Dincolo de adevar

[Lanna]

Salut! Vin cu o noua parte. Multumesc, IceCat, pentru comentariu. Chiar ma bucur ca cineva mai citeste.

Partea a XVII: Lordul Lynnet Xenon - tiranul


La conac, Lynnet prelua controlul total si se proclama Lord peste TAKAR. Infinta un nou consiliu care ii respecta toate ordinele. In timpul unei sedinte, unul din oamenii lui mentiona numele lui Raytek si barbatul se infurie.
-A pronunta acel nume e un act de tradare! Cei care vor mai aduce vorba de acel nemernic va muri in chinuri groaznice. Garzi, luati-l de aici!
Consilierul se arunca la picioarele lui, cerand indurare.
-Va rog, Maiestate, aveti mile! Nu ma ucideti! Va implor! Fac orice mi se va spune, dar nu imi luati viata.
-Pedeapsa ta va fi un exemplu pentru locuitorii TAKAR- ului. Vreau ca toti cei ce sunt de partea tradatorului acela de Raytek sa fie executati! Maine, in Piata Centrala!
-Ce pedeapsa sa fie, Maiestate? Tortura? intreba unul din soldatii care tocmai intra in sala.
-Nu! Vreau sa fie spanzurati in mijlocul multimii! Vreau sa simta umilinta la care am fost supus in trecut pe pielea lor.
-Vom face cum porunciti!
-Si inca ceva! Atarnati cadavrul lui Raytek la balconul principal. Vreau ca toata lumea sa se teama de mine, vreau ca numele meu sa semene frica printre locuitori.
Se intoarse catre consilieri cu o privire inspaimantatoare.
-Are cineva ceva impotriva?
Nimeni nu indrazni sa vorbesca. Nimeni nu vroia ca mania Lordului sa cada asupra lor.
A doua zi, toate casele fusesera rascolite si nici un coltisor nu ramase neverificat. In urma lor, Dragonii lasau sotii infricosate, copii plangand si mobilierul rasturnat in fiecare incapere. La sfarsit, peste douazeci de femei si barbati fusesera arestati pentru ca il admirau in secret pe Raytek, ceea ce il facea pe Lynnet din ce in ce mai nelinistit.
Dimineata urmatoare, teroarea bantuia libera prin cetate. Executia fusese linistita, desi, in sufletul lor, familiile isi plangeau mortii si ura pentru noul Lord incepea sa creasca. Nu il mai vroiau. Nu merita acel titlu, deoarece Lordul avea dreptul de a-i ajuta, nu de a-i pedepsi pentru lucruri marunte. Faima cetatii incepea sa scada si foamea intra in fiecare casa, aducand cu ea durere si suferinta. Se parea ca moartea lui Raytek aduse un blestem pe capul lor si noua conducere profita de ei.
La amiaza, pe un podium de lemn, douazeci si doua de persoane isi asteptau moartea. Nu plangeau, nu aveau nici un motiv sa o faca. Avea sa o infrunte fara pic de teama si regret. Erau mandri ca mureau cu sufletul pe buze, sub privirile celor dragi.
Unul din oameni de incredere ai lui Lynnet, ocupand postul de judecator, incepu:
-Ne-am adunat astazi aici pentru a da un exemplu tuturor locuitorilor din TAKAR. Cu puterea ce mi-a fost data la primirea acestui post, ii declar pe acesti tradatori vinovati de complot impotriva preaiubitului nostru conducator.
La semnalul lui, executorul cobora un maner si cele douazeci si doua de suflete atarnara, pana cand si ultima picatuta de viata le parasi trupul.
Lynnet era la balconul camerei sale, privind curtea pustie, cu un pahar de vin rosu in mana.
-Minunat! Ce priveliste uimitoare! Dar sa trec la lucruri mai importante.
Se apropie de femeie, care statea pe o canapea si o saruta lung.
-Athys, esti la fel de dulce si de atragatoare ca prima oara cand te-am vazut.
-Lynnet, cuvintele tale ma flateaza. Nu stiu ca sa spun. Si tu esti la fel de sigur pe tine si nemilos. Imi plac barbatii care ii fac pe ceilalti sa sufere.
-Ti-as da orice, iubirea mea!
-Orice, spui? Atunci as vrea sa-ti fiu sotie, sa impartim aceasi camera, sa ...
- Cum poti sa-mi ceri asa ceva? striga infuriat barbatul, indepartandu-se. Nicidata nu vei fi sotia mea. Nu vreau sa-mi impart puterea cu alta persoana. Eu conduc singur.
-Dar, dragostea mea ...
-Iesi afara! Acum! Garzi, luati-o de aici!
-Cum poti sa imi faci asa ceva? striga femeia, in timp ce o trageau afara.
Ajunsi la poarta ce ducea spre cetate, cei doi o aruncara pe Athys de cealalta parte si usa se inchise cu zgomos in urma ei.
-Nu puteti sa imi faceti asta! striga ea, printre lacrimi.
Un sunet familiar ii atrase atentia. Scoase un comunicator din geanta si apasa o tasta din centru.
-Stapane! vorbi femeia. Lynnet m-a dat afara din conac. Cred ca isi recapata controlul.
-Dimpotriva, Athys! Nu poate sa scape din puterea mea. Eu am fost cel care te-a eliberat. Nu mai am nevoie de servicile tale.
-Cum? Dar nu asa era planul!
-Stii cum sunt planurile! Mereu schimbatoare!
Arunca aparatul pe jos si il zdrobi cu tocul sandalei.
-Mincinosul! Batran nenorocit! Vroia sa scape de mine inca de la inceput.
Brusc, doi Dragoni se apropiara amenintator de ea. Teama puse stapanire pe mintea ei si incepu sa tremure de frica.
-Nu, va rog, nu ...
Isi arunca sandalele din picoare si incepu sa alerge cat mai departe de ei. Stia ca Stapanul ii trimise sa termine cu ea. Desi nu ii spusese asta direct, pur si simplu, stia. Fara sa vada unde merge, trecu printre tarabele cu fruncte, dar se ciocni de cineva si amandoi cazura pe spate. De cum il vazu, se agata de haina lui, insa nu putea sa-i vada fata.
-Ma urmaresc ... Vor sa ma ucida ... Lynnet ... incepu ea, sufland cu greutate.
-Calmeaza-te! Nu e nimeni in urma! vorbi strainul.
Se uita mai atent si vazu doi barbati ce se apropiau rapid.
-Ei sunt! izbucni femeia speriata.
-Vino! Nu suntem in siguranta aici! Imi vei spune mai tarziu ce se intampla, deoarece vad ca nu ii prea simpatizezi pe cei care te urmaresc. Apropo, eu sunt Arian. Tu?
-Athys, sotia Lordului Raytek Sargas si mama lui Tysiah.




Inca o parte scurta, stiu. Promit ca ma voi revansa in Captolul 2 unde vor fi parti mult mai lungi. Voi incerca sa postez si urmatoarea parte maine. Daca pot, desigur.