03-02-2011, 12:29 AM
Capitolul V
Stau si il privesc pe brunet, statea acolo, privirea lui era pustie, nu mai era cu mine, era mort. O lacrima se scurge pe obrazul meu, acum realizez ca aveam atat de multe lucruri sa-i spun, atatea intrebari la care am cautat raspunsul ani de zile. Ochii mei sau umplut de lacrimi, nu le mai puteam tine in frau, era prea dureros, cum as putea trece peste, am ucis persoana pe care am iubit-o. Si acum ce voi face, ce voi face fara el, cum ma voi descurca. Parca eram un copil care nu stie ce urmeaza sa faca. Ma ridic si-mi sterg lacrimile, sunt deja sensei, trebuie sa fiu dura, trebuie sa ma intorc curand in sat, nu pot sa las echipa balta, am muncit atat de mult. Stiam ce am de facut, dar era asa ciudat. Am iesit din casa si am mers in spate, nu imi venea sa cred, acolo era sapata o groapa, se pare ca nu ma lasat sa o sap eu. Merita o inmormantare plina de lacrimi si cu multi oameni care sa spuna ca era deosebit, dar nu era asa. Dupa ce l-am inmormantat am intrat in casa, am inceput sa ma uit peste cartile din bibleoteca. Toate pareau la fel, dar ultimele nu erau carti erau jurnale. M-am uitat peste ele si cel mai vechi era de acum mai bine de 9 anii, il citesc atent si nu imi vine sa cred. Itachi era memru AMBU, iar misiunea lui era sa distraga clanul Uchiha.
"Astazi am fost chemat de Danzo, a spus ca are pentru mine o misiune secrete. O misiune care va salva satul de multe distrugeri. Cand am ajuns acolo am intrat intr-o camera speciala, in camera era Danza aluturi de batranii satului si Al Treilea Hokake. Misiunea mea era sa distrug clanul Uchiha, nu puteam face asta, nu-mi putea ucide familila, nu pot spune ca imi iubeam parinti, singura persoana la care tineam cu adevarat era Sasuke. Daca ma gandesc mai bine nu am de ales, daca clanul Uchiha va ataca satul atunci multi vor muri, clanul Hyuga va fi de partea satului, si for mai fi si alte clane. cu toata puterea clanului nu putem gastiga, sunt membru AMBU si trebuie sa-mi duc la bun sfarsit misiunea. Danzo mi-a spus ca pot lua cu mine cati membri AMBu doresc, dar trebuie sa duc la bun sfarsit misiunea. Nu aveam novoie de nici un membru AMBU, stiam ca exista o persoana care ma poate ajuta, numele ei este Madara Uchiha."
Fac ochii cat farfuriile, Madara Uchiha, nu se poate, el este unul dintre cei doi fondatori ai orasului. NU are cum sa fie inca in viata, asta este imposibil, trebuie sa aflu mai multe. Curiozitatea ma impins sa continui fara sa imi pese cate ore voi pierde citind.
"Inainte sa vorbesc cu Madara m-am hotarat sa fac ceva. Trebuia sa am un Sharingan mai puternic, asa ca mi-am ucis cel mai pun prieten, pe Shisui Uchiha, chiar daca imi parea rau trebuia sa-mi apar fratele. Asa am reusit sa activez Mankegyo Sharingan, am falsificat scrisul lui Shisui si am facut ca totul sa para o sinucidere. Intr-o seara in care Sasuke a stat mia mult la antrenamente, eu impreuna cu Madara am ucis intregul clan, nu doream ca Sasuke sa afle de la alcineva asa ca l-am asteptat acasa. Cand a ajuns i-am aratat tot ce am facut, stiam ca ii fac rau dar asta doream, doream sa ma urasca pe mine, nu doream sa afle adevarul."
Am intors atent pagina citind cu atentie data, era ziua in care ne-am intalnit in padure, acum voi afla totul.
