09-01-2011, 05:14 PM
:O Ho , dragutzo [ zumy ]... ca continui ! =)) ;) .... daca ma rogi tu asa frumos ... ce`io face .. :-? Sunt tare happy pt ca voi sunteti happy ca eu sunt happy cand voi sunteti happy pt ca va place !
Cap. 9 : Dar nu !
Imi ridic privirea spre cel mai inalt punct al hotelului si imediat ce zaresc fereastra apartamentului meu , zambesc larg. Abia astept sa ajung " acasa ". Defapt , " o casa " suna din ce in ce mai bine. M-am saturat sa schimb hotelurile mai des decat hainele. Imi trebuie neaparat o locuinta a mea. La cat de nebuna si disperata ma simt acum , as fi in stare sa caut in secunda urmatoare o vila draguta , dar modesta, cu 2 etaje , o mansarda mititica , in culori pastelate , cu vreo 3 camere. Dar oricat de nebuna m-as simti , stiu ca voi regreta mai tarziu cand ma voi trezi la realitate si am sa ma vad fara bani de mancare , pentru ca i-am cheltuit pe toti intr-un " vis de moment ". Oricat as vrea eu sa scap de realitatea asta , se pare ca ea nu vrea sa ma lese in pace. Pacat ... Las balta nenorocitele astea de ganduri si intru in camera mea. In timp ce vorbeam cu mine insami , picioarele m-au purtat singure spre hol. Nici nu stiu ce ar trebui sa fac acum. Am ziua libera , fara scoala , fara munca la sediu , am mancat si m-am pregatit pentru petrecere , am stat putin timp si cu Hinata. Acum realizez si eu cat de banala e viata mea ? Apropo de petrecerea pentru Ten Ten si Neji ... Nu trebuia sa primesc o invitatie , ceva ? Cobor la receptie si intreb daca a venit vre-un colet pentru mine ... si iata. Un plic simplu , dar totusi elegant. Pariez pe viata mea ca aici e mana lui Ten Ten. Stilul ei e fermecator. De asta imi place mult aceasta femeie. E cu vreo 4-5 ani mai in varsta decat mine , dar ma inteleg minunat cu ea. Ajung inapoi in dormitor si deschid invitatia. O foaie A4 , impartita in 4 parti , cu un text scurt , litere fiind mari , dar frumos imprimate. Citesc randurile incet si glas tare , imaginandu-mi vocea ei groasa , recintandu-mi. Ciudat ca nu i-am uitat-o. Nu apuc sa zaresc macar ultimul cuvant , ca aud soneria silentioasa a telefonului.
- Alo ?! spun cu o voce iritata.
- Sakimi , sunt eu.
- Tata ??! De ce ma suni ?
- Scumpo , poti veni acasa , te rog ?
- Aia nu e casa mea. Zi-mi ce-ti trebuie si ii spun lui Yuro sa-ti trimita.
- Tu ! Am nevoie de tine aici , Saki !
- Pentru cat timp ?
- Si 10 minute imi sunt de ajuns ...
- Atunci ajung in 7 minute , mai ai 3 deci ... Si tata , nu le irosi nici pe alea !
Raceala din glasul meu se facu simtita chiar si prin mobil , cel putin asa cred. Imi iau geanta si ies val vartej din apartament. Urc in masina rezervata de la hotel si conduc spre casa tatalui meu. Imi displacea ideea de al vedea , dar poate e pe moarte si macar sa-mi vada furia din ochi , merita. Stiu , sunt cam " de gheata " , dar nu-l voi ierta niciodata pe el , chiar daca e parintele meu. Mama a suferit destul de pe urma lui , si eu la fel , acum i-a venit si lui randul. Asta daca sufera dupa fiica lui. Nu m-as mira sa-mi ceara niste bani , sau cine naiba mai stie. In fine , degeaba mai continui aceasta " conversatie " cu mine insami. Opresc masina in fata casei sale si cobor din ea. Imi asez ochelarii de soare peste ochi , pentru a mii acoperi. Daca mi-ar fi vazut privirea de gheata si nepasatoare , ar fi inceput o cearta , si daca nu ma controlez , as fi in stare sa-l ucid pe loc. Ajung in fata usii , dar nu ma indur sa sun. Astept sa-mi deschda el , ceea ce se intampla destul de repede.
- Sakimi !
- Ti-am spus sa nu-mi mai spui asa. Am un nume minunat dat de mama , foloseste-l macar odata !
- Inteleg ...
- Acum , de ce m-ai chemat ?
- Imi fac testamentul , scumpo.
- Ai 57 de ani. Mai ai destul timp.
- Ma indoiesc ...
- In fine , nu inteleg de ce sunt eu aici ?
- Esti cel mai de pret lucru din viata mea , deci e logic sa-ti ramana tie totul ... Dar , nu vreau sa fie asa ...
