Flacara Iubirii nu se stinge atat de usor

[MooN.]

Hello scuze ca am venit asa tarziu cu nextu. Thx pentru comentari. Si scuze ca este cam scurt, dar am ceva probleme cu inspiratia momentan.
Lectura placuta!

Cap. 4 Nu intra in viata mea

Pentru o secunda imi inchid ochii si bufff, cineva se izbeste de mine. Doamne ce impiedicati umbla si prin scoala asta. Ei nu vad ca mi-am inchis un pic ochii? Puteau totusi sa ma ocoleasca. Ce oameni!
-Ai grija pe unde umbli, desteptule!
Dupa cele spuse ma ridic, trebuie sa stiu cine este desteptul care s-a izbit de mine. Se ridica si el, si se pare ca este un brunet? Are ochii negri precum cele mai intunecate seri. Un cer infinit fara stele. Nu arata rau deloc. Dar tot este un impiedicat. Cum reusesc sa dau de toti „inteligenti”? Se pare ca nu invat niciodata, dupa cele intamplate. Nu are rost sa imi bat eu capul cu astfel de oameni. Astept cu mainile in san sa isi ceara scuze, dar nimic.
- Nu ai de gand sa iti cer scuze? Am spus eu pe un destul de suparat, batand usor din picior si ridicand spranceana.
- Nu! A spus rece. Tu esti cea care s-a lovit de mine, tu trebuie sa iti ceri scuze.
A spus ce cred eu ca a spus? Nu se poate. Adica eu sunt cu ochii inchisi, si vine el ma da pe jos si tot trebuie eu sa ii cer scuze? Cum vine asta, frate? Te aranjez eu, vei invata cum se cere scuze.
- Aaa scuza-ma Mr. „Eu dau oamenii pe jos si tot ei trebuie sa isi ceara scuze!” , tu esti cel care s-a izbit de mine! Am spus incercand sa imi pastrez calmul. Nu trebuie sa ii arat ca ma enerveaza al naibii de tare. Daca ar sti ce este acum in gandul meu sigur si-ar luat talpasita din fata mea.
- Nu am ce sa iti fac daca esti o impiedicata. A spus rece, vrand sa se intoarca.
Tupeistu’ ce gura mare mai e si asta! Lasa ca vezi tu, de ai sti cum te-as pocni. Dupa ce voi termina cu tine iti vei dori sa nu ma fi cunoscut vreodata. La vorbele astea incep sa rad malefic. Ii clar nu sunt normala la cap, dar cine ii?
Nu i-am dat ocazia, l-am impins cu umarul si am plecat .Trebuie sa ii aflu numele. Prostul asta nu va castiga acest mic „joc”. Si oricum cred ca va fi amuzant, de acuma in colo viata mea v-a fi foarte diferita. Am eu ac de cojocu tuturor. Inainte sa se sune am primit un mesaj. Si este de la Alice? Fata asta nu are de gand sa renunte.

Esti bolnava sau ce ai patit? Nu imi raspunzi la niciun apel.
De ce nu mai vi la scoala? Te rog, spune-mi ce am
facut! De ce esti suparata pe mine?

