28-11-2010, 12:03 PM
Off... eu nu ma prind care e problema cu scrisul asta 8-| ... dar daca nu se poate si nu se poate , atunci prea bine ... voi scrie cum vreti voi [ si chestia cu " mama e profesoara " nu inteleg ce mai are de-a face :| ... ] scrisul italic nu se foloseste doar in naratiunile la trecut , adica eu asa stiu.
Deja asta dureaza de prea mult timp ... nu credeam ca faptul ca scriu italic va deranja pe cineva si din moment ce nu pot multumi pe toata lumea de acum incolo voi folosi default-ul de la site [ asa nu se va mai supara nimeni ... sper ] ...
Acum vreau sa stiu daca aveti obiectii pentru continutul fic-ului ... :D
Cap. 6 : Hehehe !
Primele ore de curs au trecut pe nesimtite pentru mine. Ceasul imi fura ochii doar cu 5 minute inainte de a se suna de pauza. Geamul era larg deschis , iar aerul rece imi invaluia din plin corpul facandu-l sa tremure. Din cand in cand , Uchiha observa acest lucru , si chiar daca incerca sa ma convinga sa iau eu locul lui sau sa inchid geamul , il refuzam de fiecare data , cu un simplu , amarat si scurt " nu ". Simteam cu fiecare gura de aer trasa cu putere in piept , cum se apropie iarna. Dupa parerea mea e un anotimp mirific , fermecator dar si misterios. Abea astept prima ninsoare. Ma simt asa de vie. Pot simti si cea mai mica adiere a vantului , as fi in stare sa inhalez tot oxigenul din incapere. Din pacate visarea mea se oprise brusc cand diriginta inchise fereastra. As fi fost in stare sa o sfasii in mii de bucatele pentru gestul ei , iar Uchiha urma dupa ea. Tanarul se abtinea cu greu sa nu izbucneasca in ras. De ce sunt toti impotriva mea , si chiar in ziua aceasta cand ma simt asa bine. Stiam ca la inceputul zilei totul era prea perfect pentru a fi adevarat. Pana la sfarsit ma voi trezi cu vre-o zece pisici negre prin fata ochilor. Din cate tin eu minte , maine parca aveam o misiune legata de nu stiu ce chestii nucleare , aflate la naiba stie cati metri sub pamant. Oare unde se va desfasura totul ? Acum era ora de dirigentie si ceasul era 11:26. As muri de curiozitate pana la pauza , si ii dau lui Uchiha un cot , fara a sta pe ganduri. Imi apropii buzelele de urechea lui si il intreb in soapta unde va avea loc misiunea. Rasuflu parca usurata de aflarea raspunsului , si ma indepartez de colegul meu de banca pentru a nu starni atentia , si asa atintita asupra mea , a doamnei diriginte. Ma fac mai comoda in banca si astept sunatul clopotelului , care in cele din urma nu intarzie prea mult sa-si faca auzita prezenta. Ma ridic de pe scaun lejer , si in urmatoare secunda alerg deja pe coridor , tragandu-l pe si pe Uchiha dupa mine. Tanarul nu mai intelege nimic. Adevarul era ca vroiam prea mult sa ies si sa ma bucur de aerul curat , pentru a sta in clasa , inconjurata de tot praful ala nenorocit de creta. Trebuie sa-mi oxigenez si eu putin mintea. Ajunsi in curtea scolii ma las purtata de val , invartindu-ma peste tot.