Cap. 9 : Dar nu !
Imi ridic privirea spre cel mai inalt punct al hotelului si imediat ce zaresc fereastra apartamentului meu , zambesc larg. Abia astept sa ajung " acasa ". Defapt , " o casa " suna din ce in ce mai bine. M-am saturat sa schimb hotelurile mai des decat hainele. Imi trebuie neaparat o locuinta a mea. La cat de nebuna si disperata ma simt acum , as fi in stare sa caut in secunda urmatoare o vila draguta , dar modesta, cu 2 etaje , o mansarda mititica , in culori pastelate , cu vreo 3 camere. Dar oricat de nebuna m-as simti , stiu ca voi regreta mai tarziu cand ma voi trezi la realitate si am sa ma vad fara bani de mancare , pentru ca i-am cheltuit pe toti intr-un " vis de moment ". Oricat as vrea eu sa scap de realitatea asta , se pare ca ea nu vrea sa ma lese in pace. Pacat ... Las balta nenorocitele astea de ganduri si intru in camera mea. In timp ce vorbeam cu mine insami , picioarele m-au purtat singure spre hol. Nici nu stiu ce ar trebui sa fac acum. Am ziua libera , fara scoala , fara munca la sediu , am mancat si m-am pregatit pentru petrecere , am stat putin timp si cu Hinata. Acum realizez si eu cat de banala e viata mea ? Apropo de petrecerea pentru Ten Ten si Neji ... Nu trebuia sa primesc o invitatie , ceva ? Cobor la receptie si intreb daca a venit vre-un colet pentru mine ... si iata. Un plic simplu , dar totusi elegant. Pariez pe viata mea ca aici e mana lui Ten Ten. Stilul ei e fermecator. De asta imi place mult aceasta femeie. E cu vreo 4-5 ani mai in varsta decat mine , dar ma inteleg minunat cu ea. Ajung inapoi in dormitor si deschid invitatia. O foaie A4 , impartita in 4 parti , cu un text scurt , litere fiind mari , dar frumos imprimate. Citesc randurile incet si glas tare , imaginandu-mi vocea ei groasa , recintandu-mi. Ciudat ca nu i-am uitat-o. Nu apuc sa zaresc macar ultimul cuvant , ca aud soneria silentioasa a telefonului.
- Alo ?! spun cu o voce iritata.
- Sakimi , sunt eu.
- Tata ??! De ce ma suni ?
- Scumpo , poti veni acasa , te rog ?
- Aia nu e casa mea. Zi-mi ce-ti trebuie si ii spun lui Yuro sa-ti trimita.
- Tu ! Am nevoie de tine aici , Saki !
- Pentru cat timp ?
- Si 10 minute imi sunt de ajuns ...
- Atunci ajung in 7 minute , mai ai 3 deci ... Si tata , nu le irosi nici pe alea !
Raceala din glasul meu se facu simtita chiar si prin mobil , cel putin asa cred. Imi iau geanta si ies val vartej din apartament. Urc in masina rezervata de la hotel si conduc spre casa tatalui meu. Imi displacea ideea de al vedea , dar poate e pe moarte si macar sa-mi vada furia din ochi , merita. Stiu , sunt cam " de gheata " , dar nu-l voi ierta niciodata pe el , chiar daca e parintele meu. Mama a suferit destul de pe urma lui , si eu la fel , acum i-a venit si lui randul. Asta daca sufera dupa fiica lui. Nu m-as mira sa-mi ceara niste bani , sau cine naiba mai stie. In fine , degeaba mai continui aceasta " conversatie " cu mine insami. Opresc masina in fata casei sale si cobor din ea. Imi asez ochelarii de soare peste ochi , pentru a mii acoperi. Daca mi-ar fi vazut privirea de gheata si nepasatoare , ar fi inceput o cearta , si daca nu ma controlez , as fi in stare sa-l ucid pe loc. Ajung in fata usii , dar nu ma indur sa sun. Astept sa-mi deschda el , ceea ce se intampla destul de repede.
- Sakimi !
- Ti-am spus sa nu-mi mai spui asa. Am un nume minunat dat de mama , foloseste-l macar odata !
- Inteleg ...
- Acum , de ce m-ai chemat ?
- Imi fac testamentul , scumpo.
- Ai 57 de ani. Mai ai destul timp.
- Ma indoiesc ...
- In fine , nu inteleg de ce sunt eu aici ?
- Esti cel mai de pret lucru din viata mea , deci e logic sa-ti ramana tie totul ... Dar , nu vreau sa fie asa ...
Când eram mai mică , ai mei s-au mutat de vreo zece ori. Doar că eu am reuşit să-i găsesc de fiecare dată.
![[Imagine: 1-4542430-3498-t.jpg]](http://fsb.zedge.net/content/3/4/9/8/1-4542430-3498-t.jpg)