" Azi in padure a aparut un grup de fetita, cand m-au vazut doua a fugit speriata, nu ma mira, toti cred despre mine ca sunt un monstru si ca mi-am macelarit clanul fara mila. Una dintre fete a ramas in urma, am simtit o atractie ciudata fata de ea, nu puteam simti ceva pentru o fetita, nu era normal. Nu cred ca avea mai mult de 9 ani, iar eu aveam 16, trebuia sa o speri chiar daca nu doream, cand ma atins a cazut, a simtit probabil un curent elecric care ia strabatul corpul, trebuia sa fiu mai atent. Ma bucur ca nu am ranit-o, dar daca va sta in preajma mea fa vi mereu in pericol, o aud ca-mi spune ca vrea sa vina cu mine, ca va fi cuminte si ca ma considera nevinovat, nu imi vine sa cred ca fac asta, dar...M-am intors spre ea si iam aratat acele imagini pline de sange, teribile, famili pe care le-am ucis, copii care plangea, care imi cereu sa-i crut."
Inchid jurnalul si iau cateva carti, incep sa citesc, timpul a zburat, noaptea a venit. Am aprins o lumanare si am inceput sa citesc la lumina ei, chiar daca sunt obosita nu ma pot opri inca. Am aflat atatea lucruri, se pare ca acum pot folosi toate elementele. Si daca le combin voi deveni invincibila.
Au trecut doua zile de cand eu am plecat cu Itachi, nu am dormit si nu am mancat nimic, simt ca sunt la capatul puterilor, dar trebuie sa ajung in sat. Jur ca dupa ce imi voi reveni ii voi ucide pe cei care iau distrus viata brunetului. Pornesc spre sat, picioarele mele abea se mai misca nu stiu cat voi mai rezista. Spre surprinderea mea ajung in sat si o vad pe Ino la intrare,
aceasta vine la mine si ma priveste surprinsa, cred ca arat groaznic.
-Sasuke tocmai a plecat alaturi de Sai si Neji in cautarea ta. O roscata proasta se tot tine dupa Sasuke, sper sa nu ti-l fure ca nu-i asa urata.
-Ino iti spun pentru a mia oara ca nu il plac pe Sasuke, si roscata aia proasta ii sora mea mai mica.
-E adevarat ca ai plecat cu Itachi?
Am oftat si am dat afirmativ din cap, fata a inceput sa-mi puna diverse intrebari, i-am spus ca sunt obosita si vreau sa dorm. Dar cand am spus asta fata a inceput cu alte intrebari. Oameni din sat ne priveau atent, mai bine spus ma priveau atent.
-Si ce ai facut cu Itachi? Oftez lung, nu stiam ca suntem urmariti, o privesc atent, era o buna prietena si cred ca pot sa-i spun adevarul, trebuie sa il spun cuiva.
-L-am ucis. Fata si-a pus mainile la gura, ei si Hinatei le-am spus mereu ce simteam, le-am spus ca sunt indragostita de el, spre surprinderea mea ochii blondei sau umplut de lacrimi, stiam ca plange pentru ca eu sufar.
Urmaritorul sau mai bine zis urmaritori nostri au venit in fuga la mine, adica doi dintre ei. Erau elevi mei care au spus ca se bucura sa ma vada. Kim era bruneta su ochii verzi si zambea mereu, purta o pereche de pantaloni negri si o bluza alba, in picioare avea cizmele ninja si in spate avea in rucsac. Kazuya era un baiat mereu atent, mereu dorea sa o protejeze pe Kim, avea parul saten si ochii albastri, purta o bluza portocalie si o pereche de pantaloni verzi, in picioare avea si el cizme ninja si in spate un rucsac. Masaru era cel mai ciudat, desi nu parea era extrem de puternic, era din clanul Hyuga si folosea forte bine Byacuganul, poate pentru ca era fratele mai mic a lui Neji, era imbracat cu o pereche de pantaloni trei sfert albastri si un tricou alb, avea si el cizme ninja si rucsac.
-Mergem intr-o misiune cu Kuranai Yuhi! Cu sensei-ul tau sensei! Kim era fosrte fericita, le-am spus sa fie cuminti si sa nu faca nimic nesabuit.
Imi pare rau pentru greseli dar l-am scris tarziu si nu am mai avut timp sa-l corectez, sper sa va placa.