~
O vedeam atat de fericita. Cine ar fi crezut ca doar aerul pe care il respira o poate face atat de plina da viata. Era intradevar o fata speciala. Pretuieste pana si cel mai mic amanunt , si nu considera nimic neimportant pe lumea asta. E o persoana foarte interesanta , despre care poti afla oricand lucruri noi. Se indreapta spre mine si imi zambeste cu subinteles. Era foarte clar ... Tanara nu mai dorea sa piarda timpul la ore. Ii satisfac dorinta pornind spre masina. Vreau sa deschid portiera , dar mana ei calda ma opreste , iar ochii ei imi cer sa o pornim la plimbare pe jos. Nu puteam sa o refuz si oricum nimeni nu ne grabea. Deci pana la urma m-am trezit in mijlocul lui noiembrie , plimbadu-ma prin parcuri cu o persoana asa incantatoare ca Sakura. Eu care nu ma induram sa fac doi pasi inafara casei si a biroului nici vara. Deja am inebunit. Vorbesc de mine la trecut de parca as fi murit si acum , cu ea , am ajuns in rai. Imi intorc incet privirea spre ea si imi zambeste larg. Ce n-as da sa pot prelungi aceste momente la nesfarsit. Cu cineva ca ea , chiar merita sa-ti pierzi cel putin o zi. Doar o simpla privire de-a ei iti poate dezvalui aproape orice. O privesc din nou , ca un fel de argument pentru cea ce tocmai am spus , si din nefericire , spre surprinderea mea o vad putin ingandurata. Nu ma pot abtine , trebuie sa o intreb despre ce este vorba.
-Sakura ...
-Da , sunt ingandurata. Te rog nu intreba de ce.
-Nu inteleg ... care ar putea fi problema ?
-Lasa ... doar mi-am adus aminte de ceva. Nu mai conteaza.
-Bine ... Nu voi insista acum.
Ne indreptam incet spre , dar sigur , spre o banca. In dreptul ei , Sakura , ofteaza puternic si se aseaza. Presimt deja ca va urma o lunga discutie filozofica , pornind de la rozalie.
-Stii , Sasuke ... chiar imi placi ! Nu credeam ca esti asa in realitate.
- ... Nici eu ...
-Imi pare rau ca te-am judecat gresit ... Nici nu m-am gandit ca tu in timpul tau liber , chiar daca nu e prea mult , totusi esti asa bine dispus si asa relaxat. In timpul serviciului , doar iti faci datoria ... Esti la fel ca mine ... oarecum. Exceptand faptul ca tu nu omori oamenii ...
-Ei bine din cauza celor ca mine esti tu nevoita sa ii ucizi. Practic vina mea ocupa o parte mai mare , decat a ta.
-Merci ! Deja ma simt mai bine ... hehehe !
Deja asta dureaza de prea mult timp ... nu credeam ca faptul ca scriu italic va deranja pe cineva si din moment ce nu pot multumi pe toata lumea de acum incolo voi folosi default-ul de la site [ asa nu se va mai supara nimeni ... sper ] ...
Acum vreau sa stiu daca aveti obiectii pentru continutul fic-ului ... :D
Cap. 6 : Hehehe !
Primele ore de curs au trecut pe nesimtite pentru mine. Ceasul imi fura ochii doar cu 5 minute inainte de a se suna de pauza. Geamul era larg deschis , iar aerul rece imi invaluia din plin corpul facandu-l sa tremure. Din cand in cand , Uchiha observa acest lucru , si chiar daca incerca sa ma convinga sa iau eu locul lui sau sa inchid geamul , il refuzam de fiecare data , cu un simplu , amarat si scurt " nu ". Simteam cu fiecare gura de aer trasa cu putere in piept , cum se apropie iarna. Dupa parerea mea e un anotimp mirific , fermecator dar si misterios. Abea astept prima ninsoare. Ma simt asa de vie. Pot simti si cea mai mica adiere a vantului , as fi in stare sa inhalez tot oxigenul din incapere. Din pacate visarea mea se oprise brusc cand diriginta inchise fereastra. As fi fost in stare sa o sfasii in mii de bucatele pentru gestul ei , iar Uchiha urma dupa ea. Tanarul se abtinea cu greu sa nu izbucneasca in ras. De ce sunt toti impotriva mea , si