Dincolo de adevar

[Lanna]

Scuze din nou pentru intarziere! An fost cam bolnava zilele astea si acum sunt putin, dar m-am gandit ca nu ar trebui sa va fac sa asteptati.
Multumesc IceCat si FallenAngel pentru ca mi-ati impartasit parerile voastre.

Si acum, sa trec mai departe. Sper sa va placa continuarea!

Partea a XIX a: " Barlogul " Comandantului

Usa se deschise cu zgomot si Arian pasi inainte, sigur pe sine. De cum intra, o masa lunga ii atrase atentia femeii, in fruntea careia era un scaun de lemn, cu spatar si suport pentru brate. Focul ardea intr-un semineu aflat pe peretele vestic si un candelabru lumina slab incaperea intunecata.
Din capatul mesei, scaunul incepu sa se miste si o silueta isi facu aparitia din dreptul lui si se apropie usor de fereastra.
-Arian. ia loc! rasuna vocea lui puternica.
Ecoul facu inconjurul camerei si ajunse si la urechile lui Athys.
Cand silueta isi intoarse privirea spre cei doi, ochii incepura parca sa-i straluceasca prin ochelarii mici ce ii acopereau. Un zambet prietenesc ii aparu pe chip, in timp ce barbatul isi mangaia barba deasa si parul lung, dat pe spate.
-Comandante, ea e ... inceppu baiatul, dar Comandantul nu il lasa sa termine.
-Stiu cine e! Cea care a complotat cu dusmanul!
-Domnule, ea e sotia raposatului Lord si mama lui Tysiah Caneth Sargas, interveni el cu mai multa convingere.
Barbatul isi intoarse complet privirea spre femei si intreba:
-Numele?
-Athys Sargas! raspunse ea, cu teama in glas.
-Care este motivul pentru care ai venit la mine? De ce ai batut atata cale pana aici?
-Nu neg legatura pe care am avut-o cu Lynnet, dar am last totul in urma. Totusi, nu e el cel pe care ar trebui sa da-ti vina.
-Atunci cine a adus TAKAR-ul intr-o asemenea stare daca nu Lynnet?
-Stapanul! Il controleaza pe Lynnet ca pe o marioneta si mi se pare ca, pentru el, nu inseamna nimic.
-Si vrei sa cred toata povestea asta?
-Domnule, trebuie sa ma credeti! Am lucrat cu el ani intregi pana in momentul in care a hotarat ca e timpul sa scape de mine. Nu mint! Arian a vazut toata povestea!
-Arian, e adevarat?
-Da, Comandante! In clipa in care am gasit-o, era urmarita de doi Dragoni. Si nu pareau prea fericiti ca a aplecat atata de repede, confirma baiatul, cu privirea in pamant.
Se aseza inapoi pe scaun si striga infuriat:
-Stii ca unul din cei pe care i-a arestat Lynnet si i-a condamnat la moarte era fretele meu?
Femeia ramase tacuta. Nu mai stia ce sa spuna. Stia cum e sa pierzi pe cineva important din viata ta si te gandeti mai apoi: " Cum as trai fara el? "
-Sa nu mai vorbesc despre sotia mea, care era doar in locul nepotrivit, la momentul nepotrivit. Am ramas cu trei copii mici care ma intreaba mereu unde e mama lor. Ce copilarie vor avea? Ce le va aduce viitorul?
Nimeni nu indrazni sa scoata o vorba. Arian stia ca, de fiecare data cand isi amintea de sotia lui, Comandantul devenea trist si fara chef de vorba.
Dar, spre surprinderea lui, zambetul ii reveni pe chip si continua mult mai calm ca de obicei:
-Ia loc, Athys!
Femeia ii urma sfatul. Nu vrioa sa il supere pe barbat.
Dupa o lunga perioada de liniste, tacerea fusese din nou rupta, tot de barbat.
-Vrei sa spui ca pleci din serviciul lui Lynnet si te vei alatura cauzei noastre?
-Da! Voi face orice pentru a va dovedi loialitatea!
Se ridica si se apropie usor de ea.
-Atunci, bine ai venit in Alianta! vorbi el vesel, punandu-i o mana pe umar.
Arian, care pana atunci ramase tacut, ezploda de suparare:
-Cum? Pe ea o primiti pur si simplu? Se uita nervos la ea. Stii prin ce am trecut pentru a intra in Alianta? A trebuit sa spal podeaua de lemn a acestei camere, fiecare fir de praf de pe mobilier si sa lustruiesc fiecare arma din depozit!
Comandantul, desi incerca sa se abtina, nu putu sa nu ii scape un ras discret. Baiatul il privi nedumerit.
-Te-am pus sa faci toate acele lucruri pentru ca, la vremea aceea, nu am gasit pe nimeni dispus sa ma ajute. Asculta, baiete, aici e o mare problema! Mi se pare ca nu o simpatizezi pe mama prietenului tau.
-Nu, Arian area dreptate! interveni Athys.
-Serios? facut baiatul mai nedumerit de intorsatura lucrurilor.
-Da! Nu e corect fata de el ceea ce se intampla. Pentru a intra in Alianta, trebuie sa ma puneti sa fac orice! E alegerea dumneavoastra, Comandante!
-Bine! Daca asa va voi multumi pe amandoi, atunci as vrea sa-mi spui cel mai intunecat secret al lui Lynnet Xenon!
Femeia ramse o clipa de ganduri, dupa care continua:
-Lynnet inca doarme cu un ursulet de plus si cu paturica lui cu unicorni.
De data asta, barbatul nu se mai putu controla si un val de rasete, insotite de lacrimi, evada din gura lui. Isi scoase ochelarii si isi sterse ochii cu o batista. Se lasa cu toata greutatea pe scaun si aproape cazu pe spate, daca nu ar fi fost peretele din urma lui. O privi pe femeia cu atata admiratie, incat vorbi din nou:
-Semeni foarte mult cu sotia mea! Daca eram suparat, stia sa ma amuze. Daca eram furios, imi mangaia parul si ma privea cu dragoste. Daca eram trist, ma saruta pe frunte, dupa care canta unul din acele balade vechi.
Inchise ochii si ofta adanc.
-Iti multumesc, dar acum as vrea sa raman singur.
Femeia se ridica si il lua de brat pe Arian cel confuz.
-Vino! Sa-l lasam singur!

Cam atat ... deocamdata.
See you later!