Flacara Iubirii nu se stinge atat de usor

[MooN.]

Deci uite si capitolul nou! Am cam intarziat cu el, nu? Sper ca asteptarea sa fi mertitat.
P.S. capitolul nu este corectat, deci sorry daca sunt greseli de tastare.

Cap. 6 O situatie ca la gradinita

Nu pot sa cred ca el ar face o asemenea gresala! Sigur si-a dat seama ca stiu cine este. Fara sa realizez, intr-o secunda buzele sale moi s-au unit cu ale mele intr-un sarut violent. Ma zbat pentru a scapa, dar este atat de puternic pe langa mine. Dupa ce rupe acest sarut care mi-a provocat dezgust, se evapora. Cum a facut asta, stie naiba. Nu mai vreau sa mai dau ochii cu el. Cum Dumnezeule a intrat aici? Am fost sigura ca ma v-a urmarii. Si unii ar spune ca nu is normala. Cine nu ii normala acum, huh? Stiu eu de ce ma uit in spate cand defapt nu este nimeni, dar sigur ca nu trebuie sa ma creada nimeni. Doar sa ma faca nebuna pe la spate. Ii clar ca nu is normal. Ce om intreg la minte ar gandi asa ceva, doar eu desigur. Sper sa nu mai dau ochii cu el prea curand sau de preferat niciodata. M-am saturat de el si de felu in care ma inebuneste. Ce nu as da sa plece din oras. Sa nu il mai vad vreodata si sa ma lase sa imi traiesc viata in liniste si pace. Sa ma lase sa imi indeplinesc visul. Imi revin din micul „soc” si ma intorc la minunata si monotona mea plimbare prin scoala asta de idioti. Cu cateva exceptii desigur, dar in general dau peste cei mai prosti oameni. Oftez si imi schimb directia spre clasa. Daca nu ar trebui sa ii respect pe profesori sigur baba aia s-ar alege cu o bataie zdravana in fiecare zi. Sunt aici doar de doua zile si deja m-am saturat pana peste cap de scoala asta de tot rahatul. Sunt foarte curioasa daca macar au o echipa de majorete. Daca nu, voi avea eu grija sa aiba. Si trebuie sa fac ceva in legatura cu culorile scolii si uniforma asta care este chiar hidoasa. Nu cred ca alta scoala din tot Konoha mai pune elevii sa se imbrace intr-o uniforma de pe vremea bunicii. Voi avea eu o mica discutie cu doamna directoare. Fara sa imi dau seama sunt deja in fata clasei mele. Inca nu s-a sunat deci o mai pot sa enerva pe profa aia dusa de-a ‘cas.
- Buna ziua! V-a fost dor de mine? Asa frumos am dat eu buzna in clasa. Ce bine ma simt cand ii vad pe toti cu gurile cascate, iar pe majoritatea baietilor salivand ca niste caini dupa mine. Doamna profa, sa stiti ca tot ce am zis a fost o gluma. Nu trebuie sa va mai suparati.
- Haruno, tu ai fost macar la directoare? Sau te-ai plimbat ca o nerusinata pe hol? Si mie sa nu imi mai spui „doamna profa” ai inteles? Intrebarile ei imi provoaca greata.
Ai de capu’ ei. Cum si-a permis sa ma faca tocmai pe mine nerusinata? Daca am eu chef sa ii spun „doamna profa” atunci asa ii voi spune. Cine se crede si asta sa imi spuna mie cum sa vorbesc. Ii atat de neinsemnata pe langa mine si isi permite asa ceva? Baba asta habar nu are cu cine s-a pus. Cred ca face o groaza de eleve nerusinate fara ca cineva sa spuna ceva. Ei, uite ca unu dintre victime se trezeste din somn si va spune un NU! Nu are niciun drept sa ne faca nerusinate sau in orice alt fel. Tipa asta are o suta de ani, trebuia sa iasa de mult la pensie. Nici nu cred ca mai stie despre ce a vorbit toata ziua. Sunt nouazeci si noua la suta sigura ca habar nu are de programa. Este o aieriana. Trebuie sa imi fac o lista pe care sa o prezint doamnei directoare. Nu sunt foarte multe chesti doar: o profa nebuna, echipa de majorete, culorile scolii si desigur uniforma. Nu ii mult, nu? Trec pe langa profa asta de tot nimicu’ si ma asez in banca destul de mandra. Spre marea mea fericire nu