Viata Dubla

[L'pti.chat]

Sadic_Soul, ma bucur extraordinar de tare ca-ti place . Descrierea aceea profunda se datoreaza ultimii carti care am citit-o. Partea proasta [ d.p.m.d.v ] este ca am inceput sa citesc o alta si e foarte posibil sa se observe acest lucru si in felul meu de a scrie, inspre finalul acestui capitol. Ma scuz spunand ca a fost prima care am luat-o in mana si al carei titlu m-a atras :)). Intr-un final, mersi c-ai trecut pe aici, si, desigur, te mai astept :*

M3aw sau Mrrr XD Eh, intr-advar Edy are un caracter interesant . Mi-as dori un asemenea baiat si-n viata reala :)) [ chiar daca, partial, personalitatea lui e inspirata din realitate ;)) ] . Ce va face Antoine ? Vei afla citind :)) . Ma bucur ca ti-a placut, insa sper ca in cazul in care ceva nu merge bine, sa ma trageti de maneca :D . Mersi ca ai trecut si te mai astept :*

perenelle Ma bucur ca ai trecut pe aici. Iar in legatura cu personajele ... Edy si Alex condimenteaza putin intreaga poveste din punctul meu de vedere. Da, Adelle e o zapacita si nu reuseste sa-si inteleaga sentimentele ... Da' incetul cu incetul va fi mai bine [ sper :))] . Mersi ca ai trecut si te mai astept cu critici, pareri, orice :D .

Capitolul 5

A doua parte

- Draga mea , e timpul sa ne ridicam.

Ii aud vocea catifelata, care, poate in mod deliberat imi ofera cea mai placuta cale spre realitate. Totusi, aceasta deviaza de la traseul initial, pentru a ma arunca intr-un alt vis, mai dulce, cu persoane reale si evenimente pe masura lor. Prezenta buzelor sale atat de aproape de urechea mea, respiratia sa, ce acum misca delicat fiecare firicel de puf care-mi acoperea pielea fina ma faceau sa sper ca nu va pleca vreodata de langa mine.


Genunchii imi erau moi cand am pasit pe pamant francez. Zambeam. Radeam cu fiecare particica din corpul meu, ce acum absorbea toata poffta de viata, ma bucuram de cerul ce parea mai senin ca oricand . Si ma bucuram de el . Alaturi de mine.

Paseam alert, incercand sa tin pasul cu el, pana cand ne-am asezat obositi intr-un alt taxi, ce avea sa ne duca la turnul Eiffel. Franta parea mai frumoasa ca oricand, inflorind asemenea unui trandafir cu fiecare vizita a mea. O simeam primitoare, intreg aerul bland intampinandu-ma cu o imbratisare calda, fiecare element al peisajului ce alcatuia Parsiul zambindu-mi prieteneste.

Cu greu, taximetristul isi face loc prin traficul infernal al capitalei, aducandu-ne in scurt timp la destinatie. Chipul sau parea mult prea amabil, comparat cu comportamentul apatic al celui roman. Mana brunetului se intinde dupa a mea, ajutandu-ma sa ma ridic din micuta masina. Vedeam acea constructie, turnul, un momnument poate supraapreciat, reprezentand, la urma urmei doar o gramada de metal. O culoare verde, ciudata, ca de muschi ce se intinde pe trunchiurile copacilor, reuseste sa distruga vsiul oricarui turist, conform caruia acest minunat monument ar straluci in bataia soarelui, raspandindu-i razele in intreg Parisul.

Auzeam peste tot acea franceza nativa, ochiii mei fiind incantati de peisajul unui oras al dragostei, acest sentiment inaltator plutind ca un nor deasupra noastra. Fiecare sunet imi mangaia timpanele, rasfatandu-ma intr-un mod nemaivazut, in timp ce in surdina parea ca se aud acorduri de chitara . . .