Astept comentari cat se poate de dure...:D
Stau si il privesc pe brunet, statea acolo, privirea lui era pustie, nu mai era cu mine, era mort. O lacrima se scurge pe obrazul meu, acum realizez ca aveam atat de multe lucruri sa-i spun, atatea intrebari la care am cautat raspunsul ani de zile. Ochii mei sau umplut de lacrimi, nu le mai puteam tine in frau, era prea dureros, cum as putea trece peste, am ucis persoana pe care am iubit-o. Si acum ce voi face, ce voi face fara el, cum ma voi descurca. Parca eram un copil care nu stie ce urmeaza sa faca. Ma ridic si-mi sterg lacrimile, sunt deja sensei, trebuie sa fiu dura, trebuie sa ma intorc curand in sat, nu pot sa las echipa balta, am muncit atat de mult. Stiam ce am de facut, dar era asa ciudat. Am iesit din casa si am mers in spate, nu imi venea sa cred, acolo era sapata o groapa, se pare ca nu ma lasat sa o sap eu. Merita o inmormantare plina de lacrimi si cu multi oameni care sa spuna ca era deosebit, dar nu era asa. Dupa ce l-am inmormantat am intrat in casa, am inceput sa ma uit peste cartile din bibleoteca. Toate pareau la fel, dar ultimele nu erau carti erau jurnale. M-am uitat peste ele si cel mai vechi era de acum mai bine de 9 anii, il citesc atent si nu imi vine sa cred. Itachi era memru AMBU, iar misiunea lui era sa distraga clanul Uchiha.
"Astazi am fost chemat de Danzo, a spus ca are pentru mine o misiune secrete. O misiune care va salva satul de multe distrugeri. Cand am ajuns acolo am intrat intr-o camera speciala, in camera era Danza aluturi de batranii satului si Al Treilea Hokake. Misiunea mea era sa distrug clanul Uchiha, nu puteam face asta, nu-mi putea ucide familila, nu pot spune ca imi iubeam parinti, singura persoana la care tineam cu adevarat era Sasuke. Daca ma gandesc mai bine nu am de ales, daca clanul Uchiha va ataca satul atunci multi vor muri, clanul Hyuga va fi de partea satului, si for mai fi si alte clane. cu toata puterea clanului nu putem gastiga, sunt membru AMBU si trebuie sa-mi duc la bun sfarsit misiunea. Danzo mi-a spus ca pot lua cu mine cati membri AMBu doresc, dar trebuie sa duc la bun sfarsit misiunea. Nu aveam novoie de nici un membru AMBU, stiam ca exista o persoana care ma poate ajuta, numele ei este Madara Uchiha."
Fac ochii cat farfuriile, Madara Uchiha, nu se poate, el este unul dintre cei doi fondatori ai orasului. NU are cum sa fie inca in viata, asta este imposibil, trebuie sa aflu mai multe. Curiozitatea ma impins sa continui fara sa imi pese cate ore voi pierde citind.
"Inainte sa vorbesc cu Madara m-am hotarat sa fac ceva. Trebuia sa am un Sharingan mai puternic, asa ca mi-am ucis cel mai pun prieten, pe Shisui Uchiha, chiar daca imi parea rau trebuia sa-mi apar fratele. Asa am reusit sa activez Mankegyo Sharingan, am falsificat scrisul lui Shisui si am facut ca totul sa para o sinucidere. Intr-o seara in care Sasuke a stat mia mult la antrenamente, eu impreuna cu Madara am ucis intregul clan, nu doream ca Sasuke sa afle de la alcineva asa ca l-am asteptat acasa. Cand a ajuns i-am aratat tot ce am facut, stiam ca ii fac rau dar asta doream, doream sa ma urasca pe mine, nu doream sa afle adevarul."
Am intors atent pagina citind cu atentie data, era ziua in care ne-am intalnit in padure, acum voi afla totul.