am fost nevoita sa stau aproape ora sa o ascult pe batranica asta cum palavrageste despre nimicuri. Viata la liceu devine din ce in ce mai plictisitoare si mai enervanta. Imi place sa enervez profesorii, dar sa le si dau peste nas doar sunt cea mai buna eleva a scolii. Bine la egalitate cu unu Sasuke Uchiha. Toate fetele din scoala vorbesc despre el, iar eu le ascult ca proasta. Sunt la egalitate cu un tip pe care nu il cunosc, cat de stajenitor. Dar daca el este tipu pe care il place si „inteligenta” de Ino, atunci este minunat. Am nevoie de informatii sigure inainte sa fac cine stie ce prostie imi trece mie prin capsor. Si asa am o gramada de idei nebune. Trebuie sa fac echipa cu el la nu stiu ce concurs de mate. Preferatele mele, daca este destept nu imi va sta in cale ca altfel nu o sa iasa frumos. Astazi pe la doi trebuie sa ne intalnim in curtea scolii. Vom incepe pregatiriile, nu mai pot de nerabdare. Doar pentru ca sunt cea mai rebela tipa si sa nu uitam sexy din toata scoala asta nu inseamna ca nu trebuie sa am note mari. Pot sa ma considere o tocilara sau o rebela cum vor ei, chiar nu ma intereseaza. Vreau sa le arat ca o tipa ca mine poate sa fie cea mai buna in scoala asta. Si uite asa zboara orele pe langa mine. Clopotelul ce nu intarzie niciodata ma trezeste din visare anuntandu-ma ca este ora doi fara zece si trebuie sa ma intalnesc cu acest Sasuke si cu profu’ de mate in curte sau mai bine spus in parcul din spatele liceului. Nu am mai fost pe acolo avand in vedere ca este doar marti, iar eu sunt aici de ieri. Trebuie sa cunosc si eu scoala asta, nu? Ce bine ca nu mai ploua. Imi strang toate cartile si caietele de pe banca dupa care ma indrept spre iesire, dar cum sunt eu asa mai nebuna imi trece o idee prin cap. Deschid geamul si ma uit un pic. Se pare ca da direct in parcul din spate. Acum ar fi momentul potrivit sa mi se aprinda beculetul deasupra capului asa cum ii in desene. Ma urc pe pervaz cu ghiozdanul un spate si ma arunc. Ce senzatie de milioane. Pe la jumatate fac o schema si ma invart peste cap dupa care ajung fix in picioare. Sunt doua sau trei persoane care treceau pe acolo cand mi-am terminat spectaculosul show. Toti au ramas cu gurile cascate. Le-am facut semn ca pot sa plece desigur dupa ce m-au aplaudat. Ce noroc am avut ca nu a trecut nici un prof sa ma vada. Intru in micul parc si ma asez pe o banca care printr-o minune nu este uda. In timp ce ii astept pe cei doi intarziati imi plimb privirea prin jur. Nu este cine stie ce mare, dar este superb. Iarba este frumos tunsa, copacii acopera jumatate din toata suprafata parcului. De-a lungul potecii care il strabate sunt numai flori in culorile curcubeului.
- Frumoasa saritura! Pe cine incerci sa impresionezi? vocea lui imi este atat de cunoscuta, dar tot trebuie sa ma uit pentru a-mi dovedi ca este chiar el.
Cat de urat din partea lui, imi intrerupe sirul gandurilor. Ii recunosc vocea, dar tot nu pot sa imi dau seama de unde.Sta in partea cea mai intunecata a parcului, undeva unde razele fierbinti ale soarelui nu pot ajunge. Ciudat mai e si tipu’ asta. De ce naiba sta si el la umbra cand toata ziua a plouat, iar acum este un pic de soare? Ca tot venii vorba si vremea asta este destul de ciudata. De dimineata ploua cu galeata, iar acum nu mai pot de cald. Tipu asta se holbeaza la mine inca de cand am venit, iar eu nu i-am raspuns.
- Pentru informarea ta, am facut-o doar pentru a ajunge la timp. Si trebuie sa recunoastem ca mi-a iesit excelent. Am grait pe un ton destul de rece. Nu as fi vrut sa iasa chiar asa, poate cu un pic de superioritate, dar nu rece.
