01-03-2011, 12:17 AM
Hello, dears! mi-am facut curaj sa postez un fic..accept orice fel de critica ,deci astept commurile voastre:
-Sa va ajut cu ceva, domnisoara ? se auzii o voce groasa de barbat din dosul scarilor.
-Nu, Richardo! Sunt bine, afirm eu cu un glas domol stergandu-mi lacrimile cu primul servetel pe care l-am gasit.
Merg spre baie. Dau drumul apei de la chiuveta, iar apoi imi spal fata, pentru a ma revigora putin.Nu voiam ca cineva sa afle de ce s-a intamplat. Intind mana luand un prosop cu care ma sterg, iar apoi ridic privirea spre oglinda care se afla in fata mea. Ochii mei verzi aveau reflexii galbui in lumina soarelui care intra lejer pe geamul mic de la baie. Iau un pieptene incercand sa dau o forma parului meu lung si ciufulit, iar apoi prind cu o clama bretonul care imi atarna pe un ochi. Ma intorc in camera indreptandu-ma spre balcon. Inca suspinam, nemaiputand sa imi stapanesc lacrimile. Ma intorc tragand draperiile.
Imi privesc din nou camera: o camera luminoasa, cu perdele voluminoase care atarnau pana in pamant, de culoare bleu, cu tesaturi fine. Mobila bleu era in asorteu cu perdeaua, iar pe blat, era asezat un mic televizor negru, LCD, care era pozitionat langa o vaza cu ghiocei. Erau florile mele preferate din copilarie. Deasupra mobilei era o biblioteca suspendata, pe care erau asezate cateva carti prafuite. iar un pic mai incolo era asezat un sifonier cu 3 usi, colorat cu bleu si alb. Calcam pe un covor moale, bineinteles, de culoarea predominanta in camera mea. Covorul se strange, iar eu ma impiedic, cazand pe podea, zarind fotografiile care au facut contact cu podeaua, la fel ca mine, acum cateva secunde. Le privesc din nou, analizandu-le, dar hotarasc sa ma ridic, asa ca ma arunc in pat, pe lenjeria moale udata deja de lacrimile mele abundente.
In fotografii eram eu si fostul meu iubit, de care ma despartisem acum cateva zile. Nu am sa insir motivele, nu vreau sa imi amintesc asta. Cert este ca ma insela. Ma ridic tiptil si caut pe birou o foarfeca, apoi tai pozele care imi starneau atatea amintiri..unele placute, altele mai putin placute.
Telefonul suna, iar eu tresar scapand pozele, iar in cadere, foarfeca ma raneste usor la mana. Ma indrept catre noptiera luand telefonul.
-Buna, Ayaka…! Am auzit ca te simti rau..
-Oh, Taku , sunt bine, nu te ingrijora, dar acum trebuie sa inchid, spun eu uitandu-ma la sangele care imi patase pijamaua verde.
Inchid telefonul, indreptandu-ma cu pasi grabiti spre scarile lungi care se intindeau la picioarele mele. Incep sa alerg, simtind podeaua rece sub talpile mele goale. Intotdeauna am adorat acest sentiment.
Ajung in living. O camera mare, decorata cu mult stil, de insusi mama mea. Culoarea predominanta era cremul, canapeaua de piele maro era asezata in mijloc, domnind pe un covor rotund, crem cu decoratiuni maro. Mobila masiva, dintr-un lemn inchis ocupa unul dintre pereti aproape in totalitate. Pe ea era asezat un televizor mare, negru.
Deschid unul dintre numeroasele sertare, unde stiam ca tinea mama medicamentele. Iau un pansament, apoi il pun pe rana. Se aude o puternica bataie in usa, lucru care confirma faptul ca aveam un musafir neasteptat.
-Deschid eu! Strig, destul de tare incat sa fiu auzita de persoanele prezente in casa.
Pe usa intra o adolescenta, nu foarte inalta, cu o silueta demna de invidiat. Parul saten ii era tinut de o bentita rosie, care se asorta cu tricoul sau modern cu imprimeuri dragute. Picioarele ii erau acoperite de o pereche de blugi inchisi la culoare. Purta niste balerini rosii cu buline albe. Isi da jos ochelarii de soare, si ma priveste prietenos
-Sa va ajut cu ceva, domnisoara ? se auzii o voce groasa de barbat din dosul scarilor.
