarii, nu am de ce sa ma mai gandesc, caci oricum nu am sanse mari, nu vreu si oricum nu am sa-l mai vad niciodata. Insa senzatia ca cineva ma urmareste tot nu dispare, parca s-a instalat la mine in camera si ma asfixiaza aici.
- Trebuie sa-mi fac un dus, am spus eu.
Si ma ridic de pe suprafata matasoasa a patului, las perna tot pe pat si ma indrept spre baie, care se afla la mine in camera. A trebuit sa ma milogesc de ai mei o vara intreaga ca sa inteleaga ca vreu o baie, in camera mea. Intr-un final mi-au facut una, caci daca nu stiau ca am sa le fac capul calendar.
Am intrat frumos in baie, m-am analizat in oglinda sa vad daca cumva sunt si pe fata murdata, dar nu eram, ce noroc pe mine. Co mana am dat drumul la apa ca sa curga si cu cealalata am asezat prosopul pe suportul apropiat de cabina de dus.
M-am reintors in camera mea si atentia mi-a fost atrasa de o revista, care nu stiu cum a ajuns acolo, pe biroul meu.
Nu prea ma dadeam in vant dupa reviste, insa imi placea sa vad ce este la moda, doram sa ma imbrac trendi, cand era vorba sa plec pe afara. Dar tot baietoasa am ramas, de mica am fost asa. Am inceput sa o rasfoiesc sa vad daca gasesc ceva interesant, dar nimic pana acum.
Telefonul a inceput sa sune si ami avea umpic si cadea de pe birou, m-am lasat pe suprafata rece din lemn ca sa pot sa-l prind, inainte sa faca contact cu podeaua.
Mio, ea era, sigur m-a sunat sa ma intrebe ce am facut cat si sa-mi spuna cum a decurs intampinarea.
- Ceau...
- Judi, Judi, Judi ! striga ea ca nebuna in telefon, obligandu-ma sa retrag rapid aparatul de la ureche.
- Ho ! strig eu. Ce ai ? intreb nedumerita de strigatele ei, parca de fericire.
- Sunt asa de fericita, Johan e in fata portii si tata ca un gentleman s-a dus sa-l intampine primul, spune ea incantata, iar eu deabia de mai pot respira.
- Ha,ha, asta mi-a placut, tu oricum cand ai sa-l vezi intrand pe usa de la casa, o sa explodezi mai rau ca o bomba atomica, ai grije sa nu lesini pe bunica ta, salut-o din partea mea, spun eu amuzata si stiam sigur ca si bunica ei era acolo, ca doar tot familionul ei era acolo, pentru intampinarea lui Johan, iubitul lui Mio.
- Buni, te salute Judi, dar cum ti-ai dat seama ca e langa mine ?
- Cand e vorba de iubitii tai, buni nu lipseste niciodata, cu un ton amuzant o fac pe acesta sa rada, cat si pe restul ce erau in holulc asei, prietenei mele.
- Uite ca vine, Doamne nu mai pot... Johan.. ! se aude strigatul ei si deja imi imaginez cum se napusteste in bratele celui pe care il iubeste enorm.
- Judi, hello ! spune o voce masculine, era fratele ei.
- Hey Hintaro ! Din nou a aruncat cu celularul ? intreb eu oftand cu un zambet pe faţa si ma sprijind de coltul biroului.
- Da, doar o stii pe Mio, asa face cand e foarte fericita, mai ales cand vine vorba sa intampine pe cineva drag ei.
Hintaro, fiind fratele ei mai mare, doar cu un an decat noi. Si dupa parerea mea, fiindca il cunosc de multi ani, am prins drag de el si pana si eu la randul meu il consider un frate. La fel ca Mio, a fost alatrui de mine mereu, ajutandu-ma sa ma antrenez in lupta cu baietii.
Ca doar cand era vorba de bataie, la el ma duceam si il intrebam, el raspunzandu-mi si lamurindu-ma cum sta treaba cu lupta si care sunt regulile "jocului", sa-i spunem asa.
Mi-o revine la telefon cu o voce aproape stearsa, ragusita, sigur a tipat de fericire pe acolo. Il ea in mana si incepe sa-mi povesteasca cum a fost, partea in care Johan a intrat pe usa si ca, wow, a sarutat-o de fata cu toata familia, ceva care a facut-o pe saraca mea prietena sa inebuneasca.