A oftat si sunt sigura ca si-a dat si ochii peste cap, dar totusi a fost o saritura de milioane. Nu pot sa cred ca vorbesc cu un tip pe care nu cred ca il cunosc. De ce sta in umbra, vrea sa para cine stie ce misterios? Daca da, atunci chiar i-a reusit. Mi-a starnit curiozitatea. Trebuie sa stiu cine este acest Sasuke Uchiha. De ce doamne, nu vrea sa ii vad chipul. El poate sa mi-l vada, dar eu nu? Ce e treaba mai e si asta? Si din nou incep cu intrebarile. Parca am spus ca nu voi mai face chestia asta prea curand. Dupa ce am asteptat jumatate de ora sa vina si profu ala handicapat ajunge si el. Si nu oricum ci dintr-un nor de fum. Ma trezesc ca tipu asta mai e si magician sau ceva. Arata destul de ciudata, o fi evadat dintr-o cusca de maimute. La gandul asta am inceput sa rad cu voce tare. Se holbau amandoi la mine ca la ultimul om de pe Pamant. Astia doi sunt disperati rau de tot. Oare la ce se gandesc? „Tipa asta nu ii intreaga” ? Da, probabil. Sincer chiar nu ma deranjeaza. Dupa ce mi-am terminat portia de ras, profu se apuca de palavragit ceva la care chiar nu am fost atenta. In momentul ala eram ocupata sa rad in sinea mea de cum arata. Are parul argintiu, foarte cidat avand in vedere ca este destul de tanar, gura ii este acoperita de o masca sau ceva. O bandana ii acopera ochiul satng. Poarta o pereche de blugi inchisi la culoare si o bluza neagra cu maneca lunga. Nu prea pare a fi prof de mate, da no, nu avem ce face.
- Asa copii, cred ca ma cunoasteti, dar daca nu atunci ma numesc Kakashi Hatake. Intre voi va cunoaste-ti, nu? Perfect. Sa ne apucam de treaba.
Deja ma enerveaza. Vreau sa zic, copii? Eu cel putin nu sunt, dar cred ca dragul de Sas’ke ii. Si daca ne cunoastem intre noi? Normal ca nu, ii stiu doar numele nu si cum arata. El stie cum arat, dar nu sunt sigura daca stie cum ma numesc. Ce stiuatie de gradinita. In fine a spus ca ne apucam de treaba, asta inseamna ca aici la soare, nu? Doar nu ne duce sa facem calcule la umbra. Am sa-i vad si eu fata la acest mare maiestru in prostie. Surprise, trebuie sa mergem noi la el. Nu nu nu, Sakura ramane la soare, sa vina ei la mine. Eu nu ma misc de aici nici daca ma bati. Cine se cred si astia doi? Sa ma faca pe mine sa ma ridic, si pe langa asta doar ca sa fac calcule la umbra. Sakura o sa stea aici sa se bronzeze, daca ei nu coopereaza treaba lor. Imi dau jerseul jos si ma intind pe banca la soare. Daca tot trebuie sa pierd aici inca doua ore atunci sa o faca cum trebuie. Ma uit cu coada ochiului la cei doi, si se pare ca Sas’ke nu a iesit din umbra, dar se holbeaza la mine. „Of, Doamne grea mai e si viata asta!”, am spus numai pentru mine. Multi tipi se holbeaza la mine, dar asta intrece orice masura. Deja devine mult prea enervant. Nici nu cred ca este atent la ciudatu’ de la „Circu Vesel”. Cat de patetic.
- Sakura, sti ai putea veni si tu aici sa faci ceva exercitii. A spus ca si cum ii el mare domn.
- Nu va faceti griji, profule, am sa ma descurc! Superioritatea nu lipseste niciodata din vocea mea, sau ma rog de cand am venit.
Mi-am luat jerseul si ghiozdanul dupa care am plecat facandule semn cu mana. Il auzeam pe ciudat cum ma striga cica sa ma intorc. Ha, o data ce vreau sa plec nu ma mai intorc. Asta le lipseste multor persoane, hotararea. Il las sa ma strige pana raguseste. Saracu’ daca face asa cand nu stau eu sa fac exercitii atunci oare cum va face cand il va parasii prietena. Stai ce tot zic eu acolo, ce femeia care are macar un gram de minte il va alege pe el? Sunt constienta ca nu trebuie sa procedez asa, doar ca stiti cum e. O data ce incepi nu te mai poti lasa, felu asta de a fi este pentru mine ca un drog. O sa ma las poate de atitudinea asta, da vezi sa nu. Ok, deci cum mi-am terminat programul pot sa merg linistita acasa. Este un trafic de nedescris. Claxoanele iti „mangaie” urechea, iar soferii injura pana nu mai pot. Of, Doamne ce lume nebuna. Astazi chiar am chef de niste cumparaturi, terbuie sa o sun pe Hina cand ajung acasa. Si ar cam trebui sa revin la culoare mea naturala. Sunt o multime de brunete prin orasul asta, dar rozalii, cate vezi? Sunt unica! Cata siguranta pe mine, oare mi-au murit laudatorii? Da, de unde! Deci ii stabilit astazi revin la culoarea mea naturala.