10-02-2011, 10:45 PM
In sfarsit a aparut un nou capitol, mult asteptat de mine.
Tin sa te contrazic in ceea ce ai zis la inceput in post despre descriere. Capitolul acesta exceleaza tocmai prin aceasta descriere, care este foarte profunda, te cufunda in starea psihica a personajului, te face sa traiesti alaturi de el sentimente ciudate, dar placute. Sunt multe lucruri pozitive pe care acest capitol, din punctul meu de vedere le are. Dialogul, putin, insa bine plasat, replici interesante, se evidentiaza prin simplitate.
Conflictul interior al personajului, stare de deruta amoroasa pe care Adelle o traieste este fascinanta, este atat de bizar si captivant cum ea reuseste sa iubeasca 2 persoane diferite, o iubire puternica (tinzand spre absolul pe alocuri), ce o ajuta sa infloreasca pentru amundoi, devenind o floare si mai frumoasa de fiecare data.
Secventa care cu adevarat m-a captivat este ultima parte, aceea in care cei doi se aflau in avion, niste metafore impresionante.
"*Vii cu mine, draga mea
** Eu ? Dar nu-mi aduc aminte . ." aceste ultime randuri dau capitolului o nota mai originala, mai misterioasa, fiind in toate operele citite de mine pereferatele mele.(operele care au continut astfel de ultime randuri ce te lasa pana la urma in ceata, cu un sfarsit nu foarte bine determinat, conturat).
Astept urmatorul capitol, spor la scris si bravo pentru acesta, in opinia mea este unul reusit.
P.S Scuze de eventualele mele greseli de scriere, sunt extrem de obosita.
Tin sa te contrazic in ceea ce ai zis la inceput in post despre descriere. Capitolul acesta exceleaza tocmai prin aceasta descriere, care este foarte profunda, te cufunda in starea psihica a personajului, te face sa traiesti alaturi de el sentimente ciudate, dar placute. Sunt multe lucruri pozitive pe care acest capitol, din punctul meu de vedere le are. Dialogul, putin, insa bine plasat, replici interesante, se evidentiaza prin simplitate.
Conflictul interior al personajului, stare de deruta amoroasa pe care Adelle o traieste este fascinanta, este atat de bizar si captivant cum ea reuseste sa iubeasca 2 persoane diferite, o iubire puternica (tinzand spre absolul pe alocuri), ce o ajuta sa infloreasca pentru amundoi, devenind o floare si mai frumoasa de fiecare data.
Secventa care cu adevarat m-a captivat este ultima parte, aceea in care cei doi se aflau in avion, niste metafore impresionante.
"*Vii cu mine, draga mea
** Eu ? Dar nu-mi aduc aminte . ." aceste ultime randuri dau capitolului o nota mai originala, mai misterioasa, fiind in toate operele citite de mine pereferatele mele.(operele care au continut astfel de ultime randuri ce te lasa pana la urma in ceata, cu un sfarsit nu foarte bine determinat, conturat).
Astept urmatorul capitol, spor la scris si bravo pentru acesta, in opinia mea este unul reusit.
P.S Scuze de eventualele mele greseli de scriere, sunt extrem de obosita.
Tnx nibbles:X