-Nu, Richardo! Sunt bine, afirm eu cu un glas domol stergandu-mi lacrimile cu primul servetel pe care l-am gasit.
Merg spre baie. Dau drumul apei de la chiuveta, iar apoi imi spal fata, pentru a ma revigora putin.Nu voiam ca cineva sa afle de ce s-a intamplat. Intind mana luand un prosop cu care ma sterg, iar apoi ridic privirea spre oglinda care se afla in fata mea. Ochii mei verzi aveau reflexii galbui in lumina soarelui care intra lejer pe geamul mic de la baie. Iau un pieptene incercand sa dau o forma parului meu lung si ciufulit, iar apoi prind cu o clama bretonul care imi atarna pe un ochi. Ma intorc in camera indreptandu-ma spre balcon. Inca suspinam, nemaiputand sa imi stapanesc lacrimile. Ma intorc tragand draperiile.
Imi privesc din nou camera: o camera luminoasa, cu perdele voluminoase care atarnau pana in pamant, de culoare bleu, cu tesaturi fine. Mobila bleu era in asorteu cu perdeaua, iar pe blat, era asezat un mic televizor negru, LCD, care era pozitionat langa o vaza cu ghiocei. Erau florile mele preferate din copilarie. Deasupra mobilei era o biblioteca suspendata, pe care erau asezate cateva carti prafuite. iar un pic mai incolo era asezat un sifonier cu 3 usi, colorat cu bleu si alb. Calcam pe un covor moale, bineinteles, de culoarea predominanta in camera mea. Covorul se strange, iar eu ma impiedic, cazand pe podea, zarind fotografiile care au facut contact cu podeaua, la fel ca mine, acum cateva secunde. Le privesc din nou, analizandu-le, dar hotarasc sa ma ridic, asa ca ma arunc in pat, pe lenjeria moale udata deja de lacrimile mele abundente.
In fotografii eram eu si fostul meu iubit, de care ma despartisem acum cateva zile. Nu am sa insir motivele, nu vreau sa imi amintesc asta. Cert este ca ma insela. Ma ridic tiptil si caut pe birou o foarfeca, apoi tai pozele care imi starneau atatea amintiri..unele placute, altele mai putin placute.
Telefonul suna, iar eu tresar scapand pozele, iar in cadere, foarfeca ma raneste usor la mana. Ma indrept catre noptiera luand telefonul.
-Buna, Ayaka…! Am auzit ca te simti rau..
-Oh, Taku , sunt bine, nu te ingrijora, dar acum trebuie sa inchid, spun eu uitandu-ma la sangele care imi patase pijamaua verde.
Inchid telefonul, indreptandu-ma cu pasi grabiti spre scarile lungi care se intindeau la picioarele mele. Incep sa alerg, simtind podeaua rece sub talpile mele goale. Intotdeauna am adorat acest sentiment.
Ajung in living. O camera mare, decorata cu mult stil, de insusi mama mea. Culoarea predominanta era cremul, canapeaua de piele maro era asezata in mijloc, domnind pe un covor rotund, crem cu decoratiuni maro. Mobila masiva, dintr-un lemn inchis ocupa unul dintre pereti aproape in totalitate. Pe ea era asezat un televizor mare, negru.
Deschid unul dintre numeroasele sertare, unde stiam ca tinea mama medicamentele. Iau un pansament, apoi il pun pe rana. Se aude o puternica bataie in usa, lucru care confirma faptul ca aveam un musafir neasteptat.
-Deschid eu! Strig, destul de tare incat sa fiu auzita de persoanele prezente in casa.
Pe usa intra o adolescenta, nu foarte inalta, cu o silueta demna de invidiat. Parul saten ii era tinut de o bentita rosie, care se asorta cu tricoul sau modern cu imprimeuri dragute. Picioarele ii erau acoperite de o pereche de blugi inchisi la culoare. Purta niste balerini rosii cu buline albe. Isi da jos ochelarii de soare, si ma priveste prietenos
Cea mai reuşită semnătură.