Nici nu vreau sa aud. Mi-am inchis telefonul pentru restul zilei. Orele au decurs normal. Colegul meu de banca doarme, iar eu sunt afundata in vesnicele mele ganduri. Trebuie neaparat sa fac ceva cu tipul asta. Sunt sigura ca va incerca sa ma terorizeze zilnic. Nu si de data asta. Chiar si daca gandeste asa ceva ii v-a parea foarte rau, habar nu are cu cine se va pune. La gandul asta chicotesc discret, dar ma aude handicapata aia de profa. A inceput sa imi spuna un discurs? Presupun. Nu m-i s-a mai intamplat asa ceva sau poate ca da si nu imi amintesc. Devine foarte plictisitor sa asculti ce spune cand eu am alte chesti mult mai interesante la care trebuie sa ma gandesc. Am auzit parca ultima fraza: „Cum nu esti atenta la ce predau? Pune-te tu in locul meu si spune-mi dupa aceea cum te simti?” si alte chesti ... . Am mentionat vreodata ca nu imi place fizica? Daca nu, o fac acum. Urasc fizica din toata inima! Ai de capu meu ce rosi s-a facut! Nu cred ca am mai avut vreodata o profa asa dusa de-a cas. Cand isi intoarce spatele i se indreapta spre catedra am inceput sa rad in soapta.
Clasa asta e plina de ciudati, iar Hina, ei bine, s-ar putea sa fie una dintre ei. Dupa ce clopotetul anunta sfarsitul ultimei ore colegul meu de banca, Naruto, da asa il cheama sare in sus si o sterge din clasa. Ce copil energic! Oare cum este sa ai atat energie? Adica face pe obositu’ tot timpu, iar cand se suna sare in sus ca un iepure si o ia la fuga! Hina a fost gata inaintea mea, si m-a asteptat. Am aflat de la ea ca tipa blonda si aroganta este Ino Yamanaka. Ce ciudat aveam o prietena Ino in copilarie. Nu ar avea cum sa fie ea. Ino pe care o cunosc eu este mult prea timida, gingasa este chiar o fata in adevaratul sens al cuvantului. Dar tipa asta nu si tocmai de aceea trebuie sa ii gasesc slabiciunea, si cum buna mea prietena vorbeste prea mult s-a scapat. Cica il place pe cel mai bine facut baiat din liceu. O Doame si asta e o maniaca? Peste tot gasesti numai fete interesate doar de conditia fizica a unui baiat, adica nu se gandesc ca poate arata bine da e prost ca o gaina? Mai ramane de aflat cine este acesta. Ar trebui sa imi dau destul de usor seama cine este, nu? Doar este un singur „cel mai bine facut” baiat din scoala. Hina mi-a vorbit intruna tot drumu’. Mi-a povestit despre cum a fost in Konoha fara mine, ce a mai facut. Nu se mai oprea din vorbit, si eu care mi-o aminteam o rusinoasa si jumatate. Probabil numai ea a vobit, in timp ce eu eram cu capul in nori. Mai raspundeam din cand in cand cu „da” sau „nu” chesti de genu asta. M-a anuntat ca ea trebuie sa o ia la stanga, iar eu la dreapta, dar nu am fost atenta mi-am dat seama doar cand m-a pupat pe obraz. Am salutat-o si mi-am continuat drumul. Sunt total cu capul in nori. Este doar prima zi, iar eu deja nu mai am chef de scoala asta. Trebuie sa aflu cumva cine este brunetul ala. In loc sa ma bucur de minunata mea viata, eu imi fac griji cum sa ii pun la punct pe alti. Ce prosti pot vorbesc si eu, poate ca pana la urma imi place mai mult viata de fata rea decat cea de dinainte. S-a incheiat capitolul „Ingerasul”. Este timpul sa imi arat si partea de fata rea. Desigur ca doar la scoala, sau poate un pic si acasa, dar nu foarte mult. Cine s-ar fi gandit ca eu voi deveni asa? Daca imi spunea cineva chestia asta acum cateva luni probabil s-ar fi ales cu o palma nimic mai mult. Poate intr-un fel este mai bine, odata si odata tot trebuia sa termin cu atitudinea aia si sa incep sa impun un pic de respect. Aproape toata viata am fost calcata in picioare, dar nu se va mai repeta niciodata! Nici nu am realizat ca sunt deja in fata casei. Sigur nu este nimeni acasa asa ca imi scoat cheia din buzunarul ghiozdanului si imi descui usa. Asa cum ma asteptam, este la fel de goala cum era si inainte sau cum a fost din todeauna. Aceeasi casa pustie. Mi-as dori ca macar o data cand vin de la liceu sa fiu intampinata cu o imbratisare, sa fie o atmosfera plina de caldura. Dar pana va veni acel moment pe care nu stiu daca il astept va trebui sa traiesc asa. Imi arunc chiozdanul pe fotoliu si urc lenes scarile spre camera mea. Simt de parca nu se vor mai tremina niciodata. Picioarele imi obosesc din ce in ce mai tare si ... vai de capu meu, sper sa nu se intample ce cred eu ca o sa se intample. Prea tarziu ... cedeaza, picioarele imi cedeaza si ma lasa sa cad pe spate. Vai doamne ce bine ca avem balustrade si am avut de ce sa ma prind inainte sa fi fost facuta zob. Ma ridic si cu toata puterea pe care o mai am incep sa fug ca nebuna. Ajung in fata usii camerei mele si o deschid repede, dupa care o trantesc. Daca era cineva in casa sigur ar fi spus despre mine ca nu-s intreaga. Am luat-o la figa de zici ca ma urmarea un ghepard sau ceva. Ma arunc in patul meu pufos si parfumat. Imi place cand folosesc levatica. Ma simt atat de bine incat ochii mi se inchid si ma poarta in Taramul Viselor.
Simt cum mi se face frig asa ca imi deschid ochii brusc. Cred ca am dormit in jur de o ora. Cel putin sunt odihnita. Nu am crezut ca prima zi la noul meu liceu ma v-a face sa ma simt asa. Imi i-au telefonul de pe noptiera si se pare ca am doua mesaje necitite. Oare de la cine ar putea fi? Stai sa ma scarpin un pic in cap, aaaa da desigur de la Madame Alice, imi spun in gandul meu cu sarcasm.

