Pentru că iubesc să trăiesc.

[SnowFlake.]

Capitolul cinci - Durerea are diverse manifestări

Telefon stupid! Persoana care m-a trezit din somn nici măcar nu a vorbit. Cred că nu avea ce face!
Am încercat să mă ridic de jos, dar eram prea ameţită şi mă durea capul îngrozitor. Bănuiesc că asta se întâmplă când bei pentru a scăpa de probleme. Vorba vine " a scăpa ", doar uiţi de ele pentru un timp, iar când ai capul limpede din nou, încerci să găseşti o rezolvare. Presupun că asta ar fi trebuit să fac de prima dată, dar cum nu mi-a păsat de consecinţe ... Iată-mă! Buimacă la prima oră din zi.

Am aruncat o privire spre corpul meu şi am observat că aveam doar pantalonii scurţi dintr-un material de blug, pe mine. Când am întors capul şi l-am văzut pe Shane total dezbrăcat, am ţipat şi l-am cam trezit.
Şi totuşi ce făcusem? Ce se întâmplase?

Am luat-o la fugă pe scări şi m-am îndreptat spre baie, în speranţa de a scăpa de această îndoială prin atingerea caldă şi fragilă a apei, pe pielea mea fină.
Dar nu am apucat să dau drumul la apă, deoarece m-am trezit cu Shane în spatele meu. Am vrut să-l întreb ce se întâmplase, dar mi-am ieşit din minţi când l-am văzut încă dezbrăcat.
- Eşti încă gol? Idiotuleeee! Pleacă de aici, imediat!

Dar nici nu s-a clintit, stătea acolo şi se holba la mine cu un amuzament de nedescris.
- Ce? Vrei să spui că nu sunt minunat şi aşa? Te rog, Claire! Ştiu că mă adori şi cum aseară ai adormit, vino să terminăm ce am început ....

S-a apropiat de mine, încercând să mă sărute, dar l-am pleznit. Asta era a două oară, în doar câteva ore, dar nu este vina mea că el o luase razna şi că este nesimţit pe deasupra, sau o fi efectul băuturii? Mi-a dat vaga impresie că încerca să scape urgent de chinul despărţirii, făcându-mă pe mine să-mi trădez prietena, culcându-mă cu el sau în cel mai rău caz, se îndrăgostea de mine. Speram din tot sufletul ca a doua variantă să nu fie cea corectă. Eu nu i-aş putea împărtăşii sentimentele niciodată şi mă voi simţi penibil.

În doar câteva secunde, s-a schimbat radical. A observat că era gol şi roşind până în vârful urechilor, şi-a pus un prosop peste el, cerându-şi scuze. Se pare că palma mea a fost un bun medicament.

Eram gata să-i spun să plece, ceea ce însemna că trebuia să mă repet, dar o durere teribilă m-a cuprins pe dinăuntru ca un taifun. Eram pe punctul de a face contact cu gresia, când Shane m-a prins şi spre surprinderea mea nu mi-a făcut nimic, chiar dacă chipul lui era aşa de aproape de al meu, încât îi puteam simţi respiraţia răcoritoare, probabil se spălase cu Colgate, dar acum aberez, fix pe fruntea mea ca o adiere uşoară.

Nu ştiam de unde provenea această durere, dar ştiu un lucru. Shane s-a făcut alb ca varul, aşa dintr-o dată. El ştia ceva ce eu nu ştiu, şi trebuia să aflu!
- Ce s-a întâmplat?
- Nu ţi-am explicat, nu? E timpul să ştii.
- E timpul să ştiu ce? Shane mă sperii.
M-a luat în braţe şi m-a pus uşor de parcă aş fi fost un bibelou, pe pat. Iar trăiam un deja-vu. Exact asta făcuse şi Key, scumpul meu Key .. atunci când eu l-am acceptat în sfârşit. Cât de dor îmi e de el, doar eu ştiu, dar să revenim în prezent.

Aşteptam cu nerăbdare să înceapă să vorbească, iar când a făcut-o în sfârşit a spus doar:
- Mihaelei i se întâmplă ceva!