- Mio, vezi ca iubitul tau e dangerous, ai grije acolo... spun eu pe un ton ironic si cand intervine vocea ei socata, ma apuca rasul, fiindca incepe sa spuna ca :Johan e good boy nu bad boy. Sa ma scuteasa, intr-un final tot o sa-i cedeze in brate, dar ma bucura fatul ca macar se iubesc nespus de mult. Asa ca merita, tot efortul depus.
Macar ea sa se bucure de iubirea pe care o poata altii pentru ea si sa nu incerce sa se descotoroseasca de el, pentru ca ar face o greseala mare. Johan e chiar un baiat bun si pana si eu am vorbit cu el, caci doar suntem prieteni.
Si sa fiu al naiba de sincera, mereu imi spunea zisi noapte ca doreste sa ii vada chipul angelic lui Mio, ca doreste sa o stranga in brate si sa-i sopteasca la urehe tot felul de cuvinte ce i-ar face sa-i tresara inima, si tot asa.
A naiba sa fie el de destin, cel putin pe ea a procopsit-o cu cineva ca Johan si se pare ca i-a adus impreuna, facandu-i sa se iubeasca nebuneste. Numai eu raman singura, insa cu prieteni buni langa mine, dar fara cineva special care sa imi spunca cu adevarat ca ma iubeste.
Este foarte greu, cel putin mie sa spun cuiva : "Te iubesc !", sentimentele ar fi sincere, rusinea este prea mare, dar nu am cui sa-i marturisesc asta. Cred ca am sa mor singura...
Inchid apelul, fiindca era deja tarziu si pe deasupra trebuia sa termin de scris, asa ca am marit pasul. Dusul mi l-am terminat repede, ca sa nu las apa aceea sa curga in continuu, m-am imbracat repede in pijamale si apoi am trecut la scris. Toata noaptea am stat cu cartile in fata ca sa invat si eu, nu mai doream sa mai iau note mici, iar patrul acela, cum de ajunsese pe foaie mea, singurele note pe care eu puteam sa le am si sa fie si mici sunt maxim sase sau sapte. Dar nici acelea nu sunt prea stralucite.
Geamul era deschis, lasand aerul sa patrunda in camera mea, usor trecand pe la genele mele, rasfatandu-le si indemnandu-le sa se inchida. Ma opuneam, inca era devreme de abia unsprezece seara, dar dimineata aveam scoala devreme... Intr-un final ama dormit cu capul pe cartea de istorie, lasandu-ma prada visari. Insa chiar si asa nu puteam sa-mi scot din cap ceea ce s-a intamplat astazi, mai ales partea in care il lovisem pe brunetul acela aratos.. si nu pot sa cred ca am spus asta.
"Your mine, your mine, cuz i got you in time...baby
Don't worry i'll be kind, with you dear babe..."
- Judi ! Trezestete odata, intazii la scoala a nu stiu cata oara..
Ma trezesc brusc, din cauza zgomotelor de la telefon cat si din cauza lui mama, care zbiara sa ma trezesc, avand impresia ca tipul acela a venit dupa mine.
Ma panichez si imi strang repede catrafusele, ma imbrac, nici nu ma mai spal si plec val-vartez pe usa.
Ok, deci revin cu capitolul 2, ca am reusit sa scriu, insa trebuie sa revin cu un edit, nu m-am corectat.. din pacate.
Sper sa va placa si acesta. Lectura placuta.
Accespt orice fel de critica, chiar imi doresc sa ma imbunatatesc. :-)
Capitolul 2.
Speriata, nu puteam fi. Ingrijorata, nici macar atat. De ce sa a-si fi, doar pentru ca din greseala l-am lovit cu o doza, pe care acum cateva minute mi-au fixat privirea si am aruncat-o pur si simplu de a scapa de amalgamul de sentimente, ce imi ingreunau dispozitia spiritual.
In raza mea de nu era nimeni, deci nu puteam sa-l lovesc intentionat, iar doza era goala, usora si a zburat in linie dreapta in sus pe cer. Acum, cum Dumnezeul meu l-a lovit pe acel tip, brunet nu stiu ?