Urcam in turn, oprindu-ne la ultimul nivel unde se afla si restaurantul. Un individ imbracat la costum, cu o camasa alba ne conduce la locurile noaste. O masa retrasa, care insa, ne ofera prilejul sa descoperim intreaga privliste. Un perete de sticla se intinde in dreapta noastra, iar pe masa palpaie o lumanare rosie, ce imprastie in jur un parfum delicat.

Il refuz politicos pe brunet cand acesta se ofera sa ma ajute sa ma asez. In schimb, ma indrept spre geam, pasind incet, cu toata eleganta ce-mi sta in fire, sperand sa nu deranjez pe nimeni. Arunc priviri peste cladirile orasului, incercand sa ma conving de autenticitatea acestora. Melodii ale lui Joe Dassin se aud pe fundal, combinatia notelor emise de instrumente relaxandu-mi fiecare muschi in parte, oferindu-mi prilejul de a ma rasfata cu asemenea delicatese ale muzicii frantuzesti. Il simt apropiindu-se de mine, odata cu el miscandu-se imaginea aproape imperceptibila reflectata slab in sticla geamului.

- Credeam ca esti obisnuita cu astfel de locuri, spuse el observandu-mi preocuparea fata de arhitectura capitalei.

Capul sau se sprijinea de umarul meu, mainile sale prinzandu-mi delicat talia, atat cat sa se asigure ca nu-i voi scapa printre degete.Inspir adanc aerul ce acum il impart cu el, simtind undeva pe cerul gurii gustul sau, aroma sa, o combinatie de parfum ametitor, frantuzesc si samponul ce i-a rasfatat nu demult parul negru. Imi pastrez privirea atintita asupra orasului, incercand sa par indiferenta, mainele mele acoperindu-le pe ale sale pentru a le strange usor. Ca si cum mintea mea ar fi fost o carte deschisa, el imi raspunde gandurilor cu o voce calma, o dictie ireprosabila.

- Linistes-te, nu voi pleca nicaieri, spuse el pe un ton ce se dorea a fi unul cald, aproape patern, dar care sfarsi prin a deveni unul seducator. Imi acorzi acest dans ? il aud intreband imediat ce-mi intoarse trupul spre al sau.

Ochii sai albastri, ce parca furau o sclipire din zambetul sau ma priveau acum nerabdatori, asteptand raspunsul, fara sa clipeasca. Buzele sale au continuat sa-mi ofere fiori, atingandu-mi usor mana. LE simteam moi, presand usor pielea-mi fina, in timp ce privirea sa catifelata imi urmareste atenta fiecare miscare, parca cersind un zambet, care ar fi fost interpretat ca un raspuns afirmativ. Ma las in voia sa, una din mainile sale tinand-o pe a mea, in timp ce cu cealalta ma prinse de talie, apropiindu-ma de el. Ii simt trupul controlandu-l pe al meu intr-un mod placut, facand posibila o sincronizare ce dadea impresia ca plutim, alunecand usor pe podeaua restaurantului, inaltandu-ne tot mai sus cu fiecare miscare ce-o realizam. Mana lui emana caldura, o senzatie atat de placuta, accentuata de lumina rosiatica a lumanarilor, ce ne invaluia trupurile ca intr-o matase, rasfatandu-ne cu atingerea sa electrocutanta, dar care cerea o apropiere tot mai profunda intre trupurile noastre.

Chipul sau se apropie de al meu, ca o secunda mai tarziu sa-i simt vocea gadilandu-mi timpanele cu refrenul melodiei din surdina. Ii auzeam fiecare cuvant, clar si raspicat in urechea mea si undeva la perifieria campului meu vizual ii putea zarii buzele miscandu-se, arcuite intr-un zambet moale. Cu fiecare silaba ce se strecura cu lejeritate printre ele, eram tot mai hipnozitata, incapabila sa cuprind sensul vorbelor rostite de el.