Saku, te rog raspunde-mi. Cred ca ti-am trimis in jur de douazeci de mesaje numai
Azi si ieri.

Saracuta! Rostesc cu voce tare. Si nu imi vine sa cred ca imi spune Saku. Cine se crede?

Toata lumea intreaba de tine. Profii nu vor sa ne spuna nimic, nici macar
nu iti mai citesc numele cand fac prezenta! ...

Si nu mai am chef sa citesc mai departe! De ce m-as obosi sa citesc doua mesaje inutile? Ce idiot ar face asa ceva? A da cum am putut sa uit Ino desigur si brunetu ala idiot! In fine, trebuie sa ma apuc de teme. Nu pot sa cred ca ne-au dat teme, este oribil. Vreau sa spun ca sunt atatea lucruri pe care le-as putea face in timpul care il petrec la birou incercand sa rezolv un exercitiu, sau sa fac orice altceva. Asa nu am chef sa imi fac temele, dar cine are? Cu tema nefacuta este exclus sa ma duc, dar nici nu vreau sa mi-o fac. Ohh grea e viata asta! Stau cred ca o ora buna la tema asta de rahat si deja se intuneca. Ma arunc in pat, si pornesc televizorul. Cand sa atipesc si eu un zgomot provocat de telefonul meu ma face sa tresar. Cine naiba ma deranjeaza la ora asta? Imi trantesc mana pe noptiera si imi iau telefonul nervoasa. Nici nu m-am uitat sa vad cine ma suna si probabil am facut o mare gresala.
-Ce naiba vrei la ora asta? Cat de urat din partea mea! Nu am putut si eu sa salut sau ceva? Da no, cuvintele si sageata din arc odata aruncate nu le mai poti intoarce.
-Ma belle, ce s-a intamplat de vorbesti asa? Vocea suava si atat de prefacuta, putea fi doar o singura persoana.
Am recunoscut imediat vocea. I-am si inchis in nas. Nu am crezut ca voi mai da de el vreodata, dar uite ca viata are alte planuri. Inca stau incremenita cu telefonul aruncat pe cealalta parte a patului. Am crezut ca i-am sters numarul meu din agenda si ca m-am asigurat ca nu v-a mai auzi de mine vreodata! Ce ma voi face si cu idiotu asta capsat la minte? O doamne nu pot sa cred ca a dat de mine. O problema in plus, dar daca am noroc nu stie unde ma aflu sau la ce liceu merg. Trebuie sa ma calmez. Am fost foarte incordata astazi, este clar ca v-a trebui sa ma relaxez. Telefonul continua sa sune, dar nici nu vreau sa ma uit la el. Dar sunt atat de ingrozita incat ochii mei de un verd crud il fixeaza. Ma simt fara control asupra propriilor mei ochii. Nu cred ca as suporta din nou acel sentiment, daca se va intoarce. In tot acest timp am crezut ca l-am uitat, dar cum am putut sa cred asa ceva?
Inca eram cuprinsa de spaima. Stand pe jumatatea dreapta a patului cu obrazul stang sprijinit de genunchi. Ce n-as da sa fie un vis?! Intr-un final zgomotul facut de telefon se opreste. Ma apropii incet de parca ar fi ceva ce ma sperie. Douazeci de apeluri pierdute? Sunt atat de patetica. De ce ma speriu si eu de el? Trebuie sa ii arat ca sunt puternica si indiferenta. Daca ar chef de joaca hai sa ne jucam. Si desigur vom juca pe teritoriul meu. Voi avea si eu parte de un pic de distractie, cine are nevoie de prieteni? Pe Hina nu am catalogat-o la prieteni ci la familie? Inca nu sunt sigura, dar ea a fost langa mine cand mi-a fost greu. Desigur inainte sa ma mut in California.