Desigur eu acum, nu ma mai aflam acolo, la locul faptei si ca deobicei faptasul, care se presupune sa fiu chiar eu, Imizaki Judi Lee, a fugit de la locul faptei, stergand orice urma posibila, insa fiind descoperita de catre ranit, inainte de a parasi locul "crimei".
Nu aveam alta cale, nu doream sa intru din nou in bucluc, acest lucru facandu-l si pentru prietena mea buna Mio, care imi tot repetase de nenumarate ori, ca cel mai bun mod de a te feri de bataie si conflicte este: sa treci pe langa necaz si sa te preface ca nu ai vazut nimic, astfel ca totul se rezuma ca tu nu ai nici o fapta ce ar putea sa te implice intr-un anumit caz.
Inteligenta chestie, Mio chiar se pricepe la asemenea lucruri, cateodata ea rezolva problemele mele, doar prin vorba... cum de reuseste, nu stiu ?
Insa daca sunt baieti, ii manevreaza asa de usor, se joaca ca si un papusar cu papusile, cu ei. Vorbe suave, dulci, siropoase, le combina pe toate si uite asa se rezolva totul.
Alergam ca si o nebuna pe strazile aproape pline, ma avantam in multime, doar ca sa scap de acei indivizi, dar mai ales de brunetul acela misterios.
Nu stiu cum, dar inima incepuse sa-mi tresare si sa bata foarte tare, intr-un ritm ciudat. Pana acum nimeni nu a reusit sa faca asta, dar vocea lui ma cutremura, privirea lui... nu imi mai aduc aminte ce culoare aveau ochii, insa chiar si asa straluceau in lumina slaba a soarelui ce se pregatea de culcare, parca ma hipnotizasera pe loc si nu imi mai puteam misca trupul.
E de ne deslusit, cu toate acestea nu mai doream sa maid au ochii cu el, parea destul de misterios si asta imi atragea foarte mult interesul, parca ma facea sa vreu sa stiu mai multe.
Mintea mea era plina de intrebari, ce nu doreau sa paraseasca constinta, iar inima batea intr-un ritm alert, doar ma privise in ochii si doar o atingere mi-a dat, si eu deja tremur, cum naiba ? Imi scutur capul de cateva ori, observant ca deja sunt in fata portii de la casa, incerc sa fiu cat se poate de normal, nu doresc sa atrag atentia.
Cu mainile imi asez camasa alba, de la uniforma, ca sa arate si ea un pic mai dreapta, fiind deja sifonata din cauza luptei mele de la scoala. Imi reglez vocea si intru inauntru, pe usa.
Privesc in dreapta si in stanga, in fata dar chiar si in spatele meu, pentru a ma asigura ca acel brunet misterios nu ma urmarit. Calea era libera asa ca imi fac aparitia in casa, insa suspiciunile mele nu dispar, nu stiu cum dar aveam impresia ca sunt privita si urmarita de la distanta, creindu-mi o stare de panica si stres.
Trec prin bucatarie, ii salut pe ai mei cat si pe fratii mei si apoi o tulesc in camera, dar nu ezit de a nu ma uita in toata casa, pentru a fi sigura ca nu a pus cineva dispositive de urmarit, caci niciodata nu stii ce iti rezerva o zi.
Intr-un final ajung in camera mea, aici incep sa ma linistesc umpic, oftez prelung si imi arunc ghiozdanul pe scaunul de la birou. Ma intind putin, pe moment fac gimnastica pentru a-mi relaxa trupul si ma aporpii de geam, deschizandu-l pentru a lasa aerul proaspat sa intre inauntru. Aerul fiind inchis, sufocandu-ma, din cauza ca mai mereu cand plec de acasa trag perdelele si se lasa intuneric, iar aerul incepe sa fie imbacsit.
Ma intind umpic in pat, pentru ca imi simt intreg corpul incordat si nu pot sa-mi scot din minte tot ce sa intamplat acum cateva ore. Si chiar daca imi sufoc creerul, tot nu-mi dau seama de ce m-am rusinat aproape in fata acelui tip. Ciudat fiind faptul ca eu niciodata nu ama ratat slabiciune in fata nimenui, iar acest bait pur si simplu m-a ametit cu privirea, de ce ? Nu stiu, dar vreu sa aflu, pentru ca m-a facut curioasa de personalitatea lui. Parca era un munte ce bloca calea oricui, si in ciuda faptului ca eu abia dupa ce am strigat "politia !" mi-a dat drumul la brate si ...