Capul imi aluneca tot mai jos,spre umarul sau, nasul parcurgand acest drum de-a lungul gatului sau, narile fiind inundate de acea aroma inconfundabila ce-mi altera orice forma de ratiune, orice arma as fi putut s-o folosesc impotriva sarmului sau. Inchid ochii, incerc sa ma concentrez asupra tuturor stimulilor din jurul meu, vocea sa, rasunand in intreaga incapere, mirosul pielii sale atat de catifelate si corpul lui, acum perfect aliniat cu al meu, oferindu-mi sansa sa-i simt fiecare miscare. Puteam percepe bataile inimii sale, si fiecare muschi incorandu-se, pregatind urmatoarea miscare. Parea ca totul lucreaza impreuna, la un nivel ce depasea puterea de intelegere a unei fiinte umane . Vreau sa separ realitatea de imaginar, vreau sa ma trezesc pana nu e prea tarziu, insa capitulez dezamagita. Chipul sau, angelic, ma obliga sa-l consider ca fiind un vis, insa atingerile sale, prezenta sa si gesturile atat de minore ce le face ma arunca din nou, de partea realitatii.

- Adelline, ar fi timpul sa ne asezam, ii aud vocea al carui unic scop in acel momente parea a fi cel de ma aduce in prag de nebunie completa. Acelas fior ce m-a strapuns prima data imi cuprinde corpul si acum, la auzul numelui ce-l folosise. Fiecare litera suna altfel spusa de el, ca si cum lasa ceva din farmecul lui in fiecare cuvant, fiecare silaba furand din delicatetea buzelor sale. Rostea propozitiile degajat, cu zambetul pe buze, respiratia sa ritmica parand ca le mentine in aer un timp.

Pleoapele mi se desprind greu, in mintea mea patrunzand tot mai multa lumina. Il vaz zambind si incerc sa aud melodia ce-o fredona el in urma cu cateva secunde. IN zadar insa, singurele sunete ce se auzeau erau vocile joase ale francezilor veniti la masa si usorul zgomot produs la contactul tacamurilor cu farfuriile. INcetul cu incetul, incep sa constientizez mana sa ce-o strange pe a mea si pasii ce ma poarta alaturi de el. Lumanarea palpaie usor parca simtind prezenta noastra, mangaind aerul cu atingerea sa calda.

- Toti francezii danseaza la fel de bine ca tine ? il intreb eu pe de-o parte incercand sa alung starea de ameteala, pe de alta parte profitand in mod deliberat de oportunitatea de a-i face un compliment nu prea discret.

- Ar trebui sa stii asta, nu ? La urma urmei ai putea avea orice barbat doresti. Sunt sigur ca au existat alti dansatori mult mai iscusiti ca mine. Si vor mai fi, spuse el ultima propozitie cu o raceala poate mult prea evidenta.

Se opri inainte ca eu sa realizz numarul propozitiilor ce le aruncase spre mine. Pe un ton ciudat, ce parea ca musteste de venin ce se vrea a fi foarte bine mascat de o falsa diplomatie. Debitul sau verbal ma dezaramse complet. Buzele mele doreau sa se miste, insa incercarea mea de a-l contrazice ar presupune doar o ploaie torentiala de minciuni, asa ca renunt si ma multumesc sa-mi savurez masa in liniste.


Marmura si luxul domneau in hotelul ce urma sa ne gazduiasca. Reclama de afara, discreta de altfel, insiruia in fata ochilor trecatorilor un numar de cinci stele. Cu fiecare flutarare a usii odata cu sosirea sau chiar plecarea vreuni client, toata acea aroma de snobism si pura vanitate te izbeau violent, scotand in evidenta numeroasele diferente intre viata comuna si cea dusa de cei ce-si permit o astfel de locatie.