chiar in ziua aceasta cand ma simt asa bine. Stiam ca la inceputul zilei totul era prea perfect pentru a fi adevarat. Pana la sfarsit ma voi trezi cu vre-o zece pisici negre prin fata ochilor. Din cate tin eu minte , maine parca aveam o misiune legata de nu stiu ce chestii nucleare , aflate la naiba stie cati metri sub pamant. Oare unde se va desfasura totul ? Acum era ora de dirigentie si ceasul era 11:26. As muri de curiozitate pana la pauza , si ii dau lui Uchiha un cot , fara a sta pe ganduri. Imi apropii buzelele de urechea lui si il intreb in soapta unde va avea loc misiunea. Rasuflu parca usurata de aflarea raspunsului , si ma indepartez de colegul meu de banca pentru a nu starni atentia , si asa atintita asupra mea , a doamnei diriginte. Ma fac mai comoda in banca si astept sunatul clopotelului , care in cele din urma nu intarzie prea mult sa-si faca auzita prezenta. Ma ridic de pe scaun lejer , si in urmatoare secunda alerg deja pe coridor , tragandu-l pe si pe Uchiha dupa mine. Tanarul nu mai intelege nimic. Adevarul era ca vroiam prea mult sa ies si sa ma bucur de aerul curat , pentru a sta in clasa , inconjurata de tot praful ala nenorocit de creta. Trebuie sa-mi oxigenez si eu putin mintea. Ajunsi in curtea scolii ma las purtata de val , invartindu-ma peste tot.
~
O vedeam atat de fericita. Cine ar fi crezut ca doar aerul pe care il respira o poate face atat de plina da viata. Era intradevar o fata speciala. Pretuieste pana si cel mai mic amanunt , si nu considera nimic neimportant pe lumea asta. E o persoana foarte interesanta , despre care poti afla oricand lucruri noi. Se indreapta spre mine si imi zambeste cu subinteles. Era foarte clar ... Tanara nu mai dorea sa piarda timpul la ore. Ii satisfac dorinta pornind spre masina. Vreau sa deschid portiera , dar mana ei calda ma opreste , iar ochii ei imi cer sa o pornim la plimbare pe jos. Nu puteam sa o refuz si oricum nimeni nu ne grabea. Deci pana la urma m-am trezit in mijlocul lui noiembrie , plimbadu-ma prin parcuri cu o persoana asa incantatoare ca Sakura. Eu care nu ma induram sa fac doi pasi inafara casei si a biroului nici vara. Deja am inebunit. Vorbesc de mine la trecut de parca as fi murit si acum , cu ea , am ajuns in rai. Imi intorc incet privirea spre ea si imi zambeste larg. Ce n-as da sa pot prelungi aceste momente la nesfarsit. Cu cineva ca ea , chiar merita sa-ti pierzi cel putin o zi. Doar o simpla privire de-a ei iti poate dezvalui aproape orice. O privesc din nou , ca un fel de argument pentru cea ce tocmai am spus , si din nefericire , spre surprinderea mea o vad putin ingandurata. Nu ma pot abtine , trebuie sa o intreb despre ce este vorba.
-Sakura ...
-Da , sunt ingandurata. Te rog nu intreba de ce.
-Nu inteleg ... care ar putea fi problema ?
-Lasa ... doar mi-am adus aminte de ceva. Nu mai conteaza.
-Bine ... Nu voi insista acum.
Ne indreptam incet spre , dar sigur , spre o banca. In dreptul ei , Sakura , ofteaza puternic si se aseaza. Presimt deja ca va urma o lunga discutie filozofica , pornind de la rozalie.
-Stii , Sasuke ... chiar imi placi ! Nu credeam ca esti asa in realitate.
- ... Nici eu ...
-Imi pare rau ca te-am judecat gresit ... Nici nu m-am gandit ca tu in timpul tau liber , chiar daca nu e prea mult , totusi esti asa bine dispus si asa relaxat. In timpul serviciului , doar iti faci datoria ... Esti la fel ca mine ... oarecum. Exceptand faptul ca tu nu omori oamenii ...
-Ei bine din cauza celor ca mine esti tu nevoita sa ii ucizi. Practic vina mea ocupa o parte mai mare , decat a ta.
-Merci ! Deja ma simt mai bine ... hehehe !