- Nu..., strig eu ca nebuna, in timp ce ma ridic in fund si ma asez turceste pe pat, lipindu-mi perna pufoasa de chip. Simteam cum o brajii mi se inrosesc, imi simteam trupul cald, la naiba, ce tot aveam. Atunci cand si-a apropiat chipul de al meu, distanta dintre noi nu era foarte mare, a incercat sa ma ..sarute ?
Dar nu are cum, daca de la inceput m-a facut urata, cum naiba sa ma sarute dupa asta. Firar am cazut in plasa lui, am cedat, m-am panicat si acum inima imi bate ca nebuna in piept si nu inceteaza sa ma raneasca tare.
Tot ce s-a petrecut, vreu sa dau uitarii, nu am de ce sa ma mai gandesc, caci oricum nu am sanse mari, nu vreu si oricum nu am sa-l mai vad niciodata. Insa senzatia ca cineva ma urmareste tot nu dispare, parca s-a instalat la mine in camera si ma asfixiaza aici.
- Trebuie sa-mi fac un dus, am spus eu.
Si ma ridic de pe suprafata matasoasa a patului, las perna tot pe pat si ma indrept spre baie, care se afla la mine in camera. A trebuit sa ma milogesc de ai mei o vara intreaga ca sa inteleaga ca vreu o baie, in camera mea. Intr-un final mi-au facut una, caci daca nu stiau ca am sa le fac capul calendar.
Am intrat frumos in baie, m-am analizat in oglinda sa vad daca cumva sunt si pe fata murdata, dar nu eram, ce noroc pe mine. Co mana am dat drumul la apa ca sa curga si cu cealalata am asezat prosopul pe suportul apropiat de cabina de dus.
M-am reintors in camera mea si atentia mi-a fost atrasa de o revista, care nu stiu cum a ajuns acolo, pe biroul meu.
Nu prea ma dadeam in vant dupa reviste, insa imi placea sa vad ce este la moda, doram sa ma imbrac trendi, cand era vorba sa plec pe afara. Dar tot baietoasa am ramas, de mica am fost asa. Am inceput sa o rasfoiesc sa vad daca gasesc ceva interesant, dar nimic pana acum.
Telefonul a inceput sa sune si ami avea umpic si cadea de pe birou, m-am lasat pe suprafata rece din lemn ca sa pot sa-l prind, inainte sa faca contact cu podeaua.
Mio, ea era, sigur m-a sunat sa ma intrebe ce am facut cat si sa-mi spuna cum a decurs intampinarea.
- Ceau...
- Judi, Judi, Judi ! striga ea ca nebuna in telefon, obligandu-ma sa retrag rapid aparatul de la ureche.
- Ho ! strig eu. Ce ai ? intreb nedumerita de strigatele ei, parca de fericire.
- Sunt asa de fericita, Johan e in fata portii si tata ca un gentleman s-a dus sa-l intampine primul, spune ea incantata, iar eu deabia de mai pot respira.
- Ha,ha, asta mi-a placut, tu oricum cand ai sa-l vezi intrand pe usa de la casa, o sa explodezi mai rau ca o bomba atomica, ai grije sa nu lesini pe bunica ta, salut-o din partea mea, spun eu amuzata si stiam sigur ca si bunica ei era acolo, ca doar tot familionul ei era acolo, pentru intampinarea lui Johan, iubitul lui Mio.
- Buni, te salute Judi, dar cum ti-ai dat seama ca e langa mine ?
- Cand e vorba de iubitii tai, buni nu lipseste niciodata, cu un ton amuzant o fac pe acesta sa rada, cat si pe restul ce erau in holulc asei, prietenei mele.
- Uite ca vine, Doamne nu mai pot... Johan.. ! se aude strigatul ei si deja imi imaginez cum se napusteste in bratele celui pe care il iubeste enorm.
- Judi, hello ! spune o voce masculine, era fratele ei.
- Hey Hintaro ! Din nou a aruncat cu celularul ? intreb eu oftand cu un zambet pe faţa si ma sprijind de coltul biroului.