Un vant usor bate, strecurandu-se printre tesaturi, ajungandu-mi la piele, reusind alaturi de emotiile ce-mi incearca sufletul sa-mi faca trupul sa tremure usor. Intind mana pentru a prinde o suvita de par purtata de acea briza undeva prea departe de chipul meu. Il observ prinvindu-ma, asteptand probabil sa ma misc din mijlocul trotuarului. Degetele sale le prind pe ale mele, el avand astfel prilejul sa ma conduca spre camera, fara sa mai fie nevoit sa renunte in favoarea capriciilor mele infantile.

Sunetul tocurlor mele imi inunda pentru o clipa mintea, pana cand psihicul meu se obisnuieste cu acel zumzet parca specific fiecarui oras. In acest moment, zgomotul ce acum pare delicat al pasilor mei moare. Dispare, contribuind, alaturi de alte zeci de sunete asemenea lui la aroma orasului. Isi pierde identitatea, se lasa purtat de multime, ca un sacrificiu in folosul intregii comunitati.

Trag adanc aer in piept, savurand acea gura de aer in fiecare clipa a scurtei sale existente, ca si cum m-as fi delectat cu unul dintre cele mai bune vinuri frantuzesti, servit intr-un pahar cu picior, fara vreo gravura care sa-ti distraga atentia, doar un cristal subtire ce-ti permitea sa te bucuri pe deplin de aroma.

Inauntru, acelas scenariu, cu un decor usor diferit. Receptia era aranjata intr-un stil aparte, care, in combinatie cu colorile rosu si auriu, tindea spre o incapere regala. Un furnicar isi facea numarul exact in fata noastra, o multime de persoane plimbandu-se de colo . De la oameni de afaceri, la vaduve ce vroiau a fi privite ca fiind indurerate, la sotii la bratul unor indivizi vizibil prea tineri pentru a indeplini calitatea de sot in viata respectivei doamne.

N-am zabovit mult, un semn discret al brunetului alertand cativa insi care s-au ocupat sa ne transpore bagajele pana in camera 759. Un clic scurt a anuntat deschiderea usii. Pnetru un moment, capatase o nuanta misterioasa, ca si cum tocurile ar incepe sa fie invaluite in plante iar aceasta era calea noastra de acces catre paradis. Unul terestru, invelit in asternuturi rosii de matase, rasafatat de parfumuri scumpe, incalzit de lumina rosie a semineului ce desena umbre pe pereti.

Nu-l vad, insa parca ii simt zambetul dulce, usor ironic, inflorindu-i pe chip. Pasesc nesigura pe acest teritoriu strain, fiind atrasa de misterul ce pluteste deasupra intregului apartament, in timp ce o frica precauta imi strange inima, pasii mei devenind tot mai mici .

Clipesc de cateva ori, timp in care magia se risipeste brusc, el ramand totusi aici. Ma intorc spre el, privindu-l fascinata de ochii sai oceanici, genele negre, parca rimelate, accentuandu-i albastrul privirii. Ii simt mainile prinzandu-mi chipul intre el, buzele sale apropiindu-se tot mai mult de ale mele. Inchid ochii, parca instinctiv, simtind ca trebuie sa ma lipsesc de unul dintre simturi pentru a ma bucura pe deplin de acest sarut. Simt respiratiile noastre contopindu-se intr-una singura, dansand intre chipurile noastre atat de departate, dar totodata la o distanta prea mica pentru a fi confortabila intr-un asemenea moment. Brusc, ii simt buzele peste ale mele, nemiscate, bucurandu-se de simpla atingere . Raman inmarmurita pentru a nu strica momentul.Il surprind savurand fiecare centimetru catifelat al buzelor mele, ca o secunda mai tarziu sa-i simt limba strecurandu-se in lacasul meu umed, jucandu-se timida cu a mea, tachinand-o in cel mai placut mod.

Mainile sale ma apropie de el, trupurile fiindu-ne perfect aliniate. Simt fiecare miscare a sa, fiecare muschi incorandu-se, mana prinzandu-mi usor parul pentru a adanci pasiunea sarutului . . .