Urmatoarea zi am sperat sa fie mai frumoasa, dar cand m-am uitat pe geam ... ploua. O doamne cum sa ploua? Urasc sa merg pe jos prin ploaie. Astazi trebuie neaparat sa il rog pe Cristi sa ma duca. Ma indrep spre baie ca sa fac un dus, dar asa nu am chef. Ca vreau ca nu vreau trebuie sa intru sa ma destind un pic. Dupa ce imi fac siseta de dimineata ma duc sa ma imbrac. Bine ca este marti si avem voie sa ne imbracam cu ce vrem noi atata timp cat este o tinuta decenta. Imi deschid dulapul si stau zece minute sa ma decid. Doamne ce bine imi pare ca astazi m-am trezit cu jumatate de ora mai repede. Intr-un final imi aleg o pereche de blugi albi stramti, o pereche de tenisi albastri cu dungi albe, o bluza alba cu maneca lunga cu ceva scris albastru si un jerseu alastru deschis. Totusi m-am decis sa imi pun in geanta un tricou ca daca se face cald sa am ceva cu care sa ma schimb. Imi prind parul intr-o coada sus si cobor pentru micul dejun. Nu este nimeni acasa. Wow, ce surpriza minunata. Mananc un castron cu cereale, imi iau umbrela ( doar in caz ca daca nu ma duce Cristi ) si ma duc in garaj.
-Unde naiba ii masina? Am strigat ca desteapta ... vai cat de inteligenta pot si eu sa fiu. Adica sigur i-a dus pe parintii mei la aeroport sau la o intalnire de afaceri sau cine stie ce altceva.
Imi i-au geaca pe mine si pornesc spre scoala. Se pare ca sunt singura care umbla ca o fraiera prin ploaie. Scoala nu ii cine stie ce departe, dar imi este atat de lene sa mai fac chiar si un singur pas. Ceva imi spune ca nu sunt singura, ma uit in spate si nimic. Probabil este doar imaginatia mea extraordinar de nebuna. M-am oprit brusc. Doua brate puternice mi-au cuprins talia subtire. Incer ca sa ma eliberez, dar este mult prea puternic pentru mine. Nu am ce face asa ca ma intorc cu fata catre el si ... este el. Nu pot sa cred ca este el. Ma zbat din ce in ce mai tare, mi-a dat druml. ma dau cativa pasi inapoi, dar el continua sa vina catre mine. Ma mai uit o data in ochii lui dupa care o i-au la fuga. Nu pot sa cred ca am fugit! Cum am putut sa fac o asemenea prostie. Trebuie sa iau lecti de la ... . Normal ca de la mine. Nu este suficient sa arunc niste vorbe in vant trebuie sa le demonstrez, iar asta incepe acum.

Va rog dati cat mai multe comentarii cu critici! Vreau sa stiu unde gresesc! Mersi, ne vedem data viitoare!
P.S. am observat ca ficul meu nu este comentat, dar in schimb este vizualizat si ma cam supara chestia asta.