- Da, doar o stii pe Mio, asa face cand e foarte fericita, mai ales cand vine vorba sa intampine pe cineva drag ei.
Hintaro, fiind fratele ei mai mare, doar cu un an decat noi. Si dupa parerea mea, fiindca il cunosc de multi ani, am prins drag de el si pana si eu la randul meu il consider un frate. La fel ca Mio, a fost alatrui de mine mereu, ajutandu-ma sa ma antrenez in lupta cu baietii.
Ca doar cand era vorba de bataie, la el ma duceam si il intrebam, el raspunzandu-mi si lamurindu-ma cum sta treaba cu lupta si care sunt regulile "jocului", sa-i spunem asa.
Mi-o revine la telefon cu o voce aproape stearsa, ragusita, sigur a tipat de fericire pe acolo. Il ea in mana si incepe sa-mi povesteasca cum a fost, partea in care Johan a intrat pe usa si ca, wow, a sarutat-o de fata cu toata familia, ceva care a facut-o pe saraca mea prietena sa inebuneasca.
- Mio, vezi ca iubitul tau e dangerous, ai grije acolo... spun eu pe un ton ironic si cand intervine vocea ei socata, ma apuca rasul, fiindca incepe sa spuna ca :Johan e good boy nu bad boy. Sa ma scuteasa, intr-un final tot o sa-i cedeze in brate, dar ma bucura fatul ca macar se iubesc nespus de mult. Asa ca merita, tot efortul depus.
Macar ea sa se bucure de iubirea pe care o poata altii pentru ea si sa nu incerce sa se descotoroseasca de el, pentru ca ar face o greseala mare. Johan e chiar un baiat bun si pana si eu am vorbit cu el, caci doar suntem prieteni.
Si sa fiu al naiba de sincera, mereu imi spunea zisi noapte ca doreste sa ii vada chipul angelic lui Mio, ca doreste sa o stranga in brate si sa-i sopteasca la urehe tot felul de cuvinte ce i-ar face sa-i tresara inima, si tot asa.
A naiba sa fie el de destin, cel putin pe ea a procopsit-o cu cineva ca Johan si se pare ca i-a adus impreuna, facandu-i sa se iubeasca nebuneste. Numai eu raman singura, insa cu prieteni buni langa mine, dar fara cineva special care sa imi spunca cu adevarat ca ma iubeste.
Este foarte greu, cel putin mie sa spun cuiva : "Te iubesc !", sentimentele ar fi sincere, rusinea este prea mare, dar nu am cui sa-i marturisesc asta. Cred ca am sa mor singura...
Inchid apelul, fiindca era deja tarziu si pe deasupra trebuia sa termin de scris, asa ca am marit pasul. Dusul mi l-am terminat repede, ca sa nu las apa aceea sa curga in continuu, m-am imbracat repede in pijamale si apoi am trecut la scris. Toata noaptea am stat cu cartile in fata ca sa invat si eu, nu mai doream sa mai iau note mici, iar patrul acela, cum de ajunsese pe foaie mea, singurele note pe care eu puteam sa le am si sa fie si mici sunt maxim sase sau sapte. Dar nici acelea nu sunt prea stralucite.
Geamul era deschis, lasand aerul sa patrunda in camera mea, usor trecand pe la genele mele, rasfatandu-le si indemnandu-le sa se inchida. Ma opuneam, inca era devreme de abia unsprezece seara, dar dimineata aveam scoala devreme... Intr-un final ama dormit cu capul pe cartea de istorie, lasandu-ma prada visari. Insa chiar si asa nu puteam sa-mi scot din cap ceea ce s-a intamplat astazi, mai ales partea in care il lovisem pe brunetul acela aratos.. si nu pot sa cred ca am spus asta.
"Your mine, your mine, cuz i got you in time...baby
Don't worry i'll be kind, with you dear babe..."
- Judi ! Trezestete odata, intazii la scoala a nu stiu cata oara..
Ma trezesc brusc, din cauza zgomotelor de la telefon cat si din cauza lui mama, care zbiara sa ma trezesc, avand impresia ca tipul acela a venit dupa mine.
Ma panichez si imi strang repede catrafusele, ma imbrac, nici nu ma mai spal si plec val-vartez pe usa.