" Azi in padure a aparut un grup de fetita, cand m-au vazut doua a fugit speriata, nu ma mira, toti cred despre mine ca sunt un monstru si ca mi-am macelarit clanul fara mila. Una dintre fete a ramas in urma, am simtit o atractie ciudata fata de ea, nu puteam simti ceva pentru o fetita, nu era normal. Nu cred ca avea mai mult de 9 ani, iar eu aveam 16, trebuia sa o speri chiar daca nu doream, cand ma atins a cazut, a simtit probabil un curent elecric care ia strabatul corpul, trebuia sa fiu mai atent. Ma bucur ca nu am ranit-o, dar daca va sta in preajma mea fa vi mereu in pericol, o aud ca-mi spune ca vrea sa vina cu mine, ca va fi cuminte si ca ma considera nevinovat, nu imi vine sa cred ca fac asta, dar...M-am intors spre ea si iam aratat acele imagini pline de sange, teribile, famili pe care le-am ucis, copii care plangea, care imi cereu sa-i crut."
Inchid jurnalul si iau cateva carti, incep sa citesc, timpul a zburat, noaptea a venit. Am aprins o lumanare si am inceput sa citesc la lumina ei, chiar daca sunt obosita nu ma pot opri inca. Am aflat atatea lucruri, se pare ca acum pot folosi toate elementele. Si daca le combin voi deveni invincibila.
Au trecut doua zile de cand eu am plecat cu Itachi, nu am dormit si nu am mancat nimic, simt ca sunt la capatul puterilor, dar trebuie sa ajung in sat. Jur ca dupa ce imi voi reveni ii voi ucide pe cei care iau distrus viata brunetului. Pornesc spre sat, picioarele mele abea se mai misca nu stiu cat voi mai rezista. Spre surprinderea mea ajung in sat si o vad pe Ino la intrare,
aceasta vine la mine si ma priveste surprinsa, cred ca arat groaznic.
-Sasuke tocmai a plecat alaturi de Sai si Neji in cautarea ta. O roscata proasta se tot tine dupa Sasuke, sper sa nu ti-l fure ca nu-i asa urata.
-Ino iti spun pentru a mia oara ca nu il plac pe Sasuke, si roscata aia proasta ii sora mea mai mica.
-E adevarat ca ai plecat cu Itachi?
Am oftat si am dat afirmativ din cap, fata a inceput sa-mi puna diverse intrebari, i-am spus ca sunt obosita si vreau sa dorm. Dar cand am spus asta fata a inceput cu alte intrebari. Oameni din sat ne priveau atent, mai bine spus ma priveau atent.
-Si ce ai facut cu Itachi? Oftez lung, nu stiam ca suntem urmariti, o privesc atent, era o buna prietena si cred ca pot sa-i spun adevarul, trebuie sa il spun cuiva.
-L-am ucis. Fata si-a pus mainile la gura, ei si Hinatei le-am spus mereu ce simteam, le-am spus ca sunt indragostita de el, spre surprinderea mea ochii blondei sau umplut de lacrimi, stiam ca plange pentru ca eu sufar.
Urmaritorul sau mai bine zis urmaritori nostri au venit in fuga la mine, adica doi dintre ei. Erau elevi mei care au spus ca se bucura sa ma vada. Kim era bruneta su ochii verzi si zambea mereu, purta o pereche de pantaloni negri si o bluza alba, in picioare avea cizmele ninja si in spate avea in rucsac. Kazuya era un baiat mereu atent, mereu dorea sa o protejeze pe Kim, avea parul saten si ochii albastri, purta o bluza portocalie si o pereche de pantaloni verzi, in picioare avea si el cizme ninja si in spate un rucsac. Masaru era cel mai ciudat, desi nu parea era extrem de puternic, era din clanul Hyuga si folosea forte bine Byacuganul, poate pentru ca era fratele mai mic a lui Neji, era imbracat cu o pereche de pantaloni trei sfert albastri si un tricou alb, avea si el cizme ninja si rucsac.
-Mergem intr-o misiune cu Kuranai Yuhi! Cu sensei-ul tau sensei! Kim era fosrte fericita, le-am spus sa fie cuminti si sa nu faca nimic nesabuit.
Imi pare rau pentru greseli dar l-am scris tarziu si nu am mai avut timp sa-l corectez, sper sa va placa.
Astept comentari cat se